Cu siguranță, artistul român Marius Mihalache, muzicianul călător între două continente, a impus și lecția din multiplu-oscarizata peliculă La La Land: seducția autenticității și-a unicității. Artistul care a reuşit să confere ţambalului valenţe, subtilităţi şi rezonanţe incredibile, rivalizând cu sonorităţile specifice muzicii clasice, a readus în atenția publicului autenticitatea folclorului românesc în concertul intitulat Săftița și a oferit o alternativă voioasă pentru o seară mohorâtă de sfârșit de noiembrie. În arena elegantei săli Studio, de la Teatrul Național din București, proiectul Săftița s-a transformat într–o manifestare artistică – o lectură nouă a fondului muzical neaoș românesc, pe ritmuri balkanice, devenind un inspirat mix de sintetizatoare psihedelice peste țambal, caval și flaut. Muzica tradițională românească, combinată cu sonorități moderne, a făcut posibil ca mesajul și esența folcloristicii noastre să fie transpuse într-un limbaj universal. Și, nu în ultimul rând, în prag de An Centenar, capitala a primit o infuzie de vitalitate, într-un concert devenit un amestec unic de muzică ce îmbină aparenta simplitate cu profunzimea ritmului patriotic („Doamne, ocrotește-i pe români !” sau „Poema Română”).
Viziunea postmodernă a virtuozului asupra folclorului autentic, dar și-a muzicii clasice, dă naștere unor noi provocări. Astfel, Marius Mihalache, acompaniat pe scena-arenă de Arabela Nicolau (voce), Marius Gagiu (flaut, caval), Lorin Mihalache (tobe) valorifică „matricea stilistică” a culturii române și sensibilizează publicul apelând la ethos și pathos (ethosul face apel la valori şi la virtuţi, pathos-ul se materializează în abilitatea de a sensibiliza, de a induce emoţii). Vocea plină de vibraţie a solistei Arabela Nicolau – o suavă apariție în costumație ethno-stilizat (pe tipare muntenești) – „comentează” alături de ritmurile instrumentale. Relaţia dintre spaţiu şi muzică este una strânsă, muzica tradițională ţâşneşte dintre oamenii ce populează „urbea”, iar bălăioara Săftiță se unduiește lin printre spoturile de lumină ce pulsează în micro-arena bucureșteană. Arabela Nicolau e şi o artistă desăvârşită, comunicând şi înlesnind dialoguri muzicale cu publicul. Tema principală abordată de ea a fost dragostea, purtată de texte care înfloresc romanțiozitatea și învăluie prin nota uşor melancolică. Unele dintre versurile „slobozite” către spectatorii – care vibrau în fotolii – au fost create de autorul pe care Eminescu îl pomenea în poezia Epigonii: „S-a dus Pann, finul Pepelei, cel istet ca un proverb”. Ceasurile de veselie din vechile târguri sau mahalale capătă, acum, aceleași valențe, deoarece publicul de azi receptează un corpus de melodii de o bogată valoare artistică, dar în „straie” actualizate. Muzicienii, îmbrăcaţi în veșminte moderne, dar și cu unele accente cu parfum de epocă, au restituit publicului bucureştean poveşti muzicale dintr-un repertoriu influențat de parfumul balcanic, puternic impregnat de folclorul și spiritul autohton (sârbe, geamparale și hore), într-o atmosferă aparte.
Deși e o încercare de conservare a spiritului vremurilor din Valahia veacului al XIX-lea, în care predomina o „încâlceală culturală”, cât și autenticitatea melosului de la începutul secolului al XX-lea, proiectul Săftița reflectă (și) diversitatea actualității. Cu toate că grupul de pe scenă foloseşte instrumente vechi, aproape dispărute în mediul tradiţional şi extrem de puțin puse în valoare în lumea contemporană urbană: fluiere (fluierul ciobănesc, cavalul), instrumente de percuţie (tobele) și țambalul (coarde lovite), modalităţile de tratare oscilează de la redări foarte scrupuloase până la interpretări cât se poate de libere. Marius Mihalache Band le abordează într-un stil propriu: ethnofusion, jazz, ethno-jazz, lounge – executate la țambal și alte instrumente, într-o perfectă osmoză de nou şi vechi.
Spectatorii care au asistat la concertul de la Bucureşti au fost martorii unor „declaraţii de dragoste” cât și „dueluri”, ivite dintre încrucişările de stiluri muzicale diferite, dar perfect armonizate. Așadar, solista Arabela Nicolau și Lorin Mihalache (student la New York Jazz Academy) i-au dat replica virtuozului de la țambal și-au făcut imposibilă monotonia. De fiecare dată, situat departe de frazele cleioase şi de alte sfătoşenii sau aroganţe, Marius Mihalache a cucerit prin autenticitate: jovial, curtenitor, fiind profund magnetic. Grație suavei lelițe și-a instrumentiștilor din arenă, Marius Mihalache a demonstrat că simplitatea directă, muzicalitatea fără cusur şi dozajul irezistibil de forţă autentică şi sprinteneală sunt atribute ale unui proiect de succes: Săftița.
Afișul spectacolului © TNB
Săftița (Spectacol-concert)
| Ţambal: | Marius Mihalache | Voce: | Arabela Nicolau | |
| Tobe: | Lorin Mihalache | Flaut, Caval: | Marius Gagiu |
Data premierei: 30.10.2018
Pauză: Nu
Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura și că întotdeauna “Les beaux esprits se rencontrent”.