Sorina Rîndașu – Toate aceste atacuri de panică
toate aceste atacuri de panică
m-am îndrăgostit de galliano și am visat asta
(de fapt am căzut din pat dar mi-era rușine să-ți zic)
voiam să-mi pieptene cineva părul
vezi de asta l-am tuns pe tot
cele mai greșite mâini au trecut prin el iar acum
arăt ca un băiețel fericit cum ar fi trebuit
m-am îndrăgostit de galliano păcat
că l-am iubit doar pentru maică-mea a fost un
vis-trofeu din care nu pot deduce cum
mișc mâna în somn
fiindcă cel care doarme cu mine n-o vede
acum nici măcar nu mai am sens
strâng unghii strâng mâini strâng
poeme mototolite și le vând la kg
oamenii le găsesc interesante păcat că eu
nu găsesc oameni doar uși și atacuri de panică
de care fug intrând prin altele
poezie cu degete legate
vreau să gust din semnul ăsta de circulație ca
dintr-un episod din liceenii ca dintr-o
poezie de-a lui vișniec
aici nu vorbește nimeni despre confuzii adolescentine
te întrebi ce se întâmplă. de ce se întâmplă
tot mai des
nimic nu poate fi salvat
nu ies din sensurile giratorii decât
aburi și viermi și clipe capsate anapoda într-un dor imens
ești într-un proces aleatoriu un
război între tine și hainele noi ale împăratului
deja am obosit nu se mai întâmplă de la o vreme nimic
atât de grav încât oasele mele
să prevadă cum ajungi lângă oameni
care-ți privesc degetele de la picioare și
se întreabă
dacă ai fi meritat sau nu o vorbă
în plus
Citiți și De ce nu poartă îngerii ceasuri – Adrian Suciu
