<p>Sărbă-terori</p>
<p>Se făcea că eram cu o zi înainte de Ajunul Crăciunului Èi mergeam spre laboratorul de bunătăÈi dulci, din apropierea casei, ca să iau ce comandasem încă de pe la începutul lunii decembrie, adică un tort mic Èi niÈte prăjituri. Bătea în cartier un vânt turbat, de să te ferească sfântul să te fi întâlnit pe stradă cu cineva cunoscut, că te Èi înecai, pe loc, dacă ai fi deschis gura. Rămâneai cu salutarea-n gât, înÈelegeÈi?</p>
<p>Pun căciulă, pun fular si mă pornesc la drum, cu inima bună ca toiag, ca să am în ce mă sprijini, în caz de vreo năpastă&#8230; Ajung la faÈa locului, când, ce să vezi? Coada cea mai coadă, se întindea pe trotuar, una de care nu am mai văzut Èi una la care nu am mai stat de când eram copil. Adică, de dinainte de ‘89. „Èi-aseară vântu bătea” mă gândeam în sinea mea, dar poate că dacă veneam aseară, nu aÈ fi stat atâta Èi mă mai gândeam că ce-o fi, oare? O fi vorba de vreo încurcătură care se va descurca rapid Èi că vom pleca, în curând, toÈi spre casele noastre, îmi răspund tot eu.</p>
<p>La coadă se intră-n vorbă, vrei nu vrei, ba cu vecinul din faÈă, ba cu cel din spate, nu Ètiu dacă vă mai amintiÈi… „fir-ar al naibii cu organizarea lor cu tot, să fi pus, dom’le, doi oameni dacă Ètiau că au atâtea comenzi, numa’ banii le place si la eÈtia”, „mai taci, dom’le, matale Ètii cum e cu angajaÈii, că io am firmă de 20 de ani Èi nu mai găseÈti nicăieri un om bun Èi muncitor, în zi de azi”, „du-te domnule la forÈele de muncă Èi ia de-acolo câÈi vrei!”, „da du-te dumneata Èi ia de-acolo dacă găseÈti unu care să vrea să muncească, sau dacă ai vreme să-i înveÈi să scrie Èi să citească”.</p>
<p>Èi tot aÈa până când îmi dau seama că, dincolo de schimbul de replici halucinante, am bătut pasul pe loc. Efectiv nu am înaintat niciun pas, privindu-mă în vitrină, eram fix în acelaÈi punct unde scria CEC cu capu&#8217;, dar am observat Èi că „încă îmi stă bine în cap năframa Èi ce fafă frumuÈică are mama.” Las că-i bine zic, ăsta-i spiritul Crăciunului, trebuie să-Èi Èii furia la relanti. Èi iar îmi fuge gândul undeva, departe, în timp ce mă bucur că am pus pe mine haina aia lungă, până peste genunchi, groasă Èi impermeabilă. Bine zice tata, că după o vârstă îÈi intră vântu-n oase. Èi aÈa Èi este!</p>
<p>Las gândurile să se gândească singure, cobor cu mintea pe pământ Èi revin la coada la care stăteau Èi doi copii mici, o fetiÈă de vreo 2 ani, băiatul de vreo 3 ani Èi câteva luni, care se maimuÈăreau de mâinile tatălui lor. Nu mai aveau nici micuÈii răbdare, pesemne, dar trebuie să vă spun că făceau Èi mult bruiaj &#8211; ne cam gâdilau timpanele urechilor într-un mod total neplăcut.</p>
<p>Ia, mergeÈi dumneavoastră, domnu’ cu copii înăuntru, să nu mai staÈi în frig, strigă din Èir un bun samaritean. Tatăl, precum cloÈca cu pui, încearcă să-Èi adune lângă el copiii care aveau o problema cu direcÈia fiindcă, ba unul era „hăis”, ba celălalt „cea”, astfel încât să pătrundă toÈi trei deodată când se va deschide uÈa Èi se va striga „următorul!” Că ne-aÈi stricat capul, zice samariteanul, asigurându-se ca a închis bine uÈa în urma lor. Am râs, ce să fi făcut, ca era de râs!</p>
<p>Apoi, după câteva povestioare scurte despre cum se adună rudele,de către gazdele primitoare de prin aeroporturi, gări, pe îmbulzeala din perioada asta, ca să stea uniÈi cu cei dragi în jurul meselor de sărbători, hopa, revine Èi tatăl cu cei doi prunci, total nedumerit, după mimica feÈei sale, cum de nu mai are alte două mâini în plus pe lângă cele două din dotare. Cu piciorul deschise uÈa, într-o mână Èinea cutia de prăjituri, peste care avea cutia cu tortulet, pe care îl sprijinea cu barba, în cealaltă mână alt copil iar copilul doi, rămas fără mână, de tată.