Simbolul bucuriei de a râde – Dem Rădulescu

 ”O zi în care n-ai râs e o zi pierdută. Omul are nevoie de râs, la nivelul celulei. Buna dispoziție, se știe, dizolvă adrenalina pe care o provoacă durerea, supărarea, enervarea. (…) Comedia e salvarea. Mi se pare un medicament extraordinar pentru că omenirea e bolnavă. Și câte situații de comedie adevărată există în viață! Suntem clovni într-un mare circ”

Dem Rădulescu

Actor de comedie genial, unul dintre cei mai populari actori români, Dem Rădulescu reprezintă pentru noi simbolul bucuriei de a râde.

Pe numele adevărat Dumitru Rădulescu, s-a născut într-o zi de 21 septembrie. Era anul 1931, la Râmnicu Vâlcea.

Pe Valeri sau Bibanul – cum îi spuneau prietenii – criticul de film Radu Cosaşu îl caracteriza astfel:

„Urmaşul cel mai îndreptăţit al lui Giugaru. Comicul enorm al inteligenţelor blocate. Surprinderea pe viu a esenţialelor perplexităţi. Forţa de şoc a stereotipiilor la zi. Ceva sfânt din Stan, ceva grav din Bran, într-o logică de impenetrabil Mitică, la răscruce de teribil, meschin şi monşer, cel care ne-a dat şi ferocitatea, dar şi duioşia prostiei umane. Rafinament şi forţă duse până la a descoperi vitalitatea grosolăniei şi strigătul de durere din fiecare schemă. O extraordinară ştiinţă a timpului slab din fiecare explozie comică. Pierdut, bagatelizat în prea multe comedii mici, unde nu totul putea fi salvat. Într-un cuvânt: Bibanul.”

Cariera

A absolvit liceul în oraşul natal, perioadă în care a primit porecla „Bibanul”. Despre acest lucru, actorul mărturisea: „Tata era negustor de peşte, în piaţa din Vâlcea. Fratele meu mai mare  a luat într-o zi un biban frumos, l-a învelit într-un ziar şi l-a dus la şcoală, cu gândul să i-l dea profesorului, ca să-l arate ca material didactic elevilor. Mai întâi lui i-au spus copiii «Bibanu’». După aia mi-au zis «Fratele lu’ Bibanu’», pe urmă porecla s-a prins de mine. Acolo am apărut pentru prima dată cu numele ăsta: Rădulescu-Bibanu’. După ce am intrat la Teatru, m-am pomenit într-o zi că un student din anul III, vâlcean de-al meu, striga după mine «Mă, Bibanule!». Şi «Bibanu’» am rămas”.

În tinereţe a fost boxer de performanţă, la categoria semi-mijlocie, obţinând chiar o stea de aur, la un campionat de amatori, la Râmnicu Vâlcea.

La vârsta de 17 ani a debutat ca actor amator, la un bal organizat de fanfara gării.

Dem Rădulescu a absolvit ”Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică” din Bucuresti, în 1954. Debutul său pe scenă a avut loc în același an, la ”Teatrul Național” din București.
A câștigat premiul I pentru interpretare, în 1956, cu piesa „Steaguri pe turnuri” și a fost remarcat de regizorul Sică Alexandrescu, despre care spune că „a fost al doilea tată al meu. El m-a construit“.

Cine nu-și amintește de rolurile sale de comedie, îndeosebi cele din piesele lui I.L. Caragiale: „O scrisoare pierdută”, „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, „D’ale Carnavalului”?!

Pe scena ”Naționalului” în ”Conu Leonida față cu reacțiunea”

A jucat în peste 30 de filme  – „Veronica”, „Telegrame”, „Un surâs în plină vară” , „Șapte băieţi și o ștrengăriţă” , seria „B.D.”, „Astă seară dansăm în familie”, „Un Saltimbanc la Polul Nord”, serialul Tv „Fram”, „A doua cădere a Constantinopolului”, ” Secretul lui Bachus „, ” Titanic vals”, ” Cucoana Chiriţa „, ” Eu, tu și Ovidiu”, „Primăvara bobocilor” – ca să amintim doar câteva.

Pe lângă activitatea din teatru, film şi televiziune, Dem a fost profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București, la secţia actorie, și a format actori remarcabili – Geo Costiniu, Anca Sigartău, Maia Morgestern, Dan Puric, Alexandru Bindea, Vasile Muraru.

Studenții săi spuneau că orele cu Dem Rădulescu erau fabuloase și că plecau de la cursuri tobă de lucruri învățate, dar și cu dureri de burtă și de maxilare…

“Ochiul fără scânteie interioară este un heleşteu stătut.”

Dem Rădulescu

Citește și Îți iubeam inima