<p>Ce se mai poate scrie nou despre Gabo, celebrul autor al romanului ”Un veac de singurătate”, având în vedere abundenÈa articolelor care detaliază la dimensiuni infinitenzimale viaÈa Èi opera sa?</p>
<p>În faÈa acestei provocări, am realizat că sursa cea mai potrivită pentru a afla adevărul despre gabriel Garcia Marquez este&#8230; propria sa creaÈie, însă nu cea cunoscută la scară largă, ci una mai puÈin accesată: <a href="https://www.nobelprize.org/prizes/literature/1982/marquez/25603-gabriel-garcia-marquez-nobel-lecture-spanish/" target="_blank" rel="noopener">discursul</a> ocazionat de <a href="https://www.youtube.com/watch?v=XzalU5FH9nM" target="_blank" rel="noopener">decernarea</a> Premiului Nobel pentru literatură. În 8 decembrie 1982, Gabo Èinea în limba spaniolă, la Academie, acest discurs, care scoate la iveală într-un mod inedit faÈete nebănuite ale personalităÈii sale, revelând Èi impulsurile primare din care s-a născut obsesia stilistică principală: singurătatea. Aici vom descoperi un Gabo luptător pentru drepturile oamenilor, îndeosebi cel la viaÈă, pentru libertate, pentru o lume din care să dispară pentru totdeauna războiul Èi moartea.</p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/03/Marquez.jpg"><img class="aligncenter size-full wp-image-47355" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/03/Marquez.jpg" alt="" width="408" height="612" /></a></p>
<p>”<em><strong>Antonio Pigafetta</strong>, un navigator florentin care l-a însoÈit pe <strong>Magellan</strong> în prima sa călătorie în jurul lumii, a scris o cronică minuÈioasă în timpul călătoriei sale prin America de Sud, care aduce mai degrabă cu o aventură a imaginaÈiei. El a relatat cum văzuse porci cu buricul la spate sau niÈte păsări fără picioare ale căror femele eclozau pe spatele masculului Èi altele ca niÈte pelicani fără limbă, al căror cioc aveau forma unor linguri. El a povestit că a văzut un monstru cu cap Èi urechi de catâr, trup de cămilă, picioare de căprioară, nechezând ca un cal. El a povestit că primului nativ pe care l-au găsit în Patagonia i-au pus în faÈă o oglindă , iar în acel moment acel uriaÈ Èi-a pierdut minÈile, terorizat de propria sa imagine.</em></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Această carte scurtă Èi fascinantă în care se întrezăresc deja germenii romanelor noastre de astăzi nu este nicidecum cea mai uluitoare mărturie a realităÈii din acele vremuri. Cronicarii Indiilor ne-au lăsat nenumărate altele. Eldorado, Èara noastră imaginară atât de râvnită, a figurat pe numeroase hărÈi timp de mulÈi ani, schimbându-Èi locaÈia Èi forma după fantezia cartografilor. În căutarea sursei TinereÈii Eterne, miticul <strong>Alvar Núñez Cabeza de Vaca</strong> a explorat nordul Mexicului timp de opt ani, într-o expediÈie ai cărei membri s-au mâncat între ei, ajungând la liman doar cinci din cei 600 care au întreprins-o. Unul dintre misterele care nu au fost niciodată descifrate este cel al celor unsprezece mii de catâri încărcaÈi cu o sută de lire de aur fiecare, care într-o zi au părăsit Cuzco pentru a plăti răscumpărarea pentru Atahualpa Èi nu au ajuns niciodată la destinaÈie. Mai târziu, în vremurile din timpul colonialismului, în Cartagena, India, au fost aduse spre vânzare găini crescute pe soluri aluvionare în care se găseau mici pietre de aur. Această lăcomie de aur a strămoÈilor noÈtri ne-a bântuit Èi pe noi până în ziua de azi. Abia în secolul trecut, misiunea germană însărcinată cu studierea construcÈiei unei căi ferate interoceanice în Canalul Panama a ajuns la concluzia că proiectul era viabil atâta timp cât Èinele nu erau din fier, care era un metal rar în regiune. . , ci din aur.