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Ai grijă, la scări, că-i ud pe jos! Pitica &#8211; o frunză ÈugubeaÈă pe care oricând ar putea-o muta vântul de colo-colo, vrea să sară scările, nu să le coboare&#8230; Îmi zic, în gând, oare, nevastă-sa unde o fi, la unghii sau la coafor?! Sau va găti Èapte feluri de mâncare, sau nu există. Orice ar fi, ce erou! N-aveam cum să nu văd scena, doar se desfăÈura totul sub ochii mei. În fine… cei trei ajung la capătul scărilor, eu la capătul puterilor, fiind aproape convinsă că, ori pică vreun copil, ori cutiile. Deci, am răsuflat uÈurată! Tatăl aÈază cutiile pe un capăt de treaptă, îÈi scoate telefonul Èi preÈ de o clipă cât să facă un apel scurt, am respirat Èi eu corect. Apoi, l-am auzit: „nu-i voie la toooort, stai aici, nu ai voie pe-acolo, că trec maÈini!” Èi credeÈi-mă ca treceau maÈini, căci eram pe un bulevard. Apare destul de repede uber-ul, îi aÈază pe copii pe scaunul din spate, cutiile cu bunătăÈi pe scaunul din faÈă Èi pe el lângă copii, Èi s-au dus. Am trăit să-l văd Èi pe Dumnezeul tăticilor cu copii mici, fraÈilor! Bietul om, l-am compătimit doar pentru că Ètiu cum se simte greul ăsta. Este greu să ÈtiÈi! Sper să fie liniÈte în casa lor! Èi armonie Èi iubire Èi voie bună! Însă, nu Ètiu de ce, văzându-l făcând toate acestea, am avut din nou acel sentiment al omului care le face pe toate singur, inclusiv atunci când nu e singur.</p>
<p>Gata! Mai am doi oameni în faÈă Èi-mi vine Èi mie rândul. Cât o fi ceasul? A trecut o ora Èi jumătate, de când stau aici&#8230; Dumnezeule! Iar vântul nu ne slăbeÈte deloc. Ia, să tac că, uite, am Èi încălÈări bune!</p>
<p>Bună ziua, am comanda cu numărul 6, zic! Jap, jap, jap, făceau foile ca să se ajungă la numărul 6 dar, „vai de mine Èi de mine, dar la numărul ăsta e trecut altcineva, cum aÈi zis ca vă numiÈi? StaÈi aÈa să mă uit în alt caiet, zice doamna. Nu vă găsesc nicăieri!” Dar am bonul de casă cu avansul achitat, zic. VedeÈi? Văd, dar nu vă găsesc notată Èi nu Ètiu ce aÈi comandat, nu Ètiu ce să vă dau… Bine că am păstrat bonul de casă, pentru că de obicei îl arunc! Păi vreau tot aÈa ca Èi atunci, un tort mic Èi o cutie cu prăjituri asortate.<br />
Tort mic, cât de mic? Cel mai mic, zic. Trebuia să fie cumva, să scriem ceva? Da, trebuie să fie bun Èi să scrieÈi „Un alt Crăciun împreună”! :))) E bun ăsta, întreabă vânzătoarea? Este perfect, zic! Dar nu mai pot scrie nimic pe el… Èi prăjituri pot să vă pun asta Èi asta Èi din cealaltă? PuteÈi! Èi râdeam, în timp ce o asiguram pe doamna din spatele meu, care venise să cumpere prăjituri la liber, că din oricare fel ar lua, toate sunt delicioase, o să-i placă.</p>
<p><img class="alignnone size-medium wp-image-54530 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/12/sarbatori-300x200.jpg" alt="" width="300" height="200" /></p>
<p>Sigur nu vă supăraÈi, doamnă, întreabă vânzătoarea? Nu mă supăr, de ce să mă supăr? Am mai pierdut timp Èi bani la viaÈa mea pe la spectacole la care nu m-am distrat aÈa. Vă înÈeleg că lucraÈi sub presiune Èi cum ar fi fost să vă mai fierb Èi eu? Deodată, o altă duduiÈă care stătea la rând, afară, fiindcă înăuntru aveau loc maxim trei persoane, deschide uÈa Èi zice sarcastic: dar nu vreÈi să venim careva dintre noi, să vă ajutăm să căutaÈi comenzile?! Vânzătoare îi răspunde calmă, „mulÈumesc, dar nu am avea loc două persoane după tejghea…“ Se uită apoi, la mine, zâmbeÈte, eu râdeam ascunsă cu nasul sub fular Èi-mi împachetează 4 islere. PoftiÈi, zice, fiind lac de apă, astea sunt din partea mea Èi vă rog să mă iertaÈi pentru greÈeală! Ieri am avut 150 de comenzi, fără nicio greÈeală. Toată noaptea am visat numai bonuri de casă Èi cutii, doamnă! Off, dacă toată lumea ar fi ca dumneavoastră! StaÈi liniÈtită, zic, Èi nu vă mai supăraÈi că vor fi Èi ei cândva aÈa, numai că încă nu le-a venit rândul! Sărbători fericite! Sărbători fericite Èi dumneavoastră!</p>
<p>foto <a href="http://ro.pinterest.com">sursa</a></p>
<p>CiteÈte Èi <a href="https://bel-esprit.ro/cu-vara-n-cap/">Cu vara-n cap</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Monica ViÈa' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a5acb199da2b40dbc6660cd1c014a3c8f16ed40b4c6e09b07da332a44ae1d2?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/monica-visa/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Monica ViÈa</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:mo&#110;icad&#105;&#097;n&#097;_vi&#115;&#097;&#064;&#121;a&#104;oo&#046;&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>