<h4>Unde, cum, când Èi de ce a murit Enescu?<b> </b></h4>
<p>”A fost singurul muzician român căruia i se poate aplica fără nici o exagerare eticheta de geniu. Violonist, pianist, compozitor Èi un excepÈional profesor de muzică, <strong>Enescu</strong> e azi pentru lumea întreagă o personalitate uriaÈă. Numele lui rostit cu veneraÈie în Occident ne-a redat mândria de a fi români. Din păcate, <strong>Enescu</strong> a părăsit România în 1946, pentru a locui la Paris. Ultimii ani ai vieÈii sale, marcaÈi de boală Èi de un dureros exil sufletesc, rămân, astăzi, pentru cei mai mulÈi români, un mister. Unde, cum, când Èi de ce a murit Enescu?<b> ”</b></p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-33466" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/05/Viorel_Cosma_muzicolog_enescu-300x260.jpg" alt="" width="300" height="260" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Viorel Cosma n. <time datetime="1923-03-30">30 martie 1923</time>,<sup id="cite_ref-d511ddffd0d3395efcb5888e4632d5bc_1-1" class="reference"></sup> TimiÈoara &#8211; d. <time datetime="2017-08-15">15 august 2017</time>, BucureÈti) a fost un muzicolog, lexicograf, profesor Èi critic muzical român</em></span></p>
<p style="text-align: left;">Viorel Cosma a pus bazele lexicografiei muzicale moderne în România, realizând – prin cele 9 lexicoane (1965–2006) – cea mai amplă exegeză lexicografică naÈională din lume. InvestigaÈia istorică se întinde pe o perioadă de cinci secole (1500–2000), muzicologul descoperind sute de nume de creatori români care au activat în Èară Èi peste hotare.</p>
<p style="text-align: left;">Pe lângă acestea, cele 14 volume dedicate lui <strong>George Enescu</strong> (în română, engleză, rusă, japoneză, bulgară) i-au adus o consacrare internaÈională.</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-33470" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/05/enescu-300x268.jpg" alt="" width="300" height="268" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>George Enescu (19 august 1881, Comuna George Enescu &#8211; 4 mai 1955, Paris)</em></span></p>
<p>Un dialog cu cel mai mare specialist în viaÈa Èi opera marelui compozitor aduce lumini nebănuite Èi dureroase asupra ultimilor ani din viaÈa genialului Enescu; în amintirea sa, îl redau aÈa cum l-am găsit <a href="http://arhiva.formula-as.ro/2011/968/lumea-romaneasca-24/ultimele-zile-ale-lui-george-enescu-13716">aici</a>:</p>
<h5><i>”- De ce a plecat Enescu din Èară? Ètia că nu se va mai întoarce?</i></h5>
<p>&#8211; Enescu a părăsit România în toamna anului 1946. Pentru el n-a fost o bucurie să plece, era foarte legat de locurile lui. Dacă a făcut-o, a făcut-o pentru că se instaurase regimul comunist Èi începuse să anticipeze dezastrul care va urma. Călătorise mult, stătuse de vorbă cu prieteni din Occident, care l-au pus în gardă. Èi Maruca Cantacuzino (soÈia lui) fusese sfătuită discret să se retragă, că aristocraÈia nu e deloc bine văzută de noii veniÈi la putere. Decizia să emigreze au luat-o în 1946, în urma unei discuÈii cu marele violonist <em>Yehudi Menuhin</em>, elevul său, care i-a intermediat azilul politic în Statele Unite. Plecarea din Èară a fost pregătită în detaliu, după întoarcerea lui Enescu din turneul Èinut în URSS. Încă din vara acelui an a decis vinderea anumitor mobile din casă, împreună cu alte bunuri de valoare, semn că Ètia că nu se mai întoarce. A plecat cu o viză de Statele Unite, acordată de Petru Groza, Èi cu paÈaport diplomatic, cu drept de prelungire automată, îmbarcându-se într-un vapor la ConstanÈa.<img class="aligncenter size-full wp-image-33471" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/05/enescu3.jpg" alt="" width="160" height="208" /></p>
