<p><span style="color: #000000;"><strong>«Spune-mi unde te afli, în spaţiu, ca să-Èi spun ce ţi s-a întâmplat în timp.» </strong><strong>(Paul Goma)</strong></span></p>
<p><span style="color: #000000;"><strong> </strong><em>„La urma urmei, eu nu am altă ţară decât Basarabia</em></span></p>
<p><span style="color: #000000;"><em>cea care nu mai există decât în cărţile mele&#8230;</em></span></p>
<p><span style="color: #000000;"><em>mă mulţumesc cu ce am</em></span></p>
<p><span style="color: #000000;"><em>şi cu ceea ce nu-mi mai poate nimeni lua:</em></span></p>
<p><span style="color: #000000;"><em>Limba Română.” </em>(Paul Goma)</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Nu ştiu dacă e nevoie doar de o simplă competenţă teoretică pentru a cuprinde opera de excepţie a scriitorului <strong>Paul Goma (n. <time datetime="1935-10-02"><a style="color: #000000;" title="2 octombrie" href="https://ro.wikipedia.org/wiki/2_octombrie">2 octombrie</a> <a style="color: #000000;" title="1935" href="https://ro.wikipedia.org/wiki/1935">1935</a></time>, <a style="color: #000000;" title="Mana, Orhei" href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Mana,_Orhei">Mana</a>, <a style="color: #000000;" title="JudeÈul Orhei (interbelic)" href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Orhei_(interbelic)">Orhei</a>, <a style="color: #000000;" title="România" href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia">România &#8211; </a> <time datetime="2020-03-25"><a style="color: #000000;" title="25 martie" href="https://ro.wikipedia.org/wiki/25_martie">25 martie</a> <a style="color: #000000;" title="2020" href="https://ro.wikipedia.org/wiki/2020">2020</a></time>,<sup id="cite_ref-bbb9b49c0fe16731f13e7af064c60533_3-3" class="reference"></sup> <a style="color: #000000;" title="Paris" href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Paris">Paris</a>, <a style="color: #000000;" title="FranÈa" href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C8%9Ba">FranÈa</a>)</strong>. Opera lui Goma este o “întâmplare” cu totul neobişnuită pentru mine. Unele cărÈi, nu foarte multe, pe care le întâlnim în viaÈă, vindecă unele adânci nelinişti, motivul fiind că scrisul lor a însemnat pentru autorul însuÈi prilej de autovindecare, refugiu, supravieţuire fizică şi morală prin sublimarea pulsiunilor sufleteşti, a traumelor, a rupturilor, a neîmpăcărilor. Această experienţă de cititor al romanelor lui Paul Goma se întemeiază pe confruntarea directă cu textul, cu&#8230; imprevizibilitatea lui. Dar ce este textul lui Goma? Scrisul lui curge spontan; nu ştiu dacă s-a gândit la stil. Cărţile lui sunt scrise, parcă, instinctiv, ţâşnesc violent, ca o eliberare dintr-un labirint. Graiul matern, ostentativ uneori, sălbatic, frust, arhaic te cucereşte cu virulenţa „delirului” extraordinar de poetic. Goma e creator de cuvinte noi&#8230; nu, nu artificial create<em>&#8230; </em></span></p>
<p><span style="color: #000000;"><em>“</em><em>Eu cînd scriu, scriu direct. Nu mai consult nici un fel de dicţionar. Iar Dicţionarul, cînd îl alcătuiesc, îl alcătuiesc ca pe o carte. Dicţionarul meu este — cînd va fî tipărit, dacă va fi vreodată în timpul vieţii mele — e făcut ca să fie citit de sus în jos, pagină după pagină. Pentru că nu este doar semnificaţia unui singur cuvînt pe care îl caut la litera cutare. Nu. Ci efectul este şi de „incîntare”, de zicere. </em><em>De zicere în sensul muzical al cuvîntului, al poeziei şi al muzicii în acelaşi timp. De zicere a unei coloane de cuvinte, şi a vedea cum se deformează, şi cum pleacă, şi cum se derapează, şi cum se întoarce această pornire. Cînd porneşte de la un cuib şi ajunge la momentul derivat. Asta este. închei cu Dicţionarul. (Oftează, Zâmbeşte). Să nu vorbim despre lucruri care…”</em> (P. Goma)</span></p>
