În 7 ianuarie creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Ioan și pe toți cei care îi poartă numele, fie ei bărbați sau femei, luminată fie calea vieții lor. Se știe că aproximativ 2 milioane de români – aproape 650.000 de femei şi peste 1,3 milioane de bărbaţi – poartă numele de Ion/Ioana, Ionela, Oana, Nica, Ionuț, Nelu etc, acesta cunoscând cea mai mare varietate lexicală în țara noastră.
Se știe că aproximativ 2 milioane de români – aproape 650.000 de femei şi peste 1,3 milioane de bărbaţi – poartă numele de Ion/Ioana, Ionela, Oana, Nica, Ionuț, Nelu etc, acesta cunoscând cea mai mare varietate lexicală în țara noastră.
Interesante sunt consemnările profesorului George Pruteanu despre acest nume:
“Ion este numele cel mai răspîndit de pe glob (desigur, în variante specifice diferitelor limbi). Numele Ion ne vine din ebraicul Iehohanan, redus la Iohanán. Acesta este compus din două părţi: Io: prescurtare obişnuită pentru Iehova (Dumnezeu) şi verbul hanan: a avea milă, a face favoare (din care verb se şi trage numele Ana) – deci traducerea lui Iohanán este “Din graţia lui Dumnezeu; Dumnezeu s-a îndurat”, adică o formulă de mulţumire adresată Cerului de părinţii care-şi doreau foarte mult un copil. Din acest străvechi Iohanán au derivat, mai întîi la greci Ioánnes, apoi la latini Iohánnes. De aici, mai ales după secolul IV d.Cr., dar, cu sporită intensitate, după anul 1000, numele s-a răspîndit în toată Europa: la nemţi Johann (sau Hans), la englezi John, la italieni Giovanni (sau Gianni), la unguri Janos, la ruşi Ivan, la cehi şi polonezi Ian, la olandezi tot Ian, la francezi Jean, la spanioli Juan, la irlandezi Sean, la armeni Horbanés apoi Ovanes, la arabi Hana, la greci Iannis etc. La români, o primă atestare documentară a numelui ar fi cea din 1247, în Diploma Cavalerilor Ioaniţi, care vorbeşte de un conducător pe nume Ioan, cneaz al unei formaţiuni de prin nordul Olteniei. Variantele româneşti ale numelui sunt nenumărate; alături de cele două principale (Ion, cea populară, şi Ioan, cea cultă) exista Ioanete, Ioncea, Ioncel, Ivancea, Ivaşcu, Iova, Itu, Ianache, Enache, Iancu, Ene, Encea, Oancea, Oncică, Oniciu, Ioanid, Ioanichie, Ioniţoiu, Ioaniţoaia, başca puzderie de diminutive şi hipocoristice*: Nacu, Nelu, Nela, Nică, Nica, Cica, Nilă, Niţă, Niţu, Onaş, Onăşel, Nucu, Oana. La acestea se adaugă nume de familie care-l conţin pe Ion, produse de influenţa greacă: Caragiani, Caragiale, Caraion, Carianopol, Papaiani, Mavroiani ş.a., precum şi variantele datorate înrîuririi apusene: Jana, Janina, Gianina, Giani, Geanu, Gioni etc. După opinia lui Ion Aurel Candrea, numele Ion ar predomina, pe meleagurile noastre, în proporţie de 70 la sută, dar Graur găseşte exagerată estimarea; în statistici locale, Cristian Ionescu citează proporţii de circa 30 la sută.“
Noi am considerat că pentru noi e important să vă amintim câteva vorbe de duh despre această figură sacră din punct de vedere religios.
„Da, v-o spun eu vouă, și mai mult decât un profet. Căci acesta este cel despre care s-a scris: Iată, Eu îl trimit înaintea feței tale pe îngerul Meu, care îți va pregăti calea de dinaintea Ta. Adevăr vă grăiesc: Între cei născuți din femei nu s-a ridicat unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși cel mai mic în împărăția cerurilor este mai mare decât el” (Mt 9-11)
„Să aducem laudă acum Sfântului Ioan Botezătorul. Cu dor să îl încununăm pe el, pentru că nu s-a ridicat altul mai mare între cei născuţi din femeie, după cuvântul Stăpânului. Căci nimic nu a făcut cinste profetului cum i-a făcut faptul de a-L fi botezat pe Domnul.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
„Ioan este corolarul și încheierea Vechiului Testament, cel care anunță și pregătește împărăția cerurilor, dar nu el o și începe, el continuă să rămână puntea de tranziție între ceea ce a fost și ceea ce va fi. E rațiunea pentru care ultimul de sub har e mai mare decât primul de sub Lege.”(Bartolomeu Anania)
„Noi reținem din viata și jertfa Sfântului Ioan Botezătorul altceva: capacitatea omenească de a ieși din sine, de a depăși strâmtoarea fenomenalității, de a iubi pe un altul. Noi cutezăm chiar a ne face o călăuză (sau măcar un temei de neîncredere în afirmații sumare) din zguduitoarea, admirabila, senina frază de la Ioan 3, 30: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez.„(Nicolaie Steinhardt)
„Ioan Botezătorul ne poate fi tuturor îndreptar pe calea strâmtă a înfrângerii trufiei, a neroadei trufii, a egoismului și egocentrismului nostru ridicol care-și face râs de noi îndemnându-ne a crede că suntem, fiecare, punctul geometric din chiar centrul lumii și ne dă ghes a ne încrede numai în noi înșine, a ne închide și încuia în carapacea bine ferecată a sinei noastre imperialiste.” (Nicolaie Steinhardt)
Citiți și Sfântul Ioan Botezătorul: Împarte ce ai în plus...
