Un pas în urma serafimilor – o poveste adevărată.
România, un oraș din Moldova, anii ’90, un seminar teologic ortodox. Numele orașului este în mod subtil eludat, nu contează prea tare. Programul zilnic al elevilor seminariști: 6.30 a. m. Trezirea și rugăciunea de dimineață, meditație, mic dejun, cursuri, prânz, odihnă. Ieșirile în oraș cu bilet de voie, telefoanele acasă numai cu permisiunea pedagogului, o absență = exmatriculare. De fapt „exmatriculare” este cuvântul-cheie din acest film. Băieții sunt români ortodocși, unul face notă discordantă, e doar pe jumătate român, cealaltă jumătate arab, are pașaport, poate circula în lume fără viză.
Preotul-diriginte, domnul Ivan, îi încurajează la clasă să pună întrebări. Protagonistul, Gabriel, întreabă: Ce înseamnă ”Crede și nu cerceta?”. El cercetează pe cont propriu în spatele altarului. La duș scene tipice din filmele despre adolescenți; la masă elevii mai mari se bagă în față, se bat între ei. Unul riscă exmatricularea. Ripostase la o injurie. Este doar primul pas din pierderea inocenței tinerilor. Preotul-profesor varsă lacrimi de crocodil. Gabriel este forțat să dea o declarație că a fost martor al incidentului. Mi-a adus aminte de Parfum de femeie. Elevul este exmatriculat. Cei mari îi chestionează pe cei mici în legătură cu aceasta. Cine a turnat? Se fac presiuni. Evident, există un șmecher al școlii din anii mari, care îi și inițiază pe cei mai mici, le dă „botezul”, ca în armată. Aici botezul este chiar aruncarea într-un lac de pe un pod.
Al doilea pas al pierderii inocenței este legat de aruncarea unor petarde într-un dormitor din internat, ca o glumă adolescentină. Sub presiune, elevii își recunosc fapta. Gabriel este dat cu capul de bancă. Alte declarații. Testarea conștiințelor. Să torn sau să nu torn? Consiliul cu superiorii ierarhici hotărăște exmatricularea elevilor vinovați. Și astfel îi și dezbină. Se joacă cu conștiințele lor.
Băieții frecventează un club de biliard din oraș, flirtează cu fetele, au fantezii sexuale. Doar sunt adolescenți. Fac un chef, beau alcool, cel mai silitor elev intră în comă alcoolică. Mi-a adus aminte de Cercul poeților dispăruți. Conducerea seminarului riscă un proces pentru violarea corespondenței elevilor. Aceștia se răzvrătesc. Visuri spulberate. La final, secvențe reale cu filmări realizate de adevărații protagoniști ai poveștii. Regizorul, Daniel Sandu, este Gabriel.
Despre școală și educație.
La seminarul nostru avem o gașcă de băieți formidabili interpretați de tineri actori precum: Ștefan Iancu, Ali Amir, Ștefan Mihai, Cristian Bota, Ilie Dumitrescu jr. Vom mai auzi despre ei cu siguranță. La colegiul american din Parfum de femeie avem o altă gașcă de băieți, dintre care unul singur formidabil: Chris O’ Donnell. Ceilalți, între care Philip Seymour Hoffman protejați de un destin favorabil. Așa-i că ați mai auzit de ei?
Despre integritate morală sau trădare.
A ceda sau a nu ceda presiunilor făcute de profesori asupra elevilor? Puștii nu sunt nevinovați, au ”comis-o”, trebuie să plătească. Dar cu ce preț? Dau declarații unii împotriva altora, le semnează? Răspund în fața comisiilor disciplinare? Își mutilează sau nu conștiințele? Își asigură în schimb viitorul?
La celălalt colegiu american, cel din Cercul poeților dispăruți povestea se întâmplă în 1959. Niște puști teribili într-o atmosferă conservatoare, un profesor de literatură engleză, desprins din tipare, interpretat magistral, cum altfel? de Robin Williams. Gașca de tineri, debutanți pe atunci, consacrați ca actori mai târziu: Ethan Hawke, Robert Sean Leonard, Josh Charles versus tinerii noștri actori.
Tipologiile umane sunt asemănătoare în cele trei pelicule. La fel și intriga. Tânărul aspirant la statutul de actor de teatru, îndrăgostitul, tocilarul și trădătorul grupului în același timp, nonconformistul.
Punctul culminant în Cercul poeților dispăruți: sinuciderea unuia dintre elevi din cauza neputinței de a-și realiza visul. Investigație, trădare pentru a scăpa de pedeapsă, exmatriculare, declarație individuală în biroul directorului, presiune maximă pe niște copii de 17-18 ani, concedierea profesorului magnific. Lucrurile se întorc în vechea lor matcă.
Citiți și „Între chin și amin”….
