<p style="text-align:left">Trase pe el o pereche de blugi negri, un tricou
bleumarin – era singurul închis la culoare din dulap – Èi geaca neagră de
piele. ÎÈi îndesă pe cap o Èapcă tot neagră – primul instinct fusese să ia un
fes, însă era abia septembrie Èi ar fi părut cel puÈin ciudat -, chemă un taxi,
înÈfăcă telefonul mobil Èi ieÈi din apartament trântind uÈa în urma lui. </p><p style="text-align:left">Când ieÈi din scara blocului, se uită în jur să vadă dacă era cineva care l-ar putea, la o adică, identifica în timp Èi spaÈiu. Nu se vedea nimeni în afară de taxiul care tocmai ajunsese în faÈa blocului. Afară începuse să se însereze Èi până ajunse aproape de destinaÈie era deja întuneric, norocul lui. Îi dăduse Èoferului de taxi adresa unei străzi din proximitatea casei lui AT, doar nu era prost să se ducă fix până în faÈa uÈii Èi să îi dea prilej taximetristului să îl toarne mai târziu la poliÈie. </p><p style="text-align:left">Plăti, ieÈi din maÈină Èi intră în curtea bistroului în faÈa căruia oprise taxiul. Se uită în jur, ca Èi cum ar fi căutat pe cineva, apoi ieÈi din curte părând că ar fi încurcat adresa. Când ajunse la capătul străzii, o luă la stânga Èi grăbi pasul până ajunse aproape de casa actorului <em>decedat. </em>Într-adevăr, într-una dintre camere era lumină Èi silueta actorului se agita dintr-un capăt în celălalt al încăperii, gesticulând cu o mână, în timp ce cu cealaltă Èinea telefonul mobil la ureche. Nu îÈi putea da seama ce spune, dar AT părea extrem de agitat, deci putea să îÈi imagineze cam care era subiectul convorbirii telefonice. </p><p style="text-align:left">Toma stătea în mijlocul străzii, holbându-se la fereastra luminată, paralizat de gândul că venise până aici, dar nu avea niciun plan. Tot drumul scrisese în minte articolul despre oribila crima care îl trecuse pe AT în rândul celor drepÈi, însă nu se gândise mai departe de extraordinarul Ètirii bombă.<em> AT e cât se poate de viu&#8230; Èi totuÈi, o crimă oribilă s-a petrecut în seara asta.</em></p><figure class="wp-block-image"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/01/annie-spratt-370265-unsplash-656x1024.jpg" alt="" class="wp-image-5300"></figure><p style="text-align:left">Se trezi în faÈa uÈii de la intrarea în casa actorului, sunând la sonerie. Habar nu avea de ce făcuse asta Èi nici ce o să spună dacă boÈorogul va deschide. Mai sună o dată Èi îi auzi paÈii lui AT. Actorul deschise uÈa Èi îl privi nedumerit pe Toma. </p><p style="text-align:left">&#8211; Cine eÈti dumneata? Nu e cam târziu pentru vizite, domnule&#8230;? </p><p style="text-align:left">&#8211; Domnule AT, sunteÈi în viaÈă! Dumnezeule mare, ce uÈurare! DaÈi-mi voie să vă îmbrăÈiÈez, să mă conving că sunteÈi chiar dumneavoastră, în carne Èi oase, se repezi Toma să îl cuprindă în braÈe pe actor, fără să îi dea prilejul de a riposta în vreun fel. </p><p>&#8211; Domnule&#8230; </p><p>&#8211; Toma PuÈcaÈu, mă scuzaÈi, nu m-am prezentat, dar sunt atât de emoÈionat să văd că trăiÈi, că a fost o eroare, o Ètire falsă privind trecerea dumneavoastră&#8230;ÈtiÈi&#8230; </p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>
<p>&#8211; Domnule Toma, sunt cât se poate de viu. Èi furios. Cum e, domnule, posibil aÈa ceva? Cum adică, am murit? Dar cine, domnule, a permis ca o aÈa gogomănie să se propage cu o asemenea neruÈinare? Nu mai verifică nimeni Ètirile în ziua de azi? </p><p style="text-align:left">&#8211; Domnule AT, aveÈi dreptate. S-a produs o eroare grosolană, de nepermis. De aceea mă aflu aici, domnule AT. Mi-am permis sa va deranjez la dumneavoastră acasă, la ora aceasta târzie, tocmai pentru ca am fost&#8230;sunt la fel de furios ca Èi dumneavoastră Èi vreau să vă ajut să faceÈi lumină. Este de nepermis, domnule, o asemenea grosolănie. Am fost atât de intrigat când am văzut Ètirea, am fost tentat să scriu chiar eu un articol, eram sigur că Ètirea nu este adevărată. ÈtiÈi, sunt jurnalist Èi&#8230;sfânta treime a surselor. N-am avut certitudinea&#8230;mi-am zis că trebuie să verific eu însumi, să mă asigur înainte de a trimite Ètirea către publicul care vă iubeÈte atât de mult. V-am văzut pe fereastră, m-am liniÈtit, m-am bucurat atât de mult, domnule AT, încât nu m-am putut stăpâni Èi am sunat la uÈă. Iată-mă, la dispoziÈia dumneavoastră.