</span></em></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">IndependenÈa faÈă de stăpânirea spaniolă nu ne-a salvat de la nebunie. Generalul <strong>Antonio López de Santa Anna</strong>, care a fost de trei ori dictator al Mexicului, Èi-a înmormântat cu pompă piciorul drept pe care îl pierduse în ceea ce s-a numit Războiul de Patiserie. Generalul Gabriel García Moreno a condus Ecuadorul timp de 16 ani ca monarh absolut; la priveghi, cadavrul său a fost acoperit cu uniforma de gală Èi pieptarul cu decoraÈii, fiind aÈezat în scaunul prezidenÈial. Generalul <strong>Maximiliano Hernández Martínez</strong>, despotul teosof din El Salvador, care a exterminat 30.000 de Èărani într-un masacru barbar, </span><span class="Y2IQFc" lang="ro">a inventat un pendul pentru a detecta otrava din mâncare sa Èi a pus lămpi stradale drapate în hârtie roÈie pentru a învinge o epidemie de scarlatină. </span><span class="Y2IQFc" lang="ro">Monumentul generalului <strong>Francisco Morazán</strong>, ridicat în piaÈa principală din Tegucigalpa, este de fapt o statuie a mareÈalului Ney cumpărată la Paris într-un depozit de sculpturi vechi.</span></em></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">În urmă cu unsprezece ani, chilianul <a href="https://bel-esprit.ro/pablo-neruda-am-iubit-o-si-cateodata-si-ea-m-a-iubit/" target="_blank" rel="noopener"><strong>Pablo Neruda</strong></a>, unul dintre poeÈii de seamă ai timpului nostru, a încântat acest public cu discursul său. De atunci, europenii înzestraÈi cu bunăvoinÈă – Èi uneori Èi cei de rea credinÈă, de asemenea – au fost loviÈi, cu o forÈă din ce în ce mai mare, de veÈtile nepământene venite de pe teritoriul Americii Latine, acel tărâm nemărginit, înÈesat de bărbaÈi Èi femei bântuite, a căror infinită încăpăÈânare se pierde în vremuri de legendă. Nu am avut o clipă de odihnă. Un preÈedinte prometeic, captiv în palatul său incendiat, a murit luptând de unul singur cu o întreagă armată; iar două accidente de avion suspecte, rămase încă inexplicabile, au luat viaÈa unui alt preÈedinte mărinimos Èi a unui soldat democrat care reînviase demnitatea poporului său. Au fost cinci războaie Èi Èaptesprezece lovituri de stat militare; a apărut un dictator diabolic care comite, în numele lui Dumnezeu, primul etnocid latino-american al timpului nostru. Între timp, douăzeci de milioane de copii latino-americani au murit înainte de vârsta de un an – mai mulÈi decât s-au născut în Europa din 1970. Cei dispăruÈi din cauza represiunii sunt aproape o sută douăzeci de mii, ceea ce este ca Èi cum nimeni nu ar putea da socoteală despre toÈi locuitorii din Uppsala. Numeroase femei arestate în timp ce erau însărcinate au născut în închisorile argentiniene, dar nimeni nu Ètie unde se află aceÈti copii Èi nici identitatea lor, căci au fost adoptaÈi pe furiÈ sau trimiÈi la un orfelinat din ordinul autorităÈilor militare. Pentru că au încercat să schimbe această stare de lucruri, aproape două sute de mii de bărbaÈi Èi femei au murit pe tot continentul Èi peste o sută de mii Èi-au pierdut viaÈa în trei Èări mici Èi nefericite din America Centrală: Nicaragua, El Salvador Èi Guatemala. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat în Statele Unite, cifra corespunzătoare ar fi cea de un milion Èase sute de mii de morÈi violente în patru ani.