<p>UÈor osteniÈi, am urcat agale treptele până la etajul întâi. PăÈind în holul apartamentului care se deschidea larg Èi primitor, m-am simÈit ca acasă. Un sentiment de familiaritate, de firesc aproape înspăimântător, pe care nu îl mai trăisem până atunci. Ca atunci când te întorci după un drum lung Èi, închizând uÈa căminului în urma ta, te simÈi în siguranÈă. Eram ultima piesă din puzzle Èi mă potriveam perfect. Mi-am lăsat poÈeta pe podea, mi-am descălÈat sandalele Èi, făcând piruete pe vârful degetelor, ca o balerină graÈioasă, l-am luat pe Victor la dans prin încăperile apartamentului.</p>
<p>&#8211; Sunt atât de fericită, Victor! Èi, uite, am învăÈat să dansez!</p>
<p>Victor mi-a luat capul în mâini Èi, privindu-mă fix, mi-a spus:</p>
<p>&#8211; Te iubesc, femeie! Îmi iese inima din piept, aÈa te iubesc! Dacă ai să mi te scurgi printre degete Èi n-ai să mai fii a mea într-o zi, nu Ètiu ce am să mă fac. Nu te oblig cu nimic când îÈi spun treaba asta, doar vreau să Ètii că nu mai merge nimic fără tine. EÈti în toate. Ètii, noaptea când nu pot să dorm, rescriu toate reÈetele Èi te adaug, <em>ingredientul secret</em>. Te iubesc aÈa de tare că nici nu Ètiu dacă aÈ putea să mai Èin bistro-ul după plecarea ta, dacă s-ar întâmpla vreodată. S-ar nărui Èi bistroul Èi tot.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-9933" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/05/jamie-street-207824-unsplash-1-e1557507257155.jpg" alt="" width="600" height="817" /></p>
<p>&#8211; N-ai să mă laÈi să plec vreodată, nu-i aÈa? Èi dacă voi vrea să fug de tine, cuprinsă de vreo nebunie, ai să mă Èii lângă tine, îmi promiÈi?</p>
<p>&#8211; ÎÈi promit.</p>
<p>Gurile n-au mai avut răbdare să-Èi mai vorbească. <em>Te iubesc </em>ul meu n-a mai avut vreme să fie rostit căci s-a transformat într-un sărut lacom. Aproape că-i striveam buzele sub apăsarea gurii. Trebuia să încetăm în seara aceea să mai fim doi, eu Èi el, Èi să devenim <em>noi</em>, un singur nucleu, o singura fiinÈă.</p>
<p>Sufletele noastre o luaseră înaintea trupurilor Èi se acordaseră. Păreau gata de marele recital al vieÈii <em>noastre în doi. </em>Trupurile fremătau de emoÈia primei întâlniri. Catifeaua pielii se înfierbânta cu fiecare sărutare primită. Inimile dădeau să spargă coÈul pieptului. Gurile Èi mâinile erau în delir. S-ar fi grăbit să cuprindă deodată tot trupul celuilalt, dar ar fi Èi zăbovit pe fiecare centimetru de piele s-o dezmierde cum se cuvine Èi să-Èi întipărească bine parfumul, gustul, fineÈea.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>După ce trupurile Èi-au urat <em>Bun venit </em>Èi au desluÈit misterul reciproc, văpaia sângelui s-a mai domolit. Atunci, cuprinÈi într-o îmbrăÈiÈare strânsă, ne-am găsit cadenÈa perfectă a paÈilor de vals. Trupurile Èi-au găsit din seara aceea armonia Èi au rămas nedespărÈite. Se căutau mereu, fie pentru o sărutare furată într-o zi aglomerată, fie pentru o întâlnire prelungă, în zori, a gurilor ce îÈi duseseră dorul peste noapte. Fie pentru voluptatea dansului erotic din miez de noapte când carnea se înfierbânta sub săruturile apăsate, aproape muÈcate ale gurilor lacome.</p>
<p>&#8211; Èi eu te iubesc, Victore, i-am Èoptit la ureche spre dimineaÈă. N-am să plec. Mi-e bine. E ca acasă. Tu să nu mă izgoneÈti vreodată. Èi dacă ai s-o faci, tot n-am să plec. Am să-Èi bag minÈile în cap Èi-am să rămân. Èi dacă tot ai să mă dai afară, am să mă sfâÈii în bucăÈi.</p>
<p>&#8211; EÈti acasă, Smarando. Èi m-a tras la pieptul lui, ca pe un pui de pisică ce trebuie ocrotit.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-9934" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/05/paul-garcia-217101-unsplash-e1557507311202.jpg" alt="" width="600" height="400" /></p>
<p>Victor era tot ce aveam nevoie Èi încă ceva peste. Tot ce visasem Èi îmi închipuisem despre bărbatul cu care să îmi fac <em>viaÈa în doi. </em>Uneori aveam senzaÈia că toate gândurile, dorinÈele Èi închipuirile mele se ordonaseră într-o carte de poveÈti care mai apoi se transformase în realitate. Nu îmi venea să cred că fiecare clipă din ce trăiam de când îl cunoscusem pe el corespundea cu aÈteptările Èi planurile mele despre iubire, cuplu Èi viaÈa cu un bărbat. Am trăit rând pe rând fiecare vis, făurit cu grijă Èi minuÈiozitate încă din liceu. Trăiam relaÈia perfectă. Îmi trăiam visul cu ochii, exact aÈa cum mi-l clădisem în imaginaÈie în atâÈia ani de aÈteptare. Era perfect.</p>
<p>(<em>fragment din romanul în lucru „Ziua Fericirii”</em>)</p>
<p>CiteÈte Èi <a href="https://bel-esprit.ro/trebuia-sa-mi-traiesc-perfectiunea-normalului-alaturi-de-el/">Trebuia să-mi trăiesc perfecÈiunea normalului alături de el</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/40330310_2111691152195814_1192817064977367040_n.jpg" width="100" height="100" alt="Ava Marinescu" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ava-marinescu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ava Marinescu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Sunt o Femeie avocat care s-a trezit într-o zi în faÈa maÈinii de scris împinsă o forÈă lăuntrică pe care n-aÈ Èti să o aÈtern în cuvinte Èi care a trezit în mine o poftă nemărginită de a scrie. În timp, pofta s-a transformat într-o nevoie acută de a sta faÈă în faÈă cu mine, cu adevărul din miezul meu. De a-mi privi în ochi fricile, iubirile nerodite Èi demonii ascunÈi prin cotloane de frica luminii. De a mă scrie mai întâi pe mine, descompundu-mă, bucată cu bucată, operând Èi cosând plăgile sângerânde pentru ca apoi să mă pot reasambla într-un Eu vindecat. AÈa s-a născut volumul de proză scurtă la care lucrez intens. MocneÈte în capul pieptului Èi ideea unui roman de dragoste ceva mai neobiÈnuit. Am decis să las celor două proiecte Èanse egale de izbândă Èi le-am promis că va vedea lumina tiparului cel care va pulsa mai puternic sub epidermă Èi îmi va Èine muza aproape. Scrisul să-mi fie spovedanie Èi doctorie întru renaÈtere.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://www.facebook.com/anca.vatasoiu/" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#118;&#097;taso&#105;u&#097;&#110;&#099;&#097;&#064;gm&#097;i&#108;&#046;&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Trăiam relația perfectă. Îmi trăiam visul cu ochii…