<p><span style="color: #000000;">De aici, bucuria lecturii, lumina şi căldura cu care te întâmpină această dramatică şi tandră mărturisire a unui om nevindecat de copilărie şi de Limba Română, limbă pe care n-a înlocuit-o cu nici o alta, cum au făcut, de pildă, Emil Cioran şi mulţi alţi scriitori români exilaţi. „Trauma lingvistică” de care suferă scriitorii exilaţi, recurgând la scrisul în limba ţării care îi “adoptă” este, poate, pentru unii un fel de a doua naştere, căutând, parcă, ruptura (asta însemnând o eliberare definitivă de un trecut dureros).</span></p>
<div id="attachment_13982" style="width: 574px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-13982" class="wp-image-13982 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/10/2a293cd9a2717b64178bc821d6b5bc59.jpg" alt="" width="564" height="574" /><p id="caption-attachment-13982" class="wp-caption-text"><span style="color: #000000;">Sursă foto: ziaristionline.ro</span></p></div>
<p><span style="color: #000000;">Goma nu caută o asfel de ruptură. Dimpotrivă, rămâne fidel Limbii Române şi caută avid în labirintul memoriei sale orice întâmplare, oricât de dureroasă ar fi ea. Şi se vrea “legat” de aceste întâmplări, nu „expulzat”; păstrând legătura cu ţara, cu Basarabia, cu Mana, cu Calidorul prin Limba Română <em>: „Pe mine MAMA nu m-a trimis: m-a adus pe lume; nu m-a expulzat, m-a condus, de mână. Iar atunci când a plecat, când a reintrat, ea, definitiv în mama ei, pe când îşi desprindea o mână de o mână de a mea, cu cealaltă mână îmi punea, în cealaltă mână a mea, mâna fiului meu, Filip (după treisprezece ani de agonie, mamei i se micşorase trupul, obrazul îi scăzuse, involuase, căpătând trăsăturile unui nou-născut; treisprezece luni mai târziu, îmi venise Filip, ca toţi nenăscuţii, cu obraz de babă &#8211; dar nu al oricăreia, ci al mamei, la ducere). Aşadar, de mână, din, în, spre calidorul casei din Mana: buricul pământului. Osia lumii.&#8221; </em>(P. Goma)</span></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><span style="color: #000000;">Limba în care scrie Paul Goma este una pe care mulÈi din noi au uitat-o, poate. Goma este unul dintre exilaţii cei mai fideli scrisului în Limba Română: <em>„E banal să spui că e un lucru nemaipomenit să fii publicat în limba în care scrii, însă trebuie să ţinem seama că această banalitate ascunde altceva. Pentru că eu sînt un scriitor — mă aflu în străinătate — nici măcar prin gînd nu mi-a trecut să-mi schimb limba. Mulţi dintre colegii mei — ca Ţepeneag, de pildă, Oana Orleanu, Rodica Iulian, Virgil Tănase, Ilie Constantin — scriu în franţuzeşte. </em><em>Cu greutate, cu chin au ajuns să scrie în franţuzeşte. Nici prin cap nu mi-a trecut vreodată. De ce ? Nu vreau să spun aşa… că sunt prea legat de limba română. </em><em>Ci altfel: că sunt prea legat de limba în care scriu. Pentru că limba în care scriu eu, întîmplător limba română, nu este doar un vehicol, ci este însăşi substanţa scrisului.”</em></span></p>
<p><span style="color: #000000;">Arta lui este „arta re-fugii” în cel mai intim loc al fiinţei, Limba. Există la el cuvinte pe care nu le găseşti în nici un dicţionar, dar pe care le înţelegi la nivelul cel mai adânc al fiinţei tale. El vorbeşte despre lucruri şi întâmplări, pe care alţii le-ar trece sub tăcere, sau care altora le-ar părea inutile, pentru că la el, orice firimitură a memoriei este loc de salvare. Goma scrie în Limba Română, nu din falsă fidelitate, ci din nevoia de a-şi proteja memoria, sinele cel mai adânc. „Scrisul devine singurul mod în care mai putem fi locuiţi de cuvântul de demult&#8221; (Sanda Golopentia, „De ce scriu emigranţii”, în vol. „Mitul pagubei”, „Providence”, 1986, p.109).</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Goma îşi povesteşte „drumul”. Întreaga operă a lui Paul Goma, este un permanent dialog cu sine, dublat de dialogul cu cititorul. Scriitorul şi omul este sfâşiat între amintirea şi ataşamentul faţă de trecut &#8211; un trecut, reconstruit adesea în memorie ca un paradis pierdut.