<p>Trebuie să fac aici o paranteză Èi să spun că Enescu a respins cu îndârjire toată viaÈa lui ideea de a se urca în avion, preferând obositoarele călătorii prin Europa cu trenul. În fine, la plecare, toată lumea a crezut că Enescu Èi Maruca se vor opri, de fapt, la Marsilia, ca de acolo să ajungă la Paris, unde el locuia deja de mai multa vreme. TotuÈi, Enescu s-a dus până în Statele Unite, unde a Èi rămas trei luni de zile. Dar, fiindcă nu a reuÈit deloc să se adapteze, Èi-a făcut iar bagajele Èi s-a întors definitiv în capitala FranÈei.</p>
<h5><i>&#8211; Ce s-a intamplat cu averile lor dupa plecare?</i></h5>
<p>&#8211; După căsătoria lor din 1938, Maruca Èi Enescu au locuit în clădirea din spatele Palatului Cantacuzino, care îi rămăsese Marucăi după moartea soÈului ei, MiÈu Cantacuzino. Enescu a preferat odăile mai liniÈtite Èi mai modeste din spate. Îl deranja monumentalitatea palatului, unde soÈia sa Èinea celebrele serate muzicale.<img class="aligncenter size-medium wp-image-33472" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/05/maruca_enescu-300x203.jpg" alt="" width="300" height="203" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Maruca Èi George Enescu</em></span></p>
<p>El era un om foarte modest, un muzician care prefera să călătoreasca cu trenul la clasa a doua. La propunerea lui Romeo Draghici, soÈii Enescu au donat reÈedinta aceasta luxoasă Statului, mai exact Uniunii Compozitorilor Èi Muzicologilor. Erau conÈtienÈi că, oricum, li s-ar fi confiscat. Romeo Draghici s-a luptat însă foarte mult ca, imediat după donaÈie, s-o transforme în Muzeul Enescu, pentru a o proteja în felul acesta.</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-33473" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/05/palatul_cantacuzino_muzeul_enescu-300x200.jpg" alt="" width="300" height="200" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Palatul Cantacuzino, Muzeul George Enescu</em></span></p>
<h5><i>&#8211; Cum au fost ultimii ani ai lui Enescu? Avea prieteni? S-a adaptat la Paris?</i></h5>
<p>&#8211; Pentru Enescu, Parisul a fost totuÈi un exil, un loc în care s-a dus forÈat de niÈte împrejurări. Timpul i s-a scurs dând lecÈii de vioară Èi compoziÈie, Èinând conferinÈe, concertând. Sigur că s-a adaptat la viaÈa franÈuzească, pentru că era un om de lume, un om sociabil, care se descurca cu lejeritate în cercurile înalte ale Parisului, avea maniere, era plăcut la vorba. Dar pot bănui că, pe undeva, l-a ros sentimentul izolării Èi al dorului de patrie.</p>
<p>Prietenii spun că avea des crize de melancolie. Locuia cu Maruca în Rue de Clichy, la nr. 26. Dar mai închiriase Èi o vilă, Les Cytises, la Bellevue, la marginea Parisului, unde mergea vara. Acolo, o dată pe an, îÈi invita prietenii. Era o casă mare, cu un pian în sala de muzică, cu pereÈii încărcaÈi de tablouri. Avea un Grigorescu, dar Èi un portret al reginei Carmen Sylva, pe care aceasta scrisese în limba germana, cu cerneala aurie:</p>
<p style="text-align: center;"><em> &#8222;Copilului meu sufletesc, George Enescu, care a cântat astazi Bach, atât de divin, aÈa cum îi doresc să fie cântat el, peste o sută de ani&#8221;</em>.</p>
