<h3><strong>23 Mai, 2024. Mircea Cărtărescu a primit The International Dublin Literary Award, unul dintre cele mai valoroase premii literare din lume.</strong></h3>
<p>rima remarcă o constituie ideea de <strong><em>reflexivitate, fragmentarism Èi autoreferenÈialitate</em></strong> a autorului în roman. Structurată în patru părÈi Èi 51 de capitole, notate cu cifre arabe, cartea („<strong>Solenoid”, de Mircea Cărtărescu</strong>, Editura Humanitas”, BucureÈti, 2017, 858 de pagini) are ca punct de pornire acel jurnal al personajului-narator, cu însemnări despre episoadele de viaÈă trăite nu atât ca acÈiuni, cât ca senzaÈii ale fiinÈei, percepÈii Èi emoÈii, toate trecute prin fluxul memoriei Èi filtrul maturităÈii, mereu reluate Èi privite din alte unghiuri, de aici fragmentarism al naraÈiunii Èi autoreferenÈialitate. <em>Obiectul gândirii mele este gândirea mea Èi lumea mea se identifică cu mintea mea</em>, spune autorul.<br />
În al doilea rând, prezentarea eului, în multiplicitatea Èi complexitatea percepÈiei de sine, cu ideea de alteritate a spiritului, dezvăluind absconsul abisal, ilustrează ideea dualităÈii fiinÈei. Personajul lui <strong>Mircea Cărtărescu</strong> are sensibilităÈi legate de creaÈia sa Èi mărturiseÈte : <em>Mă gândesc răutăcios la celălalt, la autorul de romane, volume de versuri, eseuri, Dumnezeu mai Ètie ce, desprins de mine, separat de mine ca un siamez printr-o operaÈie intruzivă, traumatizantă &#8230; Îl văd, îl Ètiu, îl simt de pe partea cealaltă-a monezii, îl aud prin metalul ei rece ÈtanÈat c-un cap pe-o parte Èi-o pajură pe cealaltă. Încerc să-i transmit prin ciocănituri ritmate un plan de evadare, al spargerii zidului, al ieÈirii din muzeu….</em> Èi vocea auctorială trece la persoana a III-a, vorbind despre unul Èi acelaÈi Eu, în varianta alter-ego : <em>Dar el e surd, orb Èi obtuz, cum e bântuit de blestemata nevoie de glorie…</em>. Este relevantă pentru conturarea profilului psihologic al personajului această madalitate de autoanaliză, ca dintr-un unghi exterior sinelui, cu maximă sinceritate Èi obiectivism.<br />
Dar din astfel de consideraÈii pot decurge anumite ambiguităÈi, neclarităÈi, Èi tatonări, incertitudini sau enigme, cu senzaÈia de straniu. CunoaÈterea umană este senzorială, <em>o tactilitate bâjbâitoare</em> spune autorul, sub lumina iradiată Èi pâlpâită a stelelor, percepute de pe un pat de spital, printr-o cupolă de stică imaginată de mintea febrilă a personajului, ce filtrează mereu realitatea prin porii senzaÈiilor sale.</p>
<p><strong><em>Luminozitatea, culorile Èi transparenÈa lumii</em></strong>. <strong><em>Jocul de lumini Èi umbre ca un clar-obscur al lumii</em></strong> : <em>În dispensar patul meu era în centrul unei încăperi circulare, cu peretele de-un crem lăptos , peste care pur Èi simplu se arcuia bolta cerească. De va fi fost vreo cupolă de sticlă între mine Èi stele (iar acum nu mă mai îndoiesc de asta) , sticla trebuie să fi fost nespus de curată Èi limpede, practic invizibilă</em>. Câmpul lexical al sticlei , cu termeni ca „transparent, limpede, clar, translucid, diafan, fluorescent”, derivatul „sticlos” sau sinonimul neologic „vitros, a vitrifica”, apoi substantivul „gheaÈă” (transparentă), adaugă lumii percepută de personaj, în ipostazele sale de copil sau de adult, acea notă de luminozitate Èi transparenÈă, opuse cenuÈiului, celor noroioase, murdare, sau întunecate, pământii, care dezolează, întristează profund, sugerând sfârÈitul implacabil, neantul, moartea necruÈătoare. Culorile în lumea personajului sunt diferite în funcÈie de starea sufletească, dar Èi de intensitatea luminii.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><img class="aligncenter size-full wp-image-1993" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/harry-brewer-694827-unsplash-e1538284704598.jpg" alt="" width="600" height="400" /><br />