</span></em></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Un milion de oameni au fugit din Chile, o Èară cu tradiÈii ospitaliere, adică 12 la sută din populaÈia sa. Uruguay, o mică naÈiune de două milioane Èi jumătate de locuitori, considerată cea mai civilizată Èară de pe continent, a pierdut unul din cinci cetăÈeni din cauza exilului. Războiul civil din El Salvador a numărat aproape un refugiat la fiecare 20 de minute. Èara care ar putea pune mâna pe toÈi exilaÈii Èi emigranÈii forÈaÈi din America Latină ar avea o populaÈie mai mare decât Norvegia. </span></em></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Îndrăznesc să cred că această realitate supradimensionată, Èi nu doar exprimarea ei literară, au meritat în acest an atenÈia <strong>Academiei Suedeze de Litere</strong>.</span></em></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">O realitate care nu este una de hârtie, ci una care trăieÈte în noi, dă naÈtere în fiecare clipă nenumăratelor morÈi zilnice Èi care hrăneÈte o sursă de creativitate nesăÈioasă, plină de tristeÈe Èi frumuseÈe, a acestui columbian rătăcitor Èi nostalgic, care este doar un cifră în plus, binecuvântat fiind însă cu noroc. PoeÈi Èi cerÈetori, muzicieni Èi profeÈi, războinici Èi ticăloÈi, toÈi creaturi ale aceleiaÈi realităÈi nestăpânite, nu a trebuit decât să cerem puÈină imaginaÈie, pentru că problema noastră crucială era lipsa mijloacelor convenÈionale de a ne face vieÈile credibile. </span></em></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" style="text-align: center;" data-placeholder="Traducere"><em><strong><span class="Y2IQFc" lang="ro">Aceasta, prietenii mei, este esenÈa singurătăÈii noastre.</span></strong></em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Èi dacă aceste dificultăÈi a căror natură o împărtăÈim ne împiedică, este de înÈeles că talentele raÈionale de pe această parte a lumii, exaltate în contemplarea propriilor culturi, ar fi trebuit să se regăsească fie Èi în lipsa unor mijloace valide de a ne interpreta. Este firesc ca ei să insiste să ne măsoare cu aceeaÈi unitate de măsură pe care o folosesc pentru ei înÈiÈi, uitând că ravagiile vieÈii nu sunt aceleaÈi pentru toÈi Èi că acea căutare a propriei noastre identităÈi este la fel de anevoioasă Èi sângeroasă pentru noi cum a fost Èi pentru ei. Interpretarea realităÈii noastre prin tipare care nu sunt ale noastre serveÈte doar la a ne face din ce în ce mai necunoscuÈi, din ce în ce mai puÈin liberi, din ce în ce mai solitari. Venerabila Europă ar fi poate mai perceptivă dacă ar încerca să ne vadă prin prisma propriului său trecut. Dacă Èi-ar aminti doar că Londra a avut nevoie de trei sute de ani pentru a construi primul zid al oraÈului Èi de încă trei sute de ani pentru a obÈine un episcop; că Roma a muncit într-o întuneric de incertitudine timp de douăzeci de secole, până când un rege etrusc a ancorat-o în istorie; Èi că elveÈienii paÈnici de astăzi, care ne răsfaÈă cu brânzeturile lor blânde Èi cu ceasurile lor serene, au însângerat Europa ca soli ai norocului, până în secolul al XVI-lea. Chiar Èi la apogeul RenaÈterii, douăsprezece mii de lansqueneÈi (n.n mercenari germani) plătiÈi de armatele imperiale au jefuit Èi au devastat Roma Èi au trimis la moarte prin sabie opt mii dintre locuitorii ei.