
<h1><strong>Atitudini filosofice moderne</strong></h1> 
<p><strong>Søren Aabye Kierkegaard</strong> s-a născut în 5 mai 1813 la Copenhaga (Danemarca). A fost de religie protestantă Èi crescut sub influenÈa melancoliei religioase a tatălui său, studiază teologia la Universitatea din Copenhaga între anii 1830-1840. ÎÈi susÈine dizertaÈia finală în iulie, anul 1840, cu o teză despre ironia socratică. După ce abandonează ideea de a deveni pastor, audiază cursurile lui Schelling de la Berlin, urmând ca, reîntors în Copenhaga, să scrie pamflete, aforisme filosofice Èi religioase, în care critică limitarea în gândire a clerului protestant danez. În anul 1855 editează revista „Clipa”, dar la începutul lunii octombrie al aceluiaÈi an suferă o apoplexie cerebrală Èi moare într-un spital din Copenhaga la data de 11 noiembrie 1855, la doar 42 de ani.</p> 
<h3 style="text-align: center;"><strong>CitiÈi Èi <a href="https://www.descopera.ro/cultura/20353857-filosoful-soren-kierkegaard-cea-mai-mortala-boala-este-disperarea" target="_blank" rel="noopener">Filosoful Kierkegaard Èi disperarea</a></strong></h3> 
<p><strong>Søren Aabye</strong> <strong>Kierkegaard</strong> a fost un scriitor, filosof Èi teolog danez, influenÈat de Kant, Luther, Schelling, Aristotel. La rândul său, i-a influenÈat pe Heidegger, Wittgenstein Èi pe Lévinas. A reprezentat o influenÈă hotărâtoare asupra teologiei Èi filosofiei moderne, mai ales asupra filosofiei existenÈialiste, în secolul al XIX-lea. Principalele sale opere filosofice sunt „Despre conceptul de ironie cu referinÈă permanentă la Socrate” (1841), „Fărâme filosofice” (1844), „Conceptul de Anxietate” (1844), „Stadii pe calea vieÈii” (1845), „Boala de moarte” (1849). Kierkegaard a scris inclusiv în domeniile psihologiei Èi literaturii, reprezentând o figură influentă în gândirea contemporană. Filosofia sa se axează pe ideea conform căreia omul trebuie să-Èi aleagă, respectiv să-Èi determine destinul, fiind lăsat singur, abandonat în haosul existenÈei. A fost considerat ulterior de către specialiÈti existenÈialist, neo-ortodoxist, postmodernist, umanist Èi individualist.</p> 
<figure class="wp-block-image"><img class="wp-image-6613" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/02/gabriel-matula-300398-unsplash-1024x683.jpg" alt="Søren Aabye"></figure>
<p>Termenul <em>angoasă</em> provine din franÈuzescul <em>angoisse</em>, referindu-se la o <em>„NeliniÈte, tulburare, îngrijorare, adesea patologică.”</em> (https://dexonline.ro/definitie/angoasa, ultima accesare 13 februarie 2019, 00:26). În operele lui <strong>Søren Aabye</strong> <strong>Kierkegaard</strong> angoasa nu se deosebeÈte de anxietate, în primul rând pentru că filosoful nu a făcut o diferenÈiere propriu-zisă între cei doi termeni Èi în al doilea rând pentru că în traducerile în limbile franceză Èi germană există <em>Angst </em>Èi <em>angoisse, </em>în timp ce în engleză s-a tradus cu termenul <em>anxiety, </em>tratând însă aceeaÈi problemă.</p>
<figure class="wp-block-image"><img class="wp-image-6612 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/02/000898519.jpg" alt="Søren Aabye"></figure>
<p>În „Kierkegaard et Autour”, André Clair îl pune pe <a href="https://bel-esprit.ro/albert-camus-nu-sunt-filozof/">filosof</a> în lumina modernă a existenÈialismului. Jean Wahl îl consideră pe Kierkegaard părintele existenÈialismului, afirmând, în lucrarea sa „Kierkegaard. L’un devant l’Autre”, că pentru el (pentru Kierkegaard) omul mizerabil Èi depresiv este vocea lui Dumnezeu, care vorbeÈte oamenilor:<em>„Par lui, l’homme souillé, l’homme en détresse, c’est la voix de Dieu qui se fait entendre aux hommes.”</em> ( Jean Wahl, <em>Kierkegaard: l’angoisse et l’instant, </em>en <em>Kierkegaard. L’un devant l’Autre</em>, preface et notice de V. Delacroix, postface de F. Worms, Hachette Littératures, Paris, 1998, p. 43). Omului îi este destinată angoasa, ca un fel de purificare pentru lumea cealaltă, în cazul în care urletul tăcut primeÈte un răspuns. Primul act filosofic al lui Kierkegaard este un refuz; refuz al hegelianismului, al întregii filosofii raÈionaliste Èi chiar al creÈtinismului clasic. Acest refuz se poate traduce prin revoltă, adică prin indignare, printr-un act de rebeliune pentru că revolta tocmai asta reflectă, iar la Kierkegaard scrisul este arma cea mai de preÈ a propriei revolte. Există, desigur, o explicaÈie pentru refuzul kierkegaardian prezentat mai sus Èi anume faptul că deÈi Hegel prezintă un sistem, nu prezintă o morală, o modalitate de existenÈă care să nu fie contemplare. La fel ca pentru <a href="https://bel-esprit.ro/f-nietzsche-multe-otravuri-pentru-a-muri-dupa-plac/">Nietzsche</a> Èi Schopenhauer, profesorii de filosofie reprezintă niÈte „duÈmani” în domeniu. EsenÈială este existenÈa, în filosofia kierkegaardiană, nu înÈelegerea lumii, dar nu orice fel de existenÈă, ci cea