<strong><em>Suspans, paradox, absurd</em></strong>. Paradoxal, BucureÈtiul este perceput întins sub stele până la marginea vederii Èi luminat cum n-a mai fost apoi niciodată, <em>de parcă s-ar fi aprins de la ochii mei ce priveau din umbră, de la fereastră, ochii mei cafeniu-deschiÈi ca două lacuri pe-o faÈă palidă Èi subÈire, luminând oraÈul care le lumina iriÈii străvezii,</em> cu o multiplicare la infinit a luminii precum în oglinzi paralele.<br />
<strong><em> PercepÈii augmentate </em></strong>de sentimentul fricii sub imperiul luminii sau al umbrelor. Frica este sentimentul dominant, în cele mai multe momente. Întunericul poate fi roz sau trandafiriu, în lecturile sale, în Memfis, de exemplu, iar în preventoriul de la Voila este deplin Èi adânc. Lumina lunii îl sperie pe naratorul-personaj, ea este uneori prea strălucitoare, lumina zilei de toamnă e rece, aerul arde cu lumină rece, oximoronic, mergând la pădure simte dimineÈile orbitoare, cu lumină, totul pare a fi învăluit în versatilitatea acestora, enigmatic. <em>Trupul se lăsa măturat de soare Èi de umbre, transfigurat într-un model în tapiseria fără sfârÈit a pădurii</em>. Crengile de măr filtrau toate lungimile de undă ale luminii. Crengile de măr erau „transparentizate de soare Èi întunecate de umbră” ; imaginile conferă un lirism duios textului.<br />
<strong><em>InserÈia masivă a livrescului</em></strong>. <em>Sunt diletant, o Ètiu, nu cunosc trucurile milenare ale artei mele &#8211; cum sigur le Ètie celălalt, în lumea lui unde are succes Èi bani Èi glorie Èi femei &#8211; , dar în obscuritatea mea mă simt liber Èi văd de o mie de ori mai acut adevărul.”<br />
</em> Pentru un scriitor care toată viaÈa lui a citit, după propria mărturisire în roman, aproximativ două sute de cărÈi pe an, asta însemnând că a avut perioade în care a devorat o carte pe zi, poate chiar la lumina lumânării, spuneam că pentru un astfel de scriitor, trecerea prin nume mari ale culturii umanităÈii, de la matematicieni, fizicieni, biologi la muzicieni, filozofi Èi filologi se face atât de natural, pe parcursul întregii sale cărÈi, cu trimiteri la Krishnamurti, la antropozofia lui Rudolf Steiner, la Gurdjieff, Camus sau Thomas Mann, Cantemir, Dante, Lautréamond, Mandelbrot cu Èirul său stelar, Bach, Spinoza, Manet, Kant, Dagmar Rotluft, Ostrovski, Kafka, Holderlin, Ethel Lilian Voynich, practic toÈi scriitorii Èi filozofii mari ai lumii, pe care nu-i putem înÈirui aici. Iar cele 858 de pagini dezvoltă idei în câmpuri semantice de la cel colocvial până la cel academic, incluzând laolaltă, s-ar părea, întreg Dex-ul Èi volumul de Neologisme ce nu se pot Èine în două mâini. Iar lumea lui Mircea Cărtărescu în <strong><em>Solenoid</em></strong> este un tablou in lumini Èi umbre.<br />
