<p>S-a întâmplat ca în urmă cu ceva timp, o perioadă să citesc numai literatură română. Èi critică de ultimă oră, reviste, comunicări, tot ce apărea în acei ani…</p>
<p>Atunci l-am descoperit eu pe <strong>Gellu Naum</strong> Èi literatura lui. Astăzi, <strong><em>Zenobia</em></strong> (Editura <em>Polirom</em>, IaÈi, 2014, 220 pagini, ultima ediÈie), roman suprarealist, este încă pe biroul meu Èi nu se întoarce în bibliotecă, o mai răsfoiesc când Èi când, cred că este cartea mea preferată, pentru viziunea fără graniÈe asupra fiinÈării în fabulos, un <strong><em>Pohem</em></strong>, cum ar spune autorul, în care o scorbură poate fi locuinÈa a doi iubiÈi, de exemplu, sub mantia magică a firescului…</p>
<p><strong><em>„Zenobia” este „o carte neobiÈnuită, Èocantă, provocatoare, de factură singulară în literatura română.” Despre Gellu Naum, poetul extraordinar al avangardei româneÈti, nu s-a scris niciodată cu atâta competenÈă ca în „Zenobia”</em></strong>, spune <strong>Lucian Raicu,</strong> Èi cred că are dreptate.</p>
<p><amp-youtube layout="responsive" width="1333" height="1000" data-videoid="rLirjCK3mlE" data-param-feature="share" title="Gellu Naum - despre iubire + a patrusprezecea"><a placeholder href="https://www.youtube.com/watch?v=rLirjCK3mlE&;feature=share"><img src="https://i.ytimg.com/vi/rLirjCK3mlE/hqdefault.jpg" layout="fill" object-fit="cover" alt="Gellu Naum - despre iubire + a patrusprezecea"></a></amp-youtube></p>
<p> ;</p>
<p>Cartea este structurată în Èapte capitole : <strong><em>MlaÈtinile, OraÈul, Coridorul, Scara, Ultima întâlnire a lui Dante cu Beatrice pe o ceaÈcă de cafea fabricată în Suedia, Martorii Èi Scândura.</em></strong> Nu avem o acÈiune ce ar putea fi povestită, totul este visare sau imaginaÈie, halucinaÈie sau iluzie, redate cu un ton de absolută normalitate, imagismul creând stări de spirit personajelor care apar Èi dispar, sunt Èi nu sunt, realul Èi posibilul, visul Èi fabulosul aproape coincid. Un capitol are mai multe subcapitole, notate cu cifre arabe Èi fragmentate cu câte un citat aparent din presa vremii, în orice caz halucinant.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-12655" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/08/069cb4d39885d6c4a12006d38dfb338f.jpg" alt="" width="428" height="795" /></p>
<p>Exemplu, capitolul VII<strong><em>, Martorii,</em></strong> are 18 subcapitole, după capitolul II, inserându-se un astfel de anunÈ, care nu are absolut nicio legătură cu textul propriu-zis <em>: Pe aeroportul din Nairobi, un Boeing 747, având la bord 361 de pasageri, s-a lovit de o hienă, fiind nevoit să renunÈe la zbor</em>. ( <strong>Zenobia</strong>, p. 164)<br />
sau un altul, precum acesta:<br />
<em>De 19 luni, în orăÈelul Rogerville FranÈa, un câine vine zilnic la mormântul fostului său stăpân, îÈi lipeÈte faÈa de marmura monumentului funerar Èi urlă îndurerat. Faptul pare cu atât mai surprinzător cu cât în ziua înmormântării câinele fusese închis Èi n-a putut cunoaÈte locul în care i-a fost înmormântat stăpânul .(Z.,</em>p. 169)<br />
sau : <em>Charlotte Mottinger, de 33 de ani, a fost Èinută în captivitate timp de două decenii de mama sa, în vârstă de 61 de ani, È a m d …</em></p>
<p><strong><em>Scriitor suprarealist, Gellu Naum imaginează o proză eliberată de orice dogmă. Romanul său, „Zenobia”, este o proză poetică, poate una dintre cele mai frumoase din literatura română, în care imaginarul este debordant, conexiunile atingând magicul:</em></strong></p>
<p><em>Am să viermuiesc singur, am să umblu razna prin lume, ca un sicriu, purtând în mine imaginea ei aproape leÈinată pe care o iubesc neînchipuit de mult, am să-i vorbesc, în gând, prin păduri Èi prin gări, am să-i fac patul în mine, s-o culc, în fiecare seară, s-o învelesc în cârpe, voi Ètiti foarte bine câte cârpe poartă în sine fiecare dintre noi, Èi ea n-o să-mi răspundă niciodată pentru că n-o să mă audă când o să-i spun nani-nani, pentru că acolo, în mine, în cârpele din ea, are să-l învelească pe iubitul ei care o va purta învelită în cârpele din el Èi o va legăna Èi îi va spune nani-nani Èi aÈa mai departe;” </em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><strong><em>Pentru Gellu Naum, sensul existenÈei este miracolul</em></strong> :</p>
