<div dir="auto">Până a creat capodoperele literaturii ruse Èi universale, <a href="https://bel-esprit.ro/spovedanie-lev-tolstoi/" target="_blank" rel="noopener">LEV TOLSTOI</a> ( 9 septembrie 1828- 20 noiembrie 1910) a fost un tânăr de o timiditate neobiÈnuită , la care se adăuga nerăbdarea organică, irascibilitatea, melancolia ce-l vizita periodic Èi o senzualitate aproape sălbatică.</div>
<div dir="auto">Scriitorul s-a descris lucid, ca fiind greu de suportat, definindu-se ca mai mereu posomorât, leneÈ, incapabil să se fixeze multă vreme asupra unei chestiuni, indecis, plictisindu-se de aproape orice. Vlăstarul unei familii nobiliare, a căpătat patima jocului de cărÈi, al muzicii ÈigăneÈti Èi nu în ultimul rând- gustul pentru aventurile de-o noapte, mai ales cu femei de foarte joasă condiÈie socială. O transformare miraculoasă s-a produs în conÈtiinÈa sa Èi atunci a înÈeles că misiunea lui în această lume este una specială. Èi-a adus aminte că pe vremea când era copil, căutase o vreme beÈiÈorul fermecat, pitit în vreun ungher al unei păduri bătrâne, cu ajutorul căruia spera să salveze umanitatea, de toate relele care o întunecau. S-a căsătorit la vârsta de 34 de ani, cu o tânără de 17 ani, care îi va dărui 12 copii.</div>
<div dir="auto">Nu a reuÈit să comunice cu adevărat, decât cu o fiică pe nume Alexandra. CeilalÈi i se păreau obositori Èi mediocri. (Ceea ce s-a adeverit în timp). După 15 ani de mariaj, scriitorul constată că viaÈa sa (cândva luminoasă) este în realitate searbădă, lipsită de orice culoare, în pofida faptului că soÈia l-a sprijinit mereu în munca sa literară. Dar zeii sunt făcuÈi să nu fie înÈeleÈi, iar Tolstoi nu făcea excepÈie. A dorit să fie un reformator Èi un pedagog. Un emul al lui Iisus Hristos Èi un comentator avizat al învăÈăturilor acestuia. Biserica Ortodoxă Rusă l-a excomunicat.</div>
<div dir="auto">Ajunsese să se scârbească de societatea pe care o considera artificială, de ideea căsătoriei (în condiÈiile în care, multe femei trăiau drama <a href="https://bel-esprit.ro/orbitor-anna-karenina-2/" target="_blank" rel="noopener">Annei Karenina</a>&#8211; cel mai cunoscut personaj al său), de convenienÈele lipsite de viaÈă. Credea că doar Èărănimea păstra în fondul ei ancestral, filonul de aur al purităÈii morale. Tolstoi s-a stins decepÈionat. Unii (inclusiv o parte a membrilor familiei sale) credeau că-Èi pierduse minÈile. Dar nu era aÈa. Sufletul său de o sensibilitate aparte obosise, copleÈit de atâtea dureri ale lumii.</div>
<div dir="auto">“Război Èi pace”- este una dintre marile creaÈii epice ale literaturii universale, un fel de frescă de o densitate emoÈional-ideatică impresionantă. Sufletul colectiv al ruÈilor îÈi găseÈte în Tolstoi pe unul dintre pictorii săi de primă mărime.</div>
<div dir="auto">Un ochi cinematografic măreÈte, detaliază, încadrează o teribilă desfăÈurare de forÈe Èi personaje în scene succesive, care se înlănÈuie într-un chip organic fericit.</div>
<div dir="auto">Invazia francezilor conduÈi de către marele împărat Napoleon I are ecouri de adevărată epopee. Tolstoi (un sincer admirator al culturii franceze) reuÈeÈte să surprindă cu acuitate Èocul resimÈit de către o parte a elitei aristocratice ruse (nutrită vreme îndelungată la izvoarele spiritualităÈii din Hexagon) în faÈa acestei teribile provocări, la care vechea împărăÈie autocratică este supusă. Tolstoi este un excelent portretist, care surprinde esenÈa, în fiecare detaliu zugrăvit. În egală măsură el este Èi un artist cu harul neutralităÈii, care reuÈeÈte să evite alunecarea în caricaturizări minimalizante, chiar dacă afecÈiunea puternică pe care o resimte faÈă de Rusia, ar putea reprezenta (în acest caz) o provocare dificilă. Platon Karataev (simbol al poporului dispreÈuit generaÈii la rând, de către puternicii zilei), ori dilematicul Pierre Bezuhov- reprezintă unele dintre cele mai convingătoare creaÈii literar-psihologice din literatura universală.</div>