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Indiferent de motivaţia alegerii exilului, elementul-cheie rămâne ruptura la nivel ontologic, „luciditatea tragică” (Şt. A. Doinaş), care-i permite individului să conştientizeze ceea ce este inalienabil, înscris în „fibra sa cea mai intimă”. Configurarea identităţii culturale şi conştiinţa de sine devin problemele fundamentale ale existenţei exilatului, influenţând definitiv procesul creaţiei: <em>&#8222;Prea puţin timp şi doar în câteva întâmplări cheie am stat, cu adevărat, la noi, în CALIDOR (chiar aşa: cum să ne vină calidorul de la Franţuji, când ei n-au esenţialul &#8211; şi dulcele &#8211; verb &#8222;a sta&#8221;?), însă mă întorc, fără odihnă şi fără efort spre mereu acelaşi punct de plecare: calidorul. Desigur, pictura, literatura &#8211; mai cu seamă poezia &#8211; au zugrăvit, cântat, consacrat alt punct-de-plecare; de privire: FEREASTRA. Ca puşcăriaş, am cunoscut-o, frecventat-o, în felul meu, am celebrat-o; însă CALIDORUL&#8230; </em><em>”</em></span></p>
<p><span style="color: #000000;">„ACASA” lui Paul Goma este “Calidorul” care nu mai există decât în cărţile lui Èi Limba Română. El, “fără-de-ţar-ul”, locuieşte şi revine mereu în &#8222;Calidorul casei din Mana”, care, <em>“chiar orientat exact spre Nord, nu este expus Crivăţului &#8211; care, cel puţin în Mana, bate dinspre Nord-Est &#8211; or, corpul şcolii, cel mai lung, mai plin, aşezat în echer faţă de calidor, îl&#8230; Protejează. Nu numai de vânt. L-a protejat cât a putut. La un moment dat, nu l-a mai.&#8221; (Paul Goma)</em></span></p>
<p><span style="color: #000000;">El, „fără-de-ţar-ul”, îşi construieşte mereu o „casă”, casa pe care mulţi din noi au pierdut-o. <em>„Am început să construiesc, să mi-o fac &#8211; eu, cu mânurile mele. Casa. Casa mea. Pornire firească la cineva care n-a avut vreodată casă; deci nici o acasă &#8211; de altfel, nici †ară&#8230; Cu pu†in timp înainte de această întâmplare, “aruncasem” (adică: îl pusesem la fundul unei cutii de carton aflată la fundul grămezii de cutii) manuscrisul unui roman de anti-cipa†ie-în-spa†iu (ca fiu al tatei, sînt convins că, la începuturi nu a fost nici oul, nici găina, ci geografia &#8211; ea, mamă a istoriei: «spune-mi unde te afli, în spaţiu, ca să-ţi spun ce ţi s-a întâmplat în timp»), în care îmi amenajasem, îmi meşterisem &#8211; ca tot fărdeţăratul &#8211; o ţară; şi a mea &#8211; ba numai a mea &#8211; nu de alta, dar aveam nevoie de un “teren” de casă&#8230;” (P. Goma)</em></span></p>
<p><span style="color: #000000;">„ExilaÈii sunt ca o floarea-soarelui.”(<strong>Jean-Pierre Maconta-Mboukou</strong>, Les littératures de l&#8217;exil, Paris, 1993) Ei îşi întorc mereu privirea către locurile sau lucrurile care le ţin loc de lumină, se leagă cu disperare de unele amintiri intacte, de oamenii încă Vii, din nevoia imperioasă a lor de a-şi reconstrui un trecut, de a relua contactul cu un fragment pierdut din ei înşişi.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">CitiÈi Èi despre scriitoarea <strong><a style="color: #000000;" href="https://bel-esprit.ro/lidia-istrati-goana-dupa-vant-un-roman-despre-sensuri-si-rosturi/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Lidia Istrati&#8230;, </a></strong>articol semnat de <strong>Veronica Popa</strong></span>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Veronica Popa' src='https://secure.gravatar.com/avatar/6025eab9384faf6d08f51345224febb2c94ae342b78bd83e3b5d7ad806c22423?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/6025eab9384faf6d08f51345224febb2c94ae342b78bd83e3b5d7ad806c22423?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/veronica-popa/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Veronica Popa</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:v&#112;o&#112;a&#064;Y&#097;ho&#111;.com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>