<p style="text-align: center;"><strong><em>Secretul de a nu cădea niciodată este de a sta tot timpul aÈezat.</em></strong></p>
<p>Dar cine poate face asta? Cine s-ar putea abÈine să nu se ridice măcar din curiozitate Èi măcar din grumaz, ca o nevăstuică, ca să vadă dincolo de gard? <em>Hmm, adevăr sau provocare sau punere la încercare? </em></p>
<p>Adevărul este că <em>a fi om aÈezat</em>, nu are aici semnificaÈia de a fi <em>aÈezat la casa lui</em>, cum vine altă vorbă&#8230; Aici, are sensul de altfel de aÈezământ al omului, are sensul acela de <em>a se pune cu temei undeva </em>un om<em> (din punct de vedere al educaÈiei, al manierelor, al bunului simÈ, al grijii faÈă de tot ce-l înconjoară, să fie omul potrivit la locul potrivit, adică aÈezat)</em>. Acel om, dacă vreÈi, care posedă toate dotările necesare care-l fac om cu adevărat Èi care are inclusiv mobilier pentru creier (acel organ care nu ar trebui să fie deloc decorativ, ci pus din greu la treabă) &#8230; deci are scaun la cap (<em>om cu scaun la cap</em>), când gândeÈte cu el Èi prin analogie mai are Èi pat la cap (n.n. <em>om cu pat la cap</em> &#8211; un fel de expresie neologistă, dacă-mi este permis) pentru atunci când omul se respectă, timp în care se odihneÈte, iar creierul se reface. CeilalÈi, neaÈezaÈii, au doar scaun&#8230;</p>
<p>Stai jos, n-ai unde să cazi, logic. Dar să nu ignorăm efecte adverse ale Èederii noastre îndelungate, care sunt destul de multe, dar dintre care amintesc: sedentarismul, care duce inevitabil la fundul lăÈit, anchilozarea, cu amorÈirea oaselor Èi lipsa apetitului pentru miÈcare, uneori chiar moartea. Indiferent de cum Èi-ai petrece acest timp Èezând, că e de nevoie, obligaÈii de serviciu sau că Èi-l iroseÈti efectiv privind toată ziua în puncte fixe fără sens, meditând la nemurirea sufletului or cugetând asupra anumitor sintagme shakespeariene, nisipul din clepsidră tot aÈa se scurge, pe spinarea ta curbată de la atâta stat, pe delăsarea ta, pe amânarea ridicării tale pentru altădată&#8230; un alt mâine, o altă zi de luni, alt an&#8230; Cum eÈti tentat să te ridici, cum parcă apar Èi riscurile: ba te împiedici, ba trosneÈte un os când vrei să te pui la verticală, ba simÈi că trăieÈti Èi parcă nu mai Ètii cum Èi ce să faci Èi parcă tot mai bine-i să stai jos&#8230; Cine a zis că e uÈor? Dar cine a zis că ar fi imposibil?</p>
<p>Provocarea nu este nimic altceva decât viaÈa însăÈi. AÈa este viaÈa, mereu provocatoare, e ca o femeie care indiferent de starea vremii sau de anotimp, ea are acel ceva, care te incită. Este o necunoscută despre care vrei să afli cât mai multe, să o cunoÈti cât mai bine, s-o rezolvi, matematic vorbind, să-i înveÈi plusurile Èi minusurile ca să poÈi să i te dăruieÈti în cea mai bună variantă a ta, astfel încât tu s-o surprinzi mai mult decât o face ea&#8230; s-o explorezi, s-o guÈti, s-o miroÈi, s-o umpli cu frumos Èi bine. AceÈtia sunt oamenii care acceptă provocarea cea mai mare a vieÈii, aceea de a o trăi. <em>ToÈi mor, puÈini</em> <em>Ètiu să trăiască! </em>Cei provocaÈi sunt nimeni alÈii decât acei oameni care cad&#8230; dornici de cunoaÈtere, de evoluÈie, temerarii care nu se opresc la căzătură, ci vor să afle ce se întâmplă după, iar pentru asta e nevoie să se ridice iar Èi iar. Stabilitatea unui plan drept, să-i zicem scaun cu patru picioare, poate fi tentantă Èi sigură inclusiv pentru persoane de până la 120 de kg, dar viaÈa nu se rezumă la <em>a avea</em> ci necesită <em>a fi</em> acut. ViaÈa nu poate fi doar drum întins Èi drept de străbătut, ci mai are Èi hopuri. Un drum fără opreliÈti în viaÈă, casă, haine Èi hrană Èi să nu duci lipsuri de nimic, sunt de ajuns ca să ai, dar ca să fii, trebuie să ai ce povesti. Iar poveÈtile frumoase, pline de suspans, aventură, adrenalină, cu personaje care mai de care Èi decoruri de basm, nu s-au putut trăi niciodată, nici povesti Èi nici scrie, fără suiÈuri Èi coborâÈuri.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-19358" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/03/5d4fb2a7fcd8d5e259333c3ef629119b.jpg" alt="" width="423" height="634" /></p>