<p style="text-align: left;">Avea Èi o intendentă franÈuzoaică, o femeie extrem de devotată, care îi păstrase în timpul celui de-al doilea război mondial o bună parte din manuscrisele autografe. Din mărturiile care au rămas despre aceste întâlniri, iese la iveală un <strong>Enescu</strong> jovial Èi primitor, un om care nu discuta politică niciodată, care spunea bancuri Èi anecdote, care nu amintea niciodată despre muzica lui, însă vorbea cu o bucurie enormă de muzica românească, în care avea o încredere nestrămutată. A fost un patriot adevărat. Dacă nu ar fi fost atât de bolnav, s-ar fi întors, cu siguranÈă, în Èară.</p>
<h5><i>&#8211; Când a izbucnit boala lui? Într-o fotografie făcută în Gara din Londra, în 1950, îl vedem deja cocoÈat de chinurile spondilozei.</i></h5>
<p>&#8211; Încă de la plecarea din Èară îl supăra grav coloana vertebrală. Spondiloza i se accentua vizibil, umbla încovoiat ca un echer, iar când ieÈea în oras, se sprijinea adesea de prietenii săi.<img class="aligncenter size-full wp-image-33479" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/05/ultimii_ani_enescu.jpg" alt="" width="160" height="231" /></p>
<p>În 1950, la Londra, în timpul unui concert, a făcut un accident cerebral Èi a căzut de pe podium. Cei prezenÈi i-au telefonat imediat lui Yehudi Menuhin, care a închiriat rapid un avion ca să-l ducă la Paris. E singura oara când a zburat cu avionul. Nu mai putea vorbi, dar ca să-i facă pe ceilalÈi să înÈeleagă ca are încă mintea întreaga, a fluierat temele lucrării lui Bach pe care tocmai o dirijase. A fost internat la Paris, într-o clinică unde a fost reanimat.</p>
<p>De atunci, sănătatea lui s-a degradat vizibil, lună de lună, până în iulie 1954, când, în timpul unei lecÈii, a fost victima unui atac cerebral devastator, care i-a paralizat corpul pe jumătate. Se afla în apartamentul din Rue de Clichy. Umorul nu l-a părăsit însă nici în ultima clipă. Vrând să comunice cu prietenul său devotat care venise în vizită, compozitorul Marcel Mihalovici, i-a scris pe o bucăÈică de hârtie:</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p style="text-align: center;"><em> &#8222;Mi s-a întâmplat azi. Dădeam o lecÈie. Am simÈit ceva în braÈul stâng. Am fugit Èi m-am întins pe pat. Èi iată, s-a terminat cu mine. Nu mai pot vorbi. Cu atât mai bine, voi spune mai puÈine prostii&#8221;.</em></p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-33480" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/05/enescu_ultimii_ani-252x300.jpg" alt="" width="252" height="300" /></p>
<h5><i>&#8211; Îl încercau, probabil, Èi gândurile sumbre ale sfârÈitului. Nu a fost tentat să se întoarcă să-Èi revada Èara?</i></h5>
<p>&#8211; S-ar fi întors, cu siguranÈă, dacă ar fi putut. În 1951, Statul român a dorit să-l aducă la Săptămâna Muzicii RomâneÈti, pentru a patrona acest eveniment. Maestrul a acceptat să patroneze sărbătoarea, dar a solicitat ca Academia Română să reprimească printre membrii înaltului for pe &#8222;epuraÈii&#8221; Dimitrie Gusti Èi Constantin Rădulescu Motru, iar Ministerul de Interne să o elibereze din închisoare pe soÈia compozitorului Mihail Jora. BineînÈeles că aceste lucruri nu s-au întamplat. Să nu uităm că erau anii 50, anii cumpliÈi ai sovietizării. Prin urmare, Enescu le-a răspuns într-o depeÈă foarte politicoasă că, întrucât starea de sănătate i s-a agravat, aceasta nu-i mai poate permite nici o altă activitate în afara celor pur mentale Èi că, întrucât e nevoit să petreacă zile întregi nemiÈcat în pat, îi este absolut imposibil să călătorească spre România.<img class="aligncenter size-medium wp-image-33482" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/05/George-Enescu-Paris-4-iunie-1954-300x206.jpg" alt="" width="300" height="206" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Paris, iunie 1954</em></span></p>
