<div style="text-align: center;"><em>&#8222;Andreescu e cel mai mare artist pe care l-a avut ţara, y compris moi! Dacă ar fi trăit, ar fi devenit negreşit marele nostru artist naţional&#8221;,</em> exclama, plin de încântare, marele Grigorescu.</div>
<div></div>
<div><img class="aligncenter size-medium wp-image-31279" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/02/nicolae-grigorescu-andreescu-la-barbizon-225x300.jpg" alt="" width="225" height="300" /></div>
<div style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Ion Andreescu &#8211; pictat de Nicolae Grigorescu în pădurea Fontainebleu</em></span></div>
<div></div>
<div>S-a născut la Bucureşti, la 15 februarie 1850, într-o familie de conditie bună. A fost primul din cei Èapte copii pe care i-au avut Andrei Dobrescu Èi Anastasia Pencovici. Tatăl &#8211; Andrei Dobrescu, era comerciant de băuturi Èi avea un han în Mahalaua Staicului.</div>
<div><img class="aligncenter size-medium wp-image-31285" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/02/andreescu_baietandru-171x300.jpg" alt="" width="171" height="300" /></div>
<div style="text-align: center;"><em>Ion Andreescu &#8211; BăieÈandru</em></div>
<div>Andreescu a urmat cursul primar la pensionul particular al lui Andreas Apostolas. In 1863 a urmat gimnaziul „Lazăr” din BucureÈti, apoi Colegiul „Sfântu Sava”.</div>
<div><img class="aligncenter size-medium wp-image-31280" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/02/Andreescu_Autoportret_1882-202x300.jpg" alt="" width="202" height="300" /></div>
<div style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Ion Andreescu &#8211; autoportret</em></span></div>
<h4>Profesorat</h4>
<div>
<div>
<p>La ”Ècoala NaÈională de Arte Frumoase”, condusă de Theodor Aman, se înscrie în 1869, la nouăsprezece ani, Èi după absolvire devine profesor de desen la Buzău. Zece ani de profesorat îl aÈteaptă pe tăcutul Ion Andreescu la Seminarului Episcopal din Buzău, gimnaziul &#8222;Tudor Vladimirescu&#8221; şi la Şcoala de Meserii.</p>
<p>Creaţiile din această perioadă, peisaje inedite precum &#8222;Pădurea de fagi&#8221;, &#8222;Stejarul&#8221;, &#8222;Stânci şi mesteceni&#8221;, &#8222;Mesteceni la marginea bălţii&#8221;, dar şi naturi statice sau portrete, i-au adus recunoaşterea în rândul artiştilor plastici din epocă.</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-31294" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/02/stejarul-198x300.jpg" alt="" width="198" height="300" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Stejarul</em></span></p>
<p data-adtags-visited="true">“Stejarul lui Andreescu” încă mai rezistă vremurilor Èi se găseÈte în parcul Crâng din Buzău. El se află în partea stângă, cum mergi spre obelisc dinspre poarta Crângului. BotaniÈtii Èi iubitorii de natură îl îngrijesc pentru a-i prelungi viaÈa.</p>
<p>În 1874, îÈi face debutul la „Expoziţia artiştilor în viaţă” de la Bucureşti, unde expune tabloul „Coacăze”.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-31281" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/02/coacaze_ion_andreescu.jpg" alt="" width="293" height="172" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Coacăze &#8211; ulei pe pânză, 1874</em></span></p>
<p> În 1876 a participat, de data aceasta, la cea de-a treia expoziţie a Societăţii &#8222;Amicii Belle-Arte&#8221;. &#8222;Oală cu flori&#8221;, &#8222;Plopi la marginea satului&#8221;, &#8222;Peisaj din crângul Buzăului&#8221;, sunt câteva din lucrările prezentate la expozitie.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

</div>
</div>
<div></div>
<h4>Barbizon</h4>
<div>
<div>Contactul cu arta lui <em>Grigorescu</em> are un impact hotărâtor pentru viitorul lui Andreescu. Pus în faţa unei opere mature şi vizibil moderne, diferită de tot ceea ce văzuse sau lucrase până atunci, <strong>Andreescu</strong> decide să pornească pe urmele lui <em>Grigoresc</em>u şi să-şi definitiveze formaţia artistică în Franţa. Se întâmpla în 1873, la BucureÈti, când vizitează expoziÈia societăţii ”Amicii Belle-Arte”, unde Grigorescu expunea peste 100 de lucrări.</div>
