După ce, într-un eseu anterior, m-am preocupat de problema terorismului din perspectiva semioticii, apropiindu-mă de subiect dinspre act, lăsând individul, sentimentele trezite de subiect la o parte, am considerat oportună prezentarea unei perspective diferite. Această perspectivă a fost semnalată într-un studiu recent în care s-a urmărit prezentarea efectului terorii/terorismului asupra lumii/vieți artistice. În acest scop s-a realizat un chestionar ce a fost plasat în toamna anului 2019 pe rețele de socializare. Chestionarul avea la bază întrebarea „pe o scală de la 1 – la 5 unde unul este echivalent a foarte puțin, iar cinci a foarte mult: În ce măsură vă provoacă terorismul creștea stării de insecuritate?”Aparent, chestiunea cercetată, era destul de simplistă, însă întrebarea s-a dovedit suficient de complexă pentru a ne prezenta o latură ascunsă, nu doar a lumii artistice, dar și a minții/mentalității noastre.
În urma prelucrării răspunsurilor, rezultatele obținute m-au surprins prin trei aspecte. În primul rând, spre deosebire de așteptările mele, media obținută din cuantificarea răspunsurilor arată o valoare scăzută a nivelului de insecuritate resimțită din cauza terorismului. Deci, resimțim o teroare scăzută, deși aceasta este o formă elementară de insecuritate.
În al doilea rând, valoarea este surprinzătore și în comparație cu valorile rezultate în urma unei alte cercetări, care arată un nivel mediu de insecuritate resimțită din cauza catastrofelor naturale, a foametei și a războaielor.
În al treilea rând, dar cu siguranță nu în ultimul, terorismul ca act, este mult prea diferit de război. În timp ce războiul, prin violență urmărește distrugerea unui dușman, terorismul folosește violența și distrugerea pentru a crea teroarea.
De asemenea, războiul afectează doar pe participanți, iar restul victimelor sunt nedorite, terorismul nu cunoaște participanți pe partea adversară. Terorismul urmărește doar transformarea indivizilor aleatori, în victime destinate a fi semne pentru restul comunității, iar cadavrele devin modele, ce permit modelarea grupului adversar. Deci, valoarea scăzută a sentimentului de insecuritate este neașteptat, deoarece terorismul ca principala formă de provocare a terorii trebuia să provoace mai multă frică, din care să rezulte un sentiment de insecuritate mai ridicat.
Însă, se pare că mintea, ori mentalitatea noastră, încearcă să ne protejeze împotriva terorii, să apere și să ne permite dezvoltarea, atât la nivel personal, cât și evoluția speciei noastre. Acest fenomen mental poate fi comparat, cu o descoperire neurologică din 2019, care prezintă cum creierul este capabil să ne protejeze de ideea propriei morți.[1] Astfel, protejându-ne de o frică inconștientă provocată de teroarea,care vine din partea semenilor noștri, mentalismul speciei homo sapiens,face posibilă colaborarea și evoluția noastră.
[1] https://www.descopera.ro/stiinta/18678102-10-descoperiri-impresionante-despre-creier-care-au-fost-facute-in-2019
Licenţiat în Istorie – Istoria artei şi absolvent al Masteratului de Istorie şi socio-antropologia epocii moderne, Varga István Attila, trăieşte în Zalău, fiind profesor de istorie. În perioada 2016 – 2018, a fost redactor la revista Art Out, de asemenea are materiale publicate în reviste culturale precum Caiete Silvane, Constelaţii diamantine, Boema, etc. Cercetările lui sunt legate de antropologie istoric, teoria artei şi studii culturale, fiind preocupat de atitudini, influenţa sentimentului de insecuritate şi universul simbolic.