<em>Arta n-are sens dacă nu-i evadare. Dacă nu se naÈte din disperarea de-a fi prizonier. N-am respect pentru arta ce aduce confort Èi alinare, pentru romane Èi muzică Èi pictură ce-Èi fac Èederea-n celulă mai suportabilă. Nu vreau să pictez pe peretele coÈcovit grădinile Tuileries Èi nici nu vreau să vopsesc hârdăul din colÈ în vreo nuanÈă de roz. (&#8230;) Vreau să-mi înÈeleg cu luciditate Èi cinism situaÈia. Suntem prizonieri în închisori concentrice Èi multiple. Sunt prizonier în mintea mea care-i prizonieră în corpul meu, care-i prizonier în lume. Scrisul meu e un reflex al demnităÈii mele , e nevoia mea de căutare -a lumii făgăduite de propria minte, cum parfumul e făgăduinÈa întrolocatului trandafir. Vreau să scriu nu ca un scriitor, fie el Èi de geniu, ci cum cânta Efimov, cu un orgoliu nemăsurat Èi-o imperfecÈiune sublimă. El găsise calea, care nu se găseÈte prin tradiÈie, ci prin har, căci arta este credinÈă Èi dacă nu e credinÈă nu e nimic. Sunt diletant, o Ètiu, nu cunosc trucurile milenare ale artei mele &#8211; cum sigur le Ètie celălalt, în lumea lui unde are succes Èi bani Èi glorie Èi femei &#8211; , dar în obscuritatea mea mă simt liber Èi văd de o mie de ori mai acut adevărul. ÎnÈeleg mai bine ca oricine de ce Èi-a lăsat Efimov vioara să putrezească, de ce Vergiliu Èi Kafka au vrut să-Èi transforme capodoperele în cenuÈă. Fiindcă tăcerea Èi cenuÈa sunt căi drepte, pe când muzica Èi cărÈile aruncate în lume sunt rătăciri. CenuÈa e soarta finală, oricum, a fiecărei scrieri, de aceea nu voi suferi când Èi manuscrisul meu va-ntâlni focul. El nu e o carte, Èi cu atât mai puÈin un roman: e un plan de evadare. Iar după evadare destinul lui firesc este cenuÈa. (&#8230;) O carte străpunsă, înjunghiată-n grosimea ei de-un pix care să treacă pe partea cealaltă, o scriere perpendiculară pe volumul inextricabil, alcătuit din sute de suprafeÈe mâzgălite disperat &#8211; aÈa ar fi cartea mea, dacă va fi vreodată: o scriere în adânc, prin foi, Èi nu împrăÈtiată pe feÈele lor, o scriere nemaivăzută Èi nemaitrăită vreodată.”<br />
</em> Scriind, romancierul crede că nimeni nu-i va citi romanul, apoi sesizează, cu sinceritate, că nu-l scrie, de fapt, pentru nimeni, ci doar pentru sine. Romanul apare în 2015, la „Humanitas”, cu /fără o prefaÈă, nu Ètim, s-ar părea, fără acele referinÈe cu care suntem obiÈnuiÈi. Eu am cumpărat un exemplar din ediÈia a III-a, 2017, aceeaÈi editură, fără prefaÈă. Gabriel Liiceanu semnează pe coperta a IV-a a acestei ediÈii câteva cuvinte. <em>Primul meu gând, odată-ncheiată lectura, a fost să-mi scriu pe cartea de vizită „Eu am citit „Solenoid”. E un eveniment care-Èi taie oarecum viaÈa în două: cine va citi cartea va înceta să mai fie un cititor de rând.<br />
</em> Sensul romanului : dacă teseractul reprezintă pentru cub ceea ce cubul reprezintă pentru pătrat, după cum spune autorul, preocupat de a patra dimensiune a universului, tot aÈa „Solenoid” reprezintă pentru roman ceea ce reprezintă romanul pentru povestire.<br />
<em>Teseractul, sau hipercubul, e dâra lăsată de-un cub ce se miÈcă într-a patra dimensiune, perpendicular pe lumea noastră, aÈa cum glisarea unui pătrat într-a treia dimensiune generează cubul. E o figură geometrică total abstractă Èi neintuitivă, un cub cu Èaisprezece colÈuri, treizeci Èi două de laturi, douăzeci Èi patru de feÈe Èi un hipervolum limitat de opt volume. Nu putem vizualiza un astfel de obiect prin simpla putere a simÈurilor Èi-a raÈiunii, căci ele sunt instrumente create de o lume tridimensională (&#8230;) Un teseract e un obiect de contemplare Èi meditaÈie, un vehicul spre Èinuturile înalte pe care mintea noastră le caută cu febrilitate Èi dor dintotdeauna.</em></p>
<h3><strong>Despre premiul</strong></h3>