<p>Ètiu că cei mai mulÈi dintre noi arată acuzator către cei care prin ceea ce fac ei, zic, scriu, expun, arată, sugerează, care motivează pozitiv prin orice fel, perimetrul din imediata lor apropiere, în oricare mediu ar fi acesta, on sau offline. De ce, oare, au această tendinÈă? Cu ce anume deranjează aceÈti oameni, fiindcă eu, una, zău dacă înÈeleg! Adică, să fim serioÈi, cred că acesta ar fi răul cel mai mic, la care ne-am expune Èi de care ne-am putea împiedica, atunci când cutezăm să ne ridicăm de pe acel plan drept, acel scaun stabil la un moment dat. Tot ce s-ar putea întâmpla atunci, ar fi un moment de revelaÈie, de deÈteptare, trezirea noastră de a vrea să părăsim zona aceea de confort, în care eram convinÈi că nu ni se poate întâmpla nimic care să ne dezechilibreze poziÈia, relativ sigură. Posibil să fie aÈa, însă cum ar fi fost astăzi, fără muÈcătura din fructul interzis? Sau mai bine zis, am mai fi fost? Oare, păcatul originar nu făcea parte tot din planul mântuirii? Oare, nu s-a întâmplat Èi atunci ceea ce trebuia să se întâmple Èi oricum nimeni nu s-ar fi putut împotrivi acelei întâmplări? Oare, nu ni s-a dat să încălcăm porunca, tocmai ca să înÈelegem viaÈa Èi esenÈa ei&#8230; ?</p>
<p>Mă întreb Èi eu ca să nu tac&#8230; Dacă mă făceam filozof, acum tăceam , da nu-s! Sunt doar o biată dătătoare de păreri, <em>păreoloagă</em>, ceea ce Èi fac acum. Îmi dau cu părerea, că<em> sunt fată bună, nu fac</em> <em>excese numai nu pot taÈe din gură</em>, circulă pe social media, un moto. Hahah! Fiindcă tocmai în asta constă paradoxul: voi fi eu aÈezată, dar Èi julită peste tot de viaÈă sunt, fiindcă nimic nu mă poate Èine vreodată, legată de scaun!</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>De-asta zic că nu înÈeleg de ce ne deranjează cei care au ceva frumos de spus, de ce-i considerăm penibili, depăÈiÈi, pe cei care încurajează, care-Èi pun viaÈa pe tapet, fiindcă au ars niÈte etape din ea în urma cărora nu s-au ales doar cu scrum ci Èi cu niÈte învăÈăminte, din care ei Ètiu că pot împărtăÈi altora, atât cât să le fie cald avertisment, nimic altceva. De ce-i hulim pe făcătorii de pace Èi pe cântăreÈii iubirii Èi de ce ne plictisesc Èi ne bruiază ei? Îi caricaturizăm pe cei sensibili, iubitori de natură, de fiinÈe, de cer, de mare, fiindcă <em>ne obosesc</em> cu atâtea îndemnuri savante de atotÈtiutori, de trăit clipele care oricum trec, de privit la nori Èi stele, de mirosit iarbă sau fânul cosit&#8230; Nu? Mare deranj pe capul nostru! În schimb, ridicăm prostia cu uÈurinÈă pe podium, alături de violenÈă Èi de băÈcălie Èi pe necuratu îl pomenim fără sfială. Repet: cu cea mai mare uÈurinÈă facem asta!</p>
<p>Când elogiezi frumosul, nu eÈti depăÈit, doar că din eroare, n-ai nimerit într-o zonă cu poprul tău. Dar muÈi locul, chimbi norocul! Iubitorii de frumos autentic, sub toate formele lui, nu vor fi niciodată nici penibili, nici depăÈiÈi Èi nici vulgari. Èi oricâte degete s-ar îndrepta către ei, aceÈtia nu se vor simÈi nicio clipă împovăraÈi de alegerile lor, ba chiar Èi le mărturisesc fără opreliÈti, indiferent cum: prin vers, muzică, literatură, film, artă, fotografie, dans sau &#8230; un gând. Ei nu se străduiesc să fie aÈa pentru nimeni, fiindcă ei sunt pur Èi simplu aÈa deja, pentru ei, în primul rând. AÈa simt, aÈa trăiesc Èi nu aÈteaptă confirmări din partea nimănui. Inclusiv simÈul umorului, oricât de ascuÈit ar fi la aceÈti oameni, nu deranjează. La ei nu poate fi vorba de vulgaritate ci doar de umor fin, de calitate Èi de cele mai multe ori, de autoironie. Doar un om de o calitate superioară are capacitatea de a râde de el însuÈi. Este o calitate pe care nu mulÈi o au, aceea de a putea face haz de necaz, de a râde de propriile belele, ceea ce te poate salva în multe situaÈii. Sunt acei oameni pe care îÈi vine să-i iei în braÈe Èi să-i pupi.</p>