tăcută, izolată, care determină omul să fie prins în angoasă, ceea ce determină existenÈa să fie cea mai înaltă valoare (<em>virtute</em>). Existentul nu se mulÈumeÈte cu adevărurile date, dar, fiind sceptic cu sine, trăieÈte o permanentă incertitudine. Este posibil ca nimic să nu fie mai important decât subiectivismul, dar în aceeaÈi măsură este posibil ca subiectivismul să reprezinte greÈeala. Realismul latent Èi profund exasperează subiectivismul, iar singurul mod de a vedea infinitul este viziunea infinită. Angoasa se prezintă ca ceva solemn, inevitabil, teribil, chiar dacă Kierkegaard îi găseÈte inclusiv aspecte pozitive în lucrarea sa, „Conceptul de Anxietate”. Fiind considerată o carte extrem de dificilă, una dintre faÈetele acestui concept fiind asemănată ameÈelii (<em>dizziness</em>). Această lucrare i-a influenÈat mult pe filosofii existenÈialiÈti, îndeosebi pe Sartre Èi Heidegger sau pe teologi precum Tillich Èi Barth. Kierkegaard a publicat „Conceptul de Anxietate” la data de 17 iunie 1844, sub pseudonimul <strong>Vigilius Haufniensis</strong>, dar de remarcat este că a apărut cu patru zile mai devreme lucrarea „Fărâme filosofice” în librăria Reitzel din Copenhaga, semnată <strong>Johannes Climacus</strong>. De asemenea, sub pseudonimul Vigilius Haufniensis a publicat doar lucrarea despre anxietate, respectiv despre angoasă, spre deosebire de Johannes Climacus sau <strong>Anti-Climacus </strong>(alt pseudonim folosit de Kierkegaard). Ca subiect, „Conceptul de Anxietate” este o lucrare „adâncită” în psihologia păcatului. În introducerea lucrării, Kierkegaard remarcă gândirea „alunecoasă” (<em>sloppiness</em>) a contemporanilor săi, considerând că depăÈesc limitele disciplinelor pe care le stăpânesc (îl are, desigur, Èi pe Hegel în minte în acest context).</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Conform lui Kierkegaard, există o ÈtiinÈă pentru fiecare obiect al gândirii Èi este foarte important ca ÈtiinÈa să nu-Èi întreacă propriile limite: <em>„După părerea mea, cel ce vrea să scrie o carte, ar face bine să se gândească temeinic la obiectul despre care vrea să scrie. N-ar face rău nici, pe cât poate, să ia cunoÈtinÈă Èi de cele scrise înaintea lui despre acel subiect.”</em> ( S. Kierkegaard, <em>Conceptul de anxietate</em>, în <em>Scrieri I, PrefaÈă, </em>trad. din lb. daneză de A. Arsinevici, Ed. Amarcord, TimiÈoara, 1998, p. 41). Angoasa este o libertate în sine, care se reflectă în posibilitatea sa. Fiind în strânsă legătură cu spiritul, ea scade cu cât e mai puÈin (la început spiritul se exprimă ca angoasă, confundându-se). În fapt, angoasa este prezentă pretutindeni în viaÈa omului: în păgânism, în oracole, în destin. FrumuseÈea greacă este profund suferindă, se poate spune că este <em>angoasată</em> din cauza absenÈei angoasei, ceea ce reprezintă un paradox (tipic kierkegaardian). <strong>Angoasa</strong> există atât în bine cât Èi în rău, ea reprezentând <strong>clipa</strong> Èi situându-se undeva la limita dintre inocenÈă Èi păcat. Unul dintre marile paradoxuri ale lui Kierkegaard se referă la faptul că existenÈa este deopotrivă cea mai înaltă virtute (<em>valeur</em>) Èi cel mai mare păcat. EsenÈa gândirii kierkegaardiene constă în menÈinerea paradoxului, spre deosebire de gândirea hegeliană, care se rezumă la ideea sintezei. În angoasă, sufletul îÈi proiectează fantasmele dincolo de sine, se reflectă în sine. Wahl îl consideră pe Kierkegaard un om avid de religie, care se arată ca un martor (<em>témoin</em>) pe drumul angoasei, ca un strigăt al subiectivităÈii în legătură cu ceea ce o depăÈeÈte.</p>
<figure class="wp-block-image"><img class="wp-image-6616 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/02/0f27d6c2a6c7e8c93bc9f86c15b728e1-1.jpg" alt="Søren Aabye"></figure><p>Există o conexiune între angoasă Èi rău, mai degrabă decât între angoasă Èi păcat, prima variantă premeditând revolta specific kierkegaardiană. Pentru ca angoasa să iasă la iveală, este doar o chestiune de timp, iar spiritul se raportează în calitate de anxietate faÈă de sine Èi faÈă de condiÈia lui. Posibilitatea de a putea exista este o formă superioară a angoasei.</p><figure class="wp-block-image"><img class="wp-image-6615" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/02/aaron-blanco-tejedor-768029-unsplash-1024x678.jpg" alt="Søren Aabye"></figure><p>În încheiere, angoasa kierkegaardiană este premergătoare revoltei sale. Am putea fi tentaÈi să credem că revolta aceasta se găseÈte în mijlocul angoasei, însă angoasa este neputinÈă, suferinÈă, dar Èi extaz, este, aÈadar, marele paradox al lumii kierkegaadiene, în vreme ce revolta se găseÈte la finele ei, atunci când trăirile paralizante încep să cedeze, iar această revoltă se hrăneÈte din ele.</p>
<p>Vă propun câteva citate semnate de <strong>Søren Aabye Kierkegaard</strong><strong>,</strong> asupra cărora să reflectăm în tihnă:</p>