</p><p>&#8211; Domnule Toma, sunt măgulit, vă mulÈumesc, dar nu cred că e nevoie să vă pierdeÈi timpul – care sunt convins că e foarte preÈios – cu situaÈia mea. Lucrurile se vor limpezi de la sine, sunt sigur, până mâine dimineaÈă. Am de gând să sun chiar eu la&#8230; </p><p>&#8211; Domnul meu, se agităToma, văzând că e în pericol să i se închidă uÈa în nas, lucrurile nu trebuie lăsate aÈa. Eu vă pot ajuta să profitaÈi de această încurcătură Èi să vă creÈteÈi capitalul de imagine. E un moment perfect. HaideÈi să intrăm, am adus cu mine laptopul, putem scrie împreună un articol bombă. </p><p style="text-align:left">Toma se precipită Èi îl împinse pe actor, vrând să intre în casă, însă AT se împotrivi.</p><p>&#8211; Ce faci, domnule, nu Èi-am permis să intri în casa mea. Te rog să pleci imediat, nu am nevoie de serviciile dumitale. </p><p>&#8211; Dar, domnule AT, lăsaÈi-mă să vă ajut, îmi veÈi mulÈumi, vă asigur, se ambală Toma, îmbrâncindu-l pe AT cu toată forÈa. È</p><figure class="wp-block-image"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/01/ian-espinosa-177961-unsplash-1024x683.jpg" alt="" class="wp-image-5301"></figure><p style="text-align:left">Neputând contracara manevra lui Toma, actorul căzu pe spate, lovindu-se cu capul de gresia din holul mic de la intrare. Rămase jos, fără să mai miÈte. Toma se sperie, îi verifică pulsul Èi respiraÈia. Nu murise, era probabil inconÈtient. Poate suferise vreo comoÈie. Se uită în jur. UÈa de la intrare rămăsese deschisă. Pentru o secundă simÈi cum îi îngheaÈă transpiraÈia pe Èira spinării. Dacă l-a văzut cineva? Totul ar fi compromis. Èi ar ajunge direct în puÈcărie. Respiră adânc, se uită pe stradă, în stânga, în dreapta. Nu era nimeni, trotuarele erau pustii. UÈurat, închise uÈa Èi se opri în faÈa trupului inert al domnului AT. Nu dădea niciun semn că Èi-ar reveni. Dădu o tură prin casă în încercarea de a găsi un plan pentru a duce la bun sfârÈit misterioasa crimă care avea să îi aducă faima Èi premiul. </p>
<p><em>Va urma&#8230;</em></p>

<p>CitiÈi prima parte aici <a href="https://bel-esprit.ro/totul-pentru-pulitzer/">https://bel-esprit.ro/totul-pentru-pulitzer/</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/40330310_2111691152195814_1192817064977367040_n.jpg" width="100" height="100" alt="Ava Marinescu" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ava-marinescu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ava Marinescu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Sunt o Femeie avocat care s-a trezit într-o zi în faÈa maÈinii de scris împinsă o forÈă lăuntrică pe care n-aÈ Èti să o aÈtern în cuvinte Èi care a trezit în mine o poftă nemărginită de a scrie. În timp, pofta s-a transformat într-o nevoie acută de a sta faÈă în faÈă cu mine, cu adevărul din miezul meu. De a-mi privi în ochi fricile, iubirile nerodite Èi demonii ascunÈi prin cotloane de frica luminii. De a mă scrie mai întâi pe mine, descompundu-mă, bucată cu bucată, operând Èi cosând plăgile sângerânde pentru ca apoi să mă pot reasambla într-un Eu vindecat. AÈa s-a născut volumul de proză scurtă la care lucrez intens. MocneÈte în capul pieptului Èi ideea unui roman de dragoste ceva mai neobiÈnuit. Am decis să las celor două proiecte Èanse egale de izbândă Èi le-am promis că va vedea lumina tiparului cel care va pulsa mai puternic sub epidermă Èi îmi va Èine muza aproape. Scrisul să-mi fie spovedanie Èi doctorie întru renaÈtere.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://www.facebook.com/anca.vatasoiu/" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#118;&#097;&#116;&#097;&#115;&#111;&#105;&#117;&#097;&#110;ca&#064;&#103;&#109;&#097;&#105;l.com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Totul pentru Pulitzer (II)