<p>CunoaÈteÈi sentimentul? Vă doresc să-l cunoaÈteÈi&#8230; Ei sunt oamenii reali, a căror apariÈie în online este pur Èi simplu identică cu cea din offline, dacă puteÈi crede aÈa ceva. Daa&#8230; Chiar există Èi astfel de oameni! Ei sunt autentici, originali, nu creează niciun disconfort nimănui Èi din cauza asta nici nu le pasă cum îi vor percepe alÈii, iar ultima lor grijă este să impresioneze cu felul lor de-a fi. Mai exact, ei sunt aidoma florilor perene. N-au decât să înflorească iar Èi iar Èi iar, pentru că asta le e menirea. Unii, prin trecerea lor le observă, le admiră, se bucură de prezenÈa lor, alÈii trec nepăsători pe lângă Èi toată grija lor se rezumă la a nu se stropi pe haine, cu apa bălÈilor pe lângă care trec. <em>Pe curând, dragilor</em>, le spun lor tacit, florile, oamenii-flori, <em>până la următoare înflorire sau rămas bun!</em></p>
<p>AceÈti oameni dacă au o părere, Èi-o spun direct, în faÈă. Te privesc în ochi Èi Èi-o spun Èie. Nu altora Èi nu înapoia ta. Că te doare mai mult sau mai puÈin sau te bucură ceea ce auzi, asta depinde numai de capacitatea ta de a suporta adevărul crunt Èi de multe ori dureros. Nici asta nu e uÈor Èi nu de puÈine ori, preferăm minciunile, care sunt mai calde Èi ne plac mai mult, decît răceala unui adevăr tăios, din păcate.</p>
<p>În sens opus, vă puteÈi imagina din ce aluat pot fi făcuÈi ipocriÈii? Există Èi ipocriÈi, la fel cum există Èi flori din plastic.</p>
<p>Oh, dar denumirea de aluat este eronat atribuită lor, fiindcă acest cuvânt e sfânt. Din aluat, în primul rând se plămădeÈte pâinea noastră cea de toate zilele, apoi derivatele. De-aici Èi sfinÈenia! IpocriÈii sunt făcuÈi din niÈte combinaÈii de substanÈe nocive, amestecate cu făina humei lor din care provin. Sunt acei oameni care-Èi spun cu uÈurinÈă te iubesc Èi îÈi trântesc uÈa în nas la fel de uÈor. Ei sunt cei care strigă în gura mare <em>omorâÈi-l</em> Èi primii care aruncă cu piatra. Ei sunt cei care-Èi oferă complimente gratuite Èi răutăÈile tot aÈa. IpocriÈii stau scai de tine până-Èi pătrund în suflet, de unde vor să se înfrupte cu nectarul tău, să se împodobească cu sclipirea ta interioară, să-Èi coloreze viaÈa lor cu nuanÈele tale.</p>
<p>Însă tot ei se îneacă cu preadulcele tău, insuportabil pentru ei, se ard de la atâta lumină, Èi nu reuÈesc să-Èi depăÈească stadiul de a trăi monocrom, sau cel mult în tonuri de alb-negru, maxim gri. AceÈtia au râsul cel mai strident Èi descreierat când vine vorba de a-l cataloga pe altul vulnerabil, romantic, cald, sau delicat, fiindcă este degradant din punctul lor îngust de vedere să fii aÈa. Cu alte cuvinte, s-ar face de minune în lumea lor maaare dacă, Doamne fereÈte, ar fi aÈa Èi atunci, ca să rămână agreaÈi acolo printre ceilalÈi, aleg să apese fără sfială nu doar din taste ci Èi din gură, pe p Èi u Èi l Èi a, de exemplu, fiindcă asta le este cel mai la îndemână, este scuza pentru prostie, pentru atunci cînd n-au replică, pentru neinformare, pentru simplu fapt că doar atâta pot Èi pentru că asta înseamnă pentru ei a fi <em>mare</em>. Numai că acest <em>mare</em>, din nefericire pentru ei, nu va sta niciodată pe lângă substantivul <em>om</em>, în cazul lor, ci cel mult pe lângă forma lui negativă, de <em>neom</em>, din păcate&#8230;</p>
<p><em>Iar pentru punerea la încercare, vă recomand următorul truc: Èi se pare că un om are merite? Pune-i piedici la tot ce năzuieÈte, la tot ce face. Dacă meritul lui este real, va Ètii să înfrângă Èi să ocolească piedicile.</em></p>
<p>În rest, niciodată să nu vă ruÈinaÈi să fiÈi, buni, frumoÈi, dulci Èi calzi. FiÈi iubire!</p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/pune-mersul-pe-pauza-si-zboara/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Pune mersul pe pauză Èi zboară!</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Monica ViÈa' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/monica-visa/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Monica ViÈa</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:monic&#097;&#100;&#105;ana&#095;&#118;i&#115;&#097;&#064;y&#097;&#104;&#111;o.&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>