<p>Apoi, nu e de neglijat nici influenÈa Marucăi, care nu a dorit sub nici o forma întoarcerea în Romania comunistă. Mai târziu, chiar înainte de moarte, prin 1954, a primit în vizită o delegaÈie romaneasca. Printre membrii ei se aflau prof. Serafim Antropov, un mare pedagog al violoncelului, baritonul Nicolae Herlea Èi dirijorul Sergiu Comissiona, unii dintre ei având chiar misiunea de a-l convinge să se întoarcă în tara. Dar el era mult prea bolnav pentru a rezista unui asemenea drum, suferise deja al doilea atac cerebral.</p>
<h5><i>&#8211; Se rupsese cu totul de România sau mai Èinea legătura cu Èara?</i></h5>
<p>&#8211; Èinea o strânsă corespondenÈă cu maestrul Jora, cu care se Èi înrudea, de altfel, Èi cu compozitorul Mihail Andricu. Mai era apoi Romeo Drăghici, avocatul lui, devenit între timp Èi muzeograf, care se ocupa de drepturile lui de autor ce-i reveneau din România Èi pe care, adesea, i le ducea personal la Paris.</p>
<h5><i>&#8211; Enescu n-a murit acasă, ci într-o cameră de hotel, un amănunt puÈin cunoscut, chiar de specialiÈti. Cum a ajuns, de fapt, acolo?</i></h5>
<p>&#8211; Chiar înaintea celui de-al doilea accident cerebral, fiindcă starea de sănătate i se înrăutăÈise considerabil, Marcel Mihalovici Èi cu Yehudi Menuhin au complotat să-l instaleze la Valee aux Loups, în fostul castel al lui Chateaubriand. Menuhin Èi-a asumat toate cheltuielile Èi s-a ocupat până Èi de instalarea unui pian. Numai că Enescu a refuzat delicat, căci ar fi însemnat să plece acolo fără soÈia sa.</p>
<p>Mai târziu, tot Menuhin a vrut să-i instituie un fel de pensie viageră, Ètiindu-se faptul că nu mai putea concerta, deci nu mai avea mari căÈtiguri. Dar Èi pe aceasta a refuzat-o, cu modestie. TotuÈi, fiindcă sănătatea i se agrava tot mai mult, ca să se poată bucura de unele avantaje, cum ar fi o infirmieră, mâncare gratuită Èi altele, <strong>Enescu a</strong> fost mutat din locuinÈa personală din Rue de Clichy 26 (care nu avea decât două camere mici Èi o baie pe care o foloseau Èi ca bucătărie), într-un apartament din Hotel Atala din Paris. Hotelul tocmai fusese renovat de trei români, care îl luaseră în proprietate, aducându-l la categoria de 4 stele.</p>
<p>Maestrul locuia la etajul 4, cu vedere la stradă, în apartamentul cu nr. 40, care avea două camere mari, hol Èi sala de baie. Impresionat de suferinÈa lui Enescu, directorul hotelului i-a pus camera la dispoziÈie gratuit, i-a asigurat Èi personal auxiliar, ba, fără Ètirea lui <strong>Enescu</strong>, i-a plătit Èi consultaÈiile medicului cardiolog. Se spune că infirmiera &#8211; româncă &#8211; era plătită de însăÈi Regina Elisabeta a Belgiei, desigur, tot fără Ètirea lui. În cameră, prietenii i-au adus un pian cu coadă, la care însă Enescu n-a putut niciodată să cânte. Îi cântau însă aproape toÈi cei care îl vizitau, ca să-i mai aline suferinÈele.” Continuare <a href="http://arhiva.formula-as.ro/2011/968/lumea-romaneasca-24/ultimele-zile-ale-lui-george-enescu-13716">aici</a></p>
<p><strong>George</strong> <strong>Enescu</strong> a fost înhumat, cu slujbă religioasă, pe data de 7 mai, la cimitirul &#8222;Père Lachaise&#8221;, pe aceeaÈi alee cu Georges Bizet.<img class="aligncenter size-medium wp-image-33484" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/05/enesco_pere_lachaise-225x300.jpg" alt="" width="225" height="300" /></p>
<p>Pe placa sa scria: <strong>Georges Enesco, Compositeur, Membre de l&#8217;Institut Commandeur De La Legion D&#8217;Honneur 1881-1955.</strong></p>
<p data-start="90" data-end="138"><strong data-start="93" data-end="136"> Sumar: Contextul final al lui Enescu Èi Maruca</strong></p>