<p><em>„ViaÈa nu poate fi înÈeleasă decât dacă privim în urmă Èi nu poate fi trăită decât dacă privim înainte.”</em></p>

<p><em>„Oamenii pretind libertatea de exprimare ca o compensaÈie pentru libertatea de a gândi pe care rareori o folosesc.”</em></p>

<p><em>„Adevărul este o momeală: nu-l poţi avea fără a fi prins. Nu poţi intra în posesia adevărului capturându-l, ci numai lăsându-l să te captureze.”</em></p>

<p><em>„A intra ca un vis în sufletul unei fete e o artă, a ieşi este o capodoperă.”</em></p>

<p><em>„Infinita calculare a circumstanţelor plăcerii împiedică şi sugrumă însăşi plăcerea.”</em></p>

<p><em>„A suferi înseamnă a avea un secret comun cu Dumnezeu.”</em></p>
 
<p>CiteÈte Èi <a href="https://bel-esprit.ro/marcel-proust-sau-omul-in-cautarea-timpului-pierdut/">Marcel Proust sau Omul în căutarea timpului pierdut</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/40237857_530855230699467_3142522343784448000_n.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/miruna-miron/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Miruna Maria Miron</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>M-am născut în Cluj-Napoca, judeÈul Cluj, la data de 22 ianuarie 1995. Am absolvit Liceul de Coregrafie Èi Artă Dramatică „Octavian Stroia” (secÈia artă dramatică, promoÈia 2010-2014), Facultatea de Istorie Èi Filosofie (secÈia Filosofie, nivel licenÈă) în cadrul UniversităÈii „BabeÈ-Bolyai”, Cluj-Napoca (promoÈia 2015-2018) Èi cursurile masterale ale FacultăÈii de Litere, în cadrul aceleiaÈi universităÈi (masteratul de Studii Literare RomâneÈti, promoÈia 2018-2020). Am publicat poezii în revistele „Literatura de Azi”, „Cenaclul de la PăltiniÈ”, „eCreator” Èi „EgoPHobia”, fiind membră a Cercului Literar de la Cluj, începând cu iarna anului 2017 până în vara anului 2018 Èi membră a Cenaclului Literar StudenÈesc „Vox Napocensis” începând cu luna decembrie a anului 2019 până în luna mai a anului 2020. De asemenea, am publicat texte de proză scurtă în revista on-line „Catchy”. În anul 2021 am publicat un grupaj de poezii în antologia bilingvă (româno-suedeză) a editurii Bifrost „EchivalenÈe”.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#109;i&#114;un&#097;.mi&#114;on&#064;ya&#104;oo.&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>