</span></em></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Nu pretind că întruchipez iluziile lui Tonio Kröger, ale cărui vise de unire între un nord cast Èi un sud pasionat au fost preamărite de Thomas Mann în urmă cu 53 de ani în acest loc. Dar cred că europenii cu spirit clarificator, cei care luptă pentru o patrie mai umană Èi mai dreaptă, ne-ar putea ajuta mai bine dacă Èi-ar analiza temeinic felul lor de a ne vedea. Solidaritatea cu visele noastre nu ne va face să ne simÈim mai puÈin singuri, atâta timp cât nu se concretizează prin acte de sprijin legitim pentru popoarele care îÈi asumă iluzia de a avea o viaÈă proprie în momentul împărÈirii lumii. </span></em></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">America Latină nici nu vrea Èi nici nu are niciun motiv să fie un pion fără voinÈă proprie; nici nu este o simplă dorinÈă căutarea independenÈei Èi a originalităÈii sale, care ar trebui să devină o aspiraÈie occidentală. Cu toate acestea, progresele navigaÈiei care au redus astfel de distanÈe între Americile noastre Èi Europa par, dimpotrivă, să fi accentuat îndepărtarea noastră culturală. De ce originalitatea care ne-a fost acordată atât de uÈor în literatură ne-a fost refuzată cu atâta neîncredere în încercările noastre dificile de schimbare socială? De ce să credeÈi că justiÈia socială căutată de europenii progresiÈti ​​pentru propriile lor Èări nu poate fi un obiectiv Èi pentru America Latină, cu metode diferite pentru condiÈii diferite? Nu: violenÈa Èi durerea incomensurabile ale istoriei noastre sunt rezultatul inechităÈilor vechi Èi a unei amărăciuni nespuse Èi nu a unei conspiraÈii puse la cale la trei mii de leghe de casa noastră. Dar mulÈi lideri Èi gânditori europeni au gândit aÈa, cu sentimentul naiv al bătrânilor care au uitat excesul rodnic al tinereÈii lor de parcă ar fi imposibil să găsească un alt destin decât să trăiască la mila celor doi mari stăpâni ai lumii. </span></em></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" style="text-align: center;" data-placeholder="Traducere"><em><strong><span class="Y2IQFc" lang="ro">Aceasta, prietenii mei, este adevărata măsură singurătăÈii noastre.</span></strong></em></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Cu toate acestea, opresiunii, a jefuirii Èi a abandonului, noi îi contrapunem viaÈa. Nici inundaÈiile, nici ciumele, foametea, nici cataclismele, nici măcar războaiele eterne desfăÈurate secole după secole, nu au reuÈit să distrugă biruinÈa vieÈii în faÈa morÈii. Un avantaj care creÈte Èi se accelerează: în fiecare an, sunt cu Èaptezeci Èi patru de milioane de naÈteri mai multe decât decese, un număr suficient de noi vieÈi pentru a înmulÈi, în fiecare an, populaÈia din New York de Èapte ori. Cele mai multe dintre aceste naÈteri au loc în Èările cu cele mai puÈine resurse – inclusiv, desigur, în cele din America Latină. Dimpotrivă, cele mai prospere Èări au reuÈit să acumuleze forÈe de distrugere, astfel încât să anihileze, de o sută de ori, nu numai toate fiinÈele umane care au existat până în zilele noastre, ci Èi totalitatea tuturor fiinÈelor vii care îÈi duc existenÈa pe această planetă a nenorocirii.</span></em></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro"><em>Într-o zi ca aceasta, mentorul meu, William Faulkner, a spus exact în acest loc: <strong>„Refuz să accept pieirea omului”</strong>. Nu m-aÈ simÈi demn să ocup acest loc în bcare a stat chiar el, dacă nu aÈ fi pe deplin conÈtient că, pentru prima dată de la originile omenirii, dezastrul colosal pe care a refuzat să-l recunoască acum 32 de ani nu este acum altceva decât o simplă posibilitate ÈtiinÈifică. ConfruntaÈi cu această realitate copleÈitoare care de-a lungul timpului părea o utopie, noi, inventatorii de fabule care credem totul, ne simÈim îndreptăÈiÈi să credem că nu este prea târziu să începem să creăm utopia contrară. O utopie nouă Èi deplină a vieÈii, în care nimeni nu poate decide pentru alÈii nici măcar calea de a muri, unde iubirea este cu adevărat reală Èi fericirea este posibilă, Èi unde rasele umane condamnate la o sută de ani de singurătate au &#8211; în sfârÈit Èi pentru totdeauna &#8211; o a doua Èansă.</em>”</span></p>