<div dir="auto">“Anna Karenina”- este un exemplu de măiestrie literar-psihologică tolstoiană, pe fondul ilustrării unei societăţi (cea rusă) în care pătrund lent semnele unei modernităţi implacabile. Prin această scriere, Tolstoi a demonstrat că este unul dintre cei mai profunzi cunoscători ai psihologiei feminine şi un moralist, care recurge la plasticitate pentru a evidenţia ipocrizia şi răutatea unei societăţi încremenite în dogmele sale comportamentale.</div>
<div dir="auto">Iubirea intrată în coliziune cu datoria şi responsabilitatea convenţională riscă a fi anihilată, dar chiar şi aşa, gestul de rebeliune rămâne şi el mărturiseşte despre faptul că fiinţa umană se poate supune la infinit rigorilor unei existenţe plafonate, silnice, lipsită de orizont. Tolstoi manifestă o înţelegere totală, pentru acele personaje ale sale, care sunt expuse oprobiului public, pentru că el însuşi va deveni în cele din urmă, un adevărat rebel , manifestându-se (aşa cum ştia să o facă adesea cel mai bine), prin intermediul creaţiilor sale literare.</div>
<div dir="auto">Piesa de teatru „Cadavrul viu” oferă o imagine de o desăvârÈită poezie a ratării, în paradigma mentalităÈii ruseÈti. Eroul principal (Protasov) trăieÈte o existenÈă falsă, într-o atmosferă fadă, care-l macină sufleteÈte asemenea unui acid. Căsnicia sa Èi-a pierdut de multă vreme busola, alcoolismul fiind unica alternativă a acestui bărbat de o necuprinsă profunzime, incapabil să se adapteze existenÈei, în parametrii sociali impuÈi de un context ce-i este total defavorabil. El se simte liber Èi desprins de toate răutăÈile cotidianului, doar în clipele de efuziune bahică, în atmosfera copleÈitoarei muzici ÈigăneÈti, care-l transpune în spaÈii de legendă Èi vis. Doar acolo, pe acest fundal de magie, pasiune dezlănÈuită Èi melancolie intensă, sufletul acestui poet ratat al unor timpuri complicate, se umple de o lumină caldă, regeneratoare. Protasov va fi redescoperit de către soÈia sa, abia după ce el se va sinucide, act pe care-l va săvârÈi din dorinÈa ca aceasta să-Èi afle fericirea. Însă singurul bărbat pe care ea l-a iubit cu adevărat este tocmai Protasov, soÈul hulit, vagabond Èi mizer, alcoolic Èi instabil social, care ajunge la nivelul cel mai de jos al sărăciei Èi umilinÈelor. AÈa cum se defineÈte singur, nu e decât un “cadavru viu”, un om deja condamnat social fără drept de apel, de către o lume perversă, ipocrită Èi convenÈională, de o sărăcie sufletească înfricoÈătoare. Însă acest „cadavru”- este în realitate mai puternic Èi mai plin de simÈire, decât o grămadă de onorabilităÈi ale epocii, personaje cu spiritele încremenite, înguste Èi meschine. EÈecul existenÈial al lui Protasov aduce întrucâtva aminte de dilema cu care se va confrunta la un moment dat însuÈi Lev Tolstoi, spirit care aspira către desăvârÈire morală absolută.</div>
<div dir="auto">Piesa respiră o atmosferă de o poezie intensă, grea, specific slavă, dar pe care Tolstoi o rafinează cu măiestria lui inimitabilă. Protasov este la rându-i un personaj de neuitat, care te emoÈionează puternic, un om imposbil de ignorat. UimeÈte seninătatea blândă cu care îÈi contemplă parcă propria-i ratare socială, frumuseÈea sufletului său necorupt de calcule obscure, ori orgolii nemăsurate. Într-o paradigmă creÈtină, Protasov este un desăvârÈit, atâta vreme cât în el nu mai există nicio umbră de orgoliu, niciun fel de ambiÈie deÈartă. TrăieÈte asemenea unui estet de tip nou, hrănindu-se cu frumuseÈea clipelor de lumină, pe care reuÈeÈte să le culeagă , asemena picăturilor de rouă rătăcite pe petalele unor flori, ivite ici-colo, pe întinderea aproape fără sfârÈit a unui deÈert.</div>
<div dir="auto"><img class="aligncenter size-full wp-image-35216" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/09/240540702_1447615502261329_8311976193552987299_n.jpg" alt="" width="596" height="800" /></div>
<div dir="auto">Moartea l-a eliberat de întreaga luptă care se ducea în conÈtiinÈa sa, transportâdu-l în acea lume ideală după care tânjea de atâta vreme, dar pe care n-o putea atinge decât în transpunerile emoÈionale, generate de fluidul muzicii Èi combustia alcoolului.</div>