<h3><strong>The International Dublin Literary Award</strong></h3>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto"><strong><em>”EdiÈia în limba engleză a apărut în traducerea lui , la Deep Vellum Publishing, în toamna lui 2022, Èi a fost considerată una dintre cele mai bune cărÈi ale anului, bucurându-se de cronici elogioase în numeroase publicaÈii importante precum The New York Times, The New Yorker, Publishers Weekly, The Financial Times, iar în aprile 2023 a fost distinsă cu Los Angeles Times Book Prize for Fiction.</em></strong></div>
</div>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto"><strong><em><span class="html-span xdj266r x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r xexx8yu x4uap5 x18d9i69 xkhd6sd x1hl2dhg x16tdsg8 x1vvkbs"><a class="x1i10hfl xjbqb8w x1ejq31n xd10rxx x1sy0etr x17r0tee x972fbf xcfux6l x1qhh985 xm0m39n x9f619 x1ypdohk xt0psk2 xe8uvvx xdj266r x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r xexx8yu x4uap5 x18d9i69 xkhd6sd x16tdsg8 x1hl2dhg xggy1nq x1a2a7pz x1sur9pj xkrqix3 x1fey0fg xo1l8bm" tabindex="0" role="link" href="https://www.facebook.com/cartarescu.mircea?__cft__[0]=AZUCN_8I3iZ4Dudu6rmW3EFGq7yXjiNH-l4RKtVUQP-oMumCStgupEH3cHNnlZzpKjEdAaFTQHlsgEQPTNixzo_6AIF1TsOsy2cnqtZ70mpifx8AWalmr9W1-btyWeqPFp3TG61VTf0UHRtHqmGn89qJ8ExdSEAEbnXplGQ9NpxnlQdAslcLDMnWWAm8GQ7vSFUHLPAB9RB0X10ePBYtDS3R&;__tn__=-]K-R"><span class="xt0psk2">Mircea Cartarescu</span></a></span> este primul autor român distins cu acest premiu, iar romanul a fost singura traducere finalistă din acest an. Printre câÈtigătorii din anii precedenÈi s-au numărat Orhan Pamuk, Michel Houellebecq, Herta Müller, Javier Marías, Colm Tóibín Èi Jim Crace.</em></strong></div>
</div>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto"><strong><em>Publicat în 2015 la Humanitas Èi apărut în numeroase ediÈii, a fost tradus până acum în spaniolă, catalană, suedeză, franceză, germană, slovacă, bulgară, croată, italiană, daneză, neerlandeză, engleză, norvegiană Èi maghiară.” (<a href="https://www.facebook.com/editura.humanitas" target="_blank" rel="noopener">Humanitas</a>)</em></strong></div>
</div>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/sunt-un-om-liber-cu-pretentii-afectate-grav/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Sunt un om liber, cu pretenÈii afectate grav&#8230;</a></p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="HRC0VLlFS1"><p><a href="https://bel-esprit.ro/m-cartarescu-zborul-se-petrece-intotdeauna-in-noi-insine/">M. Cărtărescu &#8211; Zborul se petrece întotdeauna în noi înÈine&#8230;</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; visibility: hidden;" title="&#8220;M. Cărtărescu &#8211; Zborul se petrece întotdeauna în noi înÈine&#8230;&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/m-cartarescu-zborul-se-petrece-intotdeauna-in-noi-insine/embed/#?secret=tEjijF4dnB#?secret=HRC0VLlFS1" data-secret="HRC0VLlFS1" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Florica Patan' src='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/patan/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Florica Patan</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>M-am născut într-o zi de duminică, în miezul ei Èi-n miezul iernii, cu nămeÈi înalÈi, cât casa, îi percepeam albaÈtri, de aceea albastrul mă fascinează Èi acum. Èi miezul mă fascinează, miezul cuvintelor Èi al ideilor ce vin la mine pe rând ca într-un puzzle al vieÈii, cu mult albastru din sevele cerului de suflet, de văzduh, de lacrimă&#8230;</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:f&#108;&#111;r&#105;&#112;&#097;t&#097;&#110;&#064;y&#097;ho&#111;.&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>