<p><amp-youtube layout="responsive" width="1530" height="861" data-videoid="z0Zpy-CaDdA" title="Gabriel Garcia Marquez&#039;s Nobel Prize Speech (1982)"><a placeholder href="https://www.youtube.com/watch?v=z0Zpy-CaDdA"><img src="https://i.ytimg.com/vi/z0Zpy-CaDdA/hqdefault.jpg" layout="fill" object-fit="cover" alt="Gabriel Garcia Marquez&#039;s Nobel Prize Speech (1982)"></a></amp-youtube></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro"> Sursa: <strong>Les Prix Nobel</strong>. Premiile Nobel 1982, editorul Wilhelm Odelberg, [FundaÈia Nobel], Stockholm, 1983</span></p>
<p dir="ltr" data-placeholder="Traducere">*****</p>
<p dir="ltr" data-placeholder="Traducere">De la #istoriaperazatoare:</p>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xdj266r x126k92a">
<div dir="auto">Î<em>n 6 martie (2023) se împlinesc 96 de ani de la naÈterea scriitorului Gabriel García Márquez (6 martie 1927), autor columbian, laureat al Premiului Nobel (d. 2014).</em></div>
</div>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto"><em><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/03/gabogaba.jpg"><img class="size-thumbnail wp-image-47361 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/03/gabogaba-373x299.jpg" alt="" width="373" height="299" /></a>Acum trei ani a murit Mercedes, soția scriitorului. Ce echipaÌ au faÌcut cei doi. Lui i se zicea &#8222;Gabo&#8221;, ei &#8222;La Gaba&#8221;.</em></div>
</div>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto"><em>CaÌnd Gabo a terminat manuscrisul viitorului celebru roman &#8222;Un veac de singuraÌtate&#8221; (&#8222;Cien años de soledad&#8221;), cei doi s-au dus la poștaÌ saÌ-l trimitaÌ la editura Editorial Sudamericana, iÌn Argentina. N-aveau decaÌt 45 de pesos. Cu 45 de pesos n-au putut trimite decaÌt jumătate de manuscris. Mercedes s-a dus acasaÌ, a luat reșoul și uscaÌtorul de paÌr și le-a vaÌndut la o piață de vechituri. A luat pe ele 50 de pesos și cu banii a trimis cealaltaÌ jumatate de manuscris.</em></div>
</div>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto"><em>Mercedes i-ar fi zis atunci lui Gabo: &#8222;Tot ce ne lipsește acum e saÌ fi trimis o carte proastaÌ&#8221;.</em></div>
</div>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto"><em>EdiÈia princeps a apărut într-un tiraj iniÈial de 8.000 de exemplare. De la prima publicare a cărÈii Èi până în prezent, s-au vândut peste 30 de milioane de exemplare în întreaga lume. A fost tradusă în 35 de limbi. Este una dintre cele mai traduse Èi citite cărÈi în limba spaniolă. &#8222;Un veac de singurătate&#8221; a fost cotată, după importanÈă, ca fiind a doua operă literară majoră scrisă în limba spaniolă, după &#8222;Don Quijote&#8221; al lui Miguel de Cervantes.</em></div>
</div>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto"><em>În 1967, revista &#8222;The New York Times&#8221; scria că: „Un veac de singurătate” este prima operă literară, după &#8222;Geneză&#8221;, care ar trebui să fie citită de întreaga omenire. </em>(Emanuel Iavorenciuc)</div>
<div dir="auto"></div>
</div>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto"></div>
</div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:pco&#110;&#099;u&#114;s&#064;y&#097;ho&#111;&#046;&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>