<div style="text-align: center;"><em>„Avea în sfârşit revelaţia resurselor vaste de care dispunea pictura, a puterii ei de sugestie, şi-l impresiona mai ales arta lui Grigorescu, atât de proaspătă, de liberă în expresie, de plină de sentiment. În prezenţa acesteia, recăpătându-şi încredea şi-a descoperit adevărata chemare. Calea ce-o avea de urmat i s-a părut limpede”</em></div>
<div>La sfârÈitul anului 1878, <strong>Ion Andreescu</strong> a plecat ca bursier la Paris unde frecventează cursurile academiei private de artă <em>Académie Julian.</em></div>
<div>
<p><strong>Andreescu</strong> trece prin <em>Academia Julian</em>, refuzând categoric adecvarea la normele academismului şi la creaţia în atelier.</p>
<p>Gustul unei autentice libertăţi şi dorinţa vie de a picta în mijlocul naturii, îl determină să plece în vara lui 1879 la Barbizon. Şcoala de la Barbizon, un cătun situat la marginea pădurii Fontainebleu, a devenit în secolul XIX un centru important pentru artiştii „revoltaţi”, care preferau pictura după natură, în aer liber, în favoarea lucrului în atelier.</p>
</div>
<div>La Barbizon are loc întâlnirea legendară cu <em>Nicolae Grigorescu</em>, în vara anului 1880. Portretul pe care <em>Grigorescu</em> îl face lui <strong>Andreescu</strong> în pădurea de la Fontainebleu este un omagiu adus tânărului său coleg, a cărui evoluţie artistică îi este, în mod evident, tributară.</div>
<div>Din cauza stării de sănătate, după trei ani, <strong>Andreescu</strong> este nevoit să se întoarcă în Èară.</div>
<div></div>
<h4>Boala secolului</h4>
<div class="separator">Ftizia, boala de care suferea, îi îngreunează ultima perioadă a vieÈii, dar nu-l împiedică să picteze. DeÈi în suferinÈă, în 1881, la Salonul Oficial de la Paris pictorul expune lucrări care stau sub semnul speranÈei Èi al deschiderii: „Începutul primăverii” Èi „Bâlci de România”.</div>
<div></div>
<div><img class="aligncenter size-medium wp-image-31290" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/02/andreescu_iarna_la_barbizon-300x244.jpg" alt="" width="300" height="244" /></div>
<div style="text-align: center;"><em>Andreescu &#8211; Iarna la Barbizon</em></div>
<div>Înainte de marea despărÈire, în anul 1882, la BucureÈti s-a organizat o expoziÈie retrospectivă dedicată pictorului, care avea treizeci Èi doi de ani. La Sala Stavropoleos s-au expus 60 de lucrări, printre care s-au numarat &#8222;Bătrân cu plete&#8221;, &#8222;Pahar cu tufănele&#8221;, &#8222;Pomi înfloriţi&#8221;, &#8222;Câmp cu maci&#8221;.</div>
<div>După acest eveniment artistul a continuat să lucreze, dar fără a-Èi mai părăsi casa Èi fără a se mai putea bucura de lucrul în natură. Ultimele tablouri sunt naturi moarte Èi portrete.</div>
<div></div>
</div>
<h4>Femei într-un parc</h4>
<p>Pictura ”Femei într-un parc” face parte din seria lucrărilor de maturitate ale lui <strong>Andreescu</strong>, fiind una dintre cele mai bune realizări artistice ale sale.</p>
<div><img class="aligncenter size-medium wp-image-31288" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/02/grigorescu_femei_in_parc-300x233.jpg" alt="" width="300" height="233" /></div>
<div style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>”Femei într-un parc”</em></span></div>
<div></div>
<div><em>&#8222;Modest, timid, funciarmente trist, apăsat încă mai mult dinauntru decât dinafară, Andreescu nu visează, nu retrăieşte, nu se entuziasmează: el se caută.&#8221;</em> (Radu Ionescu)</div>
<div>A fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române, la 28 octombrie 1948. Tablouri purtând semnătura marelui artist pot fi admirate în Bucureşti, la Muzeul Naţional de Artă al României şi la Muzeul de Artă K. H. Zambaccian.</div>
<div><a href="https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/uriasul-andreescu-baba-si-concurenta-de-remus-andrei-ion-8022655">sursa foto</a></div>
<div></div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:luminita.g&#105;u&#114;g&#105;&#117;&#046;&#097;&#064;&#103;&#109;&#097;&#105;&#108;.c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>