<p>“… întelegeÈi că trăim într-o pasăre imensă care ne poartă în ea”</p>
<p>“Câte nu se întâmplă în noi Èi le uităm acolo ca într-un ghiozdan Èi fiecare crede că numai el Ètie lucrul acela pe care îl Ètiu foarte bine Èi altii.”“</p>
<p>Fiecare îsi comunică erorile cum poate, iar ele cuprind totdeauna un pic de adevăr; ceilalti înÈeleg cât pot; fiecare spune mai puÈin decât înÈelege Èi înÈelege mai mult decât i se spune, iar ce întelege nu i se spune, fiindcă ce i se spune nu întelege, Èi asa mai departe.”</p>
<p><strong><em>Iubirea poate fi „o nenorocire”, dar atunci când se întâmplă, iubirea pentru personajul feminin este configurarea unei responsabilităÈi de natură miraculoasă, crearea unei atmosfere eliberată de orice fel de prejudecăÈi, femeia fiind pur Èi simplu emoÈie, trăire afectivă, personaj fantastic, amintind de personajele lui Mircea Eliade sau Ètefan Bănulescu. </em></strong></p>
<p><strong><em>Iubirea, pentru Gellu Naum, este personificarea unei trăiri Èi transpunerea ei in pagini a căror magie atinge visarea :</em></strong></p>
<p>. . <em>. el crede că asistăm de câteva milenii la moartea clinică a iubirii Èi că, tot de atunci, toata lumea a înnebunit, fiecare se culcă, cu fiecare, dar se iubeÈte singur. . . singura constanta, singurul punct comun al pseudoiubirii omeneÈti la ora actuală, zămislit Èi susÈinut cu perfidie pentru-contra de o întreagă poliÈie spirituală, este credinÈa că iubirea nu poate să aducă, până la urmă, decât nenorocire […] E drept, mai recunoaste Èi câteva excepÈii, le numeri pe degete, câte o pereche, ici-colo, la câteva milioane de oameni, le plângi de mila dacă îi compari. Niste amarâÈi, vai de mama lor, trăiesc retraÈi prin cine Ètie ce coclauri, fac dragoste acolo, în colibe, până îi viziteaza zeii. Atunci devin copaci, cu atâta se aleg&#8230; Pe ăÈtia îi consideră aleÈii, păstrătorii dragostei pe lume&#8230;</em></p>
<p><strong><em>Textul suprarealist oferă refuzul realităÈii până la ultima ei limită, refuzul total al oricarei realităti decât aceea a visului, al oricărui alt adevăr decât acela al viziunii, refuzul oricărei conÈtiinÈe Èi a falsităÈii:</em></strong></p>
<p><em>„Urăsc mai presus de toate oamenii care cu o teribilă seriozitate Èin în mână chinuitoarea sete de cunoaÈtere a unora, insomnia altora, delirul liberator al celor mulÈi, în lugubrul scop de a le putea eticheta cu îngustele lor etichete obscurantiste, îi urăsc cu aceeaÈi pasiune cu care caut să mă înconjor de visurile tuturor nemulÈumiÈilor planetelor, ale celor pe totdeauna nemulÈumiÈi, în orice climat, în orice uragan, în orice fund de ocean sau vârf de munte.</em></p>
<p><em>Mergeam încet, pe cerul compact Èi sticlos alergau niste nori destul de urâÈi. OraÈul zăcea în covorul lui de praf. Mă simÈeam în afara oricărei legaturi favorabile cu norii aceia adunaÈi sub ochii mei, într-o harababură menită parcă să-mi demonstreze cât de iluzorii ne pot fi uneori disponibilitătile..”</em></p>
<p><strong>Monica Lovinescu</strong> scria despre <strong><em>Zenobia</em></strong> : <em>În afară de dicteul automat – căruia, de altminteri, suprarealiÈtii nu i-au fost totdeauna credincioÈi &#8211; , toate refuzurile, împlinirile Èi idiosincraziile suprarealismului pot fi regăsite în acest roman sau dacă prefer autorul, în acest Pohem de iubire…</em></p>
<p>CitiÈi Èi despre <a href="https://bel-esprit.ro/j-galsworthy-si-floarea-intunecata-florica-patan/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">John Galsworthy, în viziunea aceleiaÈi autoare&#8230;</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Florica Patan' src='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/patan/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Florica Patan</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>M-am născut într-o zi de duminică, în miezul ei Èi-n miezul iernii, cu nămeÈi înalÈi, cât casa, îi percepeam albaÈtri, de aceea albastrul mă fascinează Èi acum. Èi miezul mă fascinează, miezul cuvintelor Èi al ideilor ce vin la mine pe rând ca într-un puzzle al vieÈii, cu mult albastru din sevele cerului de suflet, de văzduh, de lacrimă&#8230;</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:flor&#105;&#112;ata&#110;&#064;&#121;a&#104;&#111;o.c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>