<p>De ce ne-ar interesa, oare, Èi cine ar mai citi astăzi un articol despre Scarlatti?! Dar despre leul alb, păstrat cu respect Èi privit ca animal divin de triburile locale din Timbavati?! FrumuseÈea neobiÈnuită, raritatea, un clopoÈel avertizând că ambii sunt specii aproape dispărute ar putea fi tot atâtea răspunsuri&#8230;</p>
<p>Orice pian care se respectă Ètie cine a fost <em><strong>Domenico Scarlatti</strong></em>. L-am întrebat astăzi pe unul Èi iată ce mi-a spus c-a aflat (printre multe altele) de la stră-străbunicul său clavecin:</p>
<p style="text-align: left;">*</p>
<p><em><strong>Domenico Scarlatti</strong></em>, cel de-al Èaselea copil al celebrului, la acea vreme, compozitor Alessandro Scarlatti, a fost un prolific compozitor, fiind cel mai bine cunoscut pentru cele 555 de sonate, faimoase lucrări considerate o culme a muzicii baroce pentru clavecin.</p>
<p>Pe parcursul carierei sale, <em><strong>Domenico</strong></em> a fost angajat de diverÈi membri ai regalităÈii Èi nobilimii europene din Italia, Spania Èi Portugalia. Stilul său era unul neobiÈnuit Èi inovator, caracterizat adesea prin armonii surprinzătoare care au reprezentat o abatere majoră de la armoniile previzibile ale muzicii pentru clavecin compuse până la el. Utilizarea inovatoare a armoniei Èi ornamentaÈia muzicală complexă care necesitau din partea interpretului virtuozitate Èi precizie, au contribuit la deschiderea drumului pentru lucrările unor compozitori precum Beethoven, Listz Èi Chopin.</p>
<p><img class="alignnone size-medium wp-image-53030 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/10/scarlatti-domenico1-232x300.jpeg" alt="" width="232" height="300" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #999999;"><em>Domenico Scarlatti (26 octombrie 1685, Napoli, Italia &#8211; 23 iulie 1757,Madrid, Spania) &#8211; portret de Domingo Antonio Velasco</em></span></p>
<p>Un fapt interesant care spune ceva despre intensitatea muzicală a epocii, este acela că s-a născut în acelaÈi an cu Johann Sebastian Bach Èi cu Georg Friedrich Händel.</p>
<p>**</p>
<p>Activitatea creatoare a lui <em><strong>Domenico Scarlatti</strong></em> a început în oraÈul său natal &#8211; Neapole, pe aceleaÈi coordonate componistice care îi aduseseră, deja, faimă tatălui său: teatrul musical.</p>
<p>Tânărul care avea deja un angajament ca organist la doar 15 ani Èi-a văzut primele opere montate la vârsta de 18, a preluat apoi atribuÈiile lui Alessandro Scarlatti la Roma, ocupându-se de activitatea muzicală patronată de fosta regină a Poloniei, Maria Casimira, aflată în exil în Cetatea eternă… acolo a scris mai multe opere pentru teatrul privat al acesteia Èi s-a întâlnit cu compozitori contemporani precum Thomas Roseingrave Èi Georg Händel cu care a legat o faimoasă prietenie. Iată că nu s-au născut întâmplător în acelaÈi an :)</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Documentele vremii spun că atât Händel, cât Èi <em><strong>Scarlatti</strong></em> au fost invitaÈi să cânte la palatul cardinalului Ottoboni, pentru a pune la încercare abilităÈile celor doi tineri compozitori. Händel era deja consacrat. Când abilităÈile de clavecin ale lui <em><strong>Domenico</strong></em> au fost considerate mai bune decât ale lui Händel, popularitatea lui a crescut. Cu toate acestea, când a venit vorba de cântatul la orgă, Händel a fost considerat mult mai bun.</p>
<p>***</p>
<p>A petrecut mai bine de 20 de ani ca director muzical (sau maestro di cappella) pentru regina Maria Luisa a Spaniei, perioadă în care a scris multe dintre faimoasele sale sonate pentru clavecin, iar timp de cinci ani a fost maestro di cappella la Cappella Giulia din Vatican.</p>
<p>Una dintre cele mai importante slujbe ale cariei sale a fost cea de la Lisabona deoarece i-a permis să predea muzică în familia regală portugheză. A devenit directorul muzical al regelui Ioan al V-lea al Portugaliei, precum Èi maestru de muzică al fratelui mai mic al regelui, Don Antonio, Èi al prinÈesei Maria Bárbara de Bragança, viitoarea sa patroană.</p>
<p>****</p>
<p>O schimbare majoră în viaÈa lui Scarlatti a avut loc când tatăl său a murit (1725); în 1728 a făcut ultima sa vizită în Italia pentru a se căsători, la vârsta neobiÈnuit de târzie de 43 de ani, cu o tânără romană, Maria Caterina Gentili, cu care a avut Èase copii (alÈi patru s-au născut din a doua sa căsătorie, cu spaniola Anastasia Maxarti Ximenes); tot în 1728, eleva sa Maria Bárbara s-a căsătorit cu prinÈul moÈtenitor spaniol, viitorul Ferdinand al VI-lea, iar Scarlatti a urmat perechea regală în Spania unde avea să rămână până la sfârÈitul vieÈii.</p>
<p><em><strong>Domenico Scarlatti</strong></em> a fost foarte apreciat pentru contribuÈiile sale la dezvoltarea tradiÈiilor muzicale spaniole Èi portugheze, aÈa cum aflăm din biografia lui, scrisă de către <a href="https://www.britannica.com/biography/Ralph-Kirkpatrick">Ralph Kirkpatrick</a>:</p>
<blockquote><p>„Această muzică variază de la curtoazie la sălbăticie, de la o urbanitate aproape sacadată la o violenÈă acidă. Veselia sa este cu atât mai intensă cu cât are o nuanÈă de tragedie. Momentele sale de melancolie meditativă sunt uneori copleÈite de un val de pasiune lirică extrovertită. El a exprimat în mod deosebit acea parte a vieÈii sale care a fost trăită în Spania. Nu există aproape niciun aspect al vieÈii spaniole, al muzicii Èi dansului popular spaniol, care să nu-Èi fi găsit un loc în microcosmosul creat de Scarlatti prin sonatele sale. Niciun compozitor spaniol, nici măcar Manuel de Falla în secolul al XX-lea, nu a exprimat esenÈa pământului său natal atât de complet cum a făcut-o străinul Scarlatti. El a surprins pocnetul castanietelor, zdrăngănitul chitarelor, zgomotul surd al tobelor înăbuÈite, jalea aspră Èi amară a plângerii ÈigăneÈti, veselia copleÈitoare a fanfarei din sat Èi, mai presus de toate, tensiunea zveltă a dansului spaniol.”</p></blockquote>
<p>Superb.</p>
<p>CiteÈte Èi <a href="https://bel-esprit.ro/leii-albi-din-timbavati/">leii albi din Timbavati</a></p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#108;u&#109;&#105;nit&#097;.&#103;iu&#114;&#103;iu&#046;&#097;&#064;&#103;&#109;ai&#108;&#046;c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Scarlatti, un leu alb