<p data-start="140" data-end="377">George Enescu a părăsit România în 1946, după ce regimul comunist s-a instaurat Èi climatul artistic a devenit ostil. S-a stabilit la Paris, unde a continuat să compună, să predea Èi să dirijeze, dar sănătatea lui s-a degradat treptat.</p>
<p data-start="379" data-end="646">Maruca, soÈia sa, a rămas în România. După război, familia Cantacuzino pierduse mare parte din averea ei, iar Maruca a fost chiar anchetată Èi supravegheată de autorităÈile comuniste, aÈa că nu i s-a permis să părăsească Èara ca să-l însoÈească pe Enescu în FranÈa.</p>
<p data-start="648" data-end="682"> <strong data-start="651" data-end="680">Ultimii ani ai lui Enescu</strong></p>
<p data-start="684" data-end="1056">La Paris, <strong><a href="https://ampress.ro/cum-a-murit-singur-fara-lumanare-george-enescu-intr-o-camera-de-hotel-din-paris/" target="_blank" rel="noopener">Enescu</a> </strong>locuia modest, departe de strălucirea vieÈii de dinainte. A fost sprijinit de câÈiva prieteni devotaÈi Èi discipoli — printre ei Yehudi Menuhin, marele violonist, care l-a considerat ca pe un tată spiritual Èi l-a ajutat financiar. Enescu suferea de mai multe afecÈiuni cronice, dar cea mai grea era sentimentul de izolare, departe de Maruca Èi de Èară.</p>
<p data-start="1058" data-end="1358">În ultimele luni, a fost internat la o clinică din Paris, unde a murit pe 4 mai 1955. Maruca nu a putut fi prezentă la căpătâiul lui. Îi scrisese cu puÈin timp înainte, iar Enescu a păstrat scrisorile ei până în ultima clipă, ca un fel de legătură simbolică cu femeia pe care a iubit-o toată viaÈa.</p>
<p data-start="1360" data-end="1392"> <strong data-start="1363" data-end="1390">După moartea lui Enescu</strong></p>
<p data-start="1394" data-end="1596">Maruca a rămas în România, îmbătrânită, bolnavă Èi ruinată. A murit în 1968, la BucureÈti, la 84 de ani, aproape la fel de singură, dar continuând să vorbească mereu despre Enescu Èi marea lor iubire.</p>
<p data-start="1394" data-end="1596"><!--more--></p>
<p data-start="105" data-end="152"> <strong data-start="108" data-end="147">For those who love beyond obstacles</strong> </p>
<p data-start="154" data-end="508">There are loves that defy conventions, times of hardship, and the judgments of those who cannot understand. Loves that grow in silence but burn with an unquenchable fire. Such was the story of George Enescu and Maruca Cantacuzino — a love tested by trials, compromises, passion, and pain, yet marked by unwavering loyalty that words can barely capture.</p>
<p data-start="510" data-end="903">Enescu left Romania in 1946 as the communist regime tightened its grip, seeking refuge in Paris, where his health steadily declined. Maruca, his wife, was forced to remain behind, unable to leave the country due to travel restrictions. Enescu spent his final days alone, surrounded only by a few devoted friends and students, while Maruca was trapped in Romania, powerless to be by his side.</p>
<p data-start="905" data-end="1039">They wrote to each other until the end, and Enescu kept Maruca’s letters close — a fragile thread tying him to the love of his life.</p>
<p data-start="1041" data-end="1204">For everyone who dares to love beyond rules, barriers, or what the world calls “proper,” know that your courageous hearts are writing stories worthy of eternity.</p>
<p>CiteÈte Èi <a href="https://bel-esprit.ro/sir-yehudi-menuhin/">Sir Yehudi Menuhin</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:lum&#105;ni&#116;&#097;.g&#105;&#117;r&#103;&#105;u&#046;a&#064;&#103;m&#097;il&#046;&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>