<div dir="auto">Greu de încadrat unei unice formule, <a href="https://www.youtube.com/watch?v=QrpUG3BNx4o" target="_blank" rel="noopener"><strong>Lev Tolstoi</strong></a> a fost (mai presus de toate) un gânditor liber, de o excepÈională forÈă analitică, un om care s-a reinventat, urmând (poate fără s-o fi vrut) pilda creÈtinilor exemplari. Nobilul mistuit de patimi, pentru care dragostea se confunda adesea cu instinctualitatea debordantă, melancolicul care-Èi afla în alcool un reazem în momentele de întunecare cele mai intense, va ajunge în ani să privească viaÈa de pe poziÈia unui adevărat anahoret modern, care găsea alinare în cercetarea (Èi imitarea) modelelor pe care creÈtinismul primar le impusese. S-a redescoperit pe sine de câteva ori Èi s-a reinventat în ipostaze în care cândva, puÈini Èi-l imaginau. Cartoforul Èi amatorul de nopÈi consumate îndelung, în atmosfera beÈiei simÈurilor (asemenea eroului său din “Cadavrul viu”), va deveni spre partea ultimă a existenÈei, un teoretician al ascetismului Èi un mefient faÈă de ideea de căsătorie Èi reproducere, tocmai el, care de ani de zile se afla într-o căsnicie cu o femeie care deÈi ajunsese să-l urască tacit, a rămas toată viaÈa , fascinată de personalitatea uriaÈului bărbos Èi înnegurat. Tolstoi oscila permanent între păcat Èi rugăciune, între melancolia fără leac Èi pasiunea dezlănÈuită Èi frenetică a cărnii.</div>
<div dir="auto">Marele blestem pe care a trebuit să-l îndure a fost un fel de spleen, care nu-i îngăduia să fie niciodată fericit, sau chiar mulÈumit pe de-a întregul. Sufletul său era un fel de stejar măreÈ, în care milioane de carii rodeau ucigător Èi pe îndelete, fără însă a reuÈi să-l pulverizeze. A rămas până în ultima clipă a vieÈii, uriaÈul cel blând, dotat cu o unică înÈelegere a complexităÈii firii umane, pe care nu a încetat să o cerceteze, despre care nu a încetat să mediteze. Nobilul care începuse să lucreze la câmp alături de Èăranii săi (în paralel cu scrisul care i-a fost drog fără de leac), a înÈeles în momentele de dinaintea dispariÈiei sale fizice, că sosise ceasul în care trebuia să se înfăÈiÈeze înaintea Atotputernicului, faÈă de care simÈise întotdeauna, trăiri ambivalente de umilinÈă Èi revoltă.</div>
<div dir="auto"></div>
<div dir="auto"><em><strong>&#8222;Activitatea vieţii se manifestă prin iubire. Omul nu poate spori iubirea din sine, pentru că iubirea este esenţa vieţii înseşi. Omul poate numai să distrugă piedicile din calea manifestării iubirii. În asta constă viaţa omului, iar eforturile lui trebuie îndreptate în această direcţie.&#8221;</strong></em></div>
<div dir="auto"></div>
<div dir="auto">Bătrânul genial a intrat în rolul rebelului , ultimul rol al vieÈii unui scriitor emblematic pentru spiritul complexităÈii mentalităÈii ruseÈti. Èi în gestul de a-Èi părăsi familia, descifrăm Èi ceva din chemările ancestrale ale stepei, moÈtenirea misterioasă transmisă din generaÈie în generaÈie tuturor ruÈilor Èi fără de care Rusia însăÈi- ar fi golită de esenÈa sa primordială.</div>
<div dir="auto"></div>
<div dir="auto">&#8222;<em><strong>Gândim şi spunem: de ce Dumnezeu nu ne-a spus voia Sa prin cuvinte, dar uităm că prin cuvinte, întotdeauna imprecise, neclare, mereu incomplete, vorbesc în imperfecţiunea lor numai oamenii; Dumnezeu are alt limbaj, alt mijloc de a transmite adevărul: prin faptul că ne face conştienţi de natura lui.&#8221;</strong></em></div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Cristian Sandache' src='https://secure.gravatar.com/avatar/98e72ec3b3a3330544facec5c54c1425d5a524ee41a00ac069a58a8ff78e0184?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/98e72ec3b3a3330544facec5c54c1425d5a524ee41a00ac069a58a8ff78e0184?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/cristian-sandache/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Cristian Sandache</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Profesor universitar doctor habilitat în cadrul FacultăÈii de Istorie, Filosofie Èi Teologie a UniversităÈii „Dunărea de Jos” din GalaÈi, Cristian Sandache este o personalitate complexă, un om devotat scrisului, literaturii Èi esteticii literare, fiind una dintre cele mai active prezenÈe în domeniu.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;&#115;&#097;nd&#097;c&#104;&#101;&#064;&#121;&#097;&#104;oo.&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>