<p>Orice îndrăgostit i-a fredonat versurile. ”<em>Mă voi întoarce</em>”, ”<em>Trenul Pierdut</em>”, ”<em>Cine eÈti tu oare</em>?”, ”<em>Singur în Noapte</em>”, ”<em>Să te gândeÈti la mine</em>” sunt melodii nemuritoare care îi asigură acelaÈi statut lui <strong>Adrian Ordean </strong>&#8211; chitarist, compozitor, producător muzical Èi inginer de sunet, unul dintre compozitorii cei mai prolifici ai muzicii pop-rock româneÈti.</p>
<p>Sibianul <strong>Adrian Ordean </strong>este un muzician complet cu o carieră impresionantă din care răsună hituri Èi formaÈii memorabile, cu o amprentă clară în evoluÈia muzicii româneÈti.</p>
<p>A făcut din grupul <em>Compact</em> un brand pe scena muzicală autohtonă Èi l-a purtat pe culmi de glorie, a conceput proiectul muzical <span id="A.S.I.A." class="mw-headline"><em>A.S.I.A.</em> care a făcut carieră în perioada de după 2000 Èi ale cărui piese le-a semnat în totalitate, a înfiinÈat, în anul 2000, trupa celor patru instrumentiste dulci Èi proaspete &#8211; Amadeus, cu o accensiune Èi un răsfăÈ extraordinare, semnându-le, Èi lor, toată muzica.</span></p>
<p>Tot el este cel care a înfiinÈat, spre finele anului 1990, cea mai puternică companie de lumini şi sunet din România &#8211; <em>Migas Real Compact</em>, dar şi primul studio profesional din ţară în care vor înregistra în următorii ani aproape toţi marii artişti români.</p>
<p><span id="A.S.I.A." class="mw-headline"> Plus multe, multeee altele, pentru care a scris Èi o carte &#8222;<em>După ani şi ani&#8230;Povestiri din spatele scenei&#8221;</em>, apărută în 2017, la Asociaţia Domy Music Star din Sibiu.</span></p>
<p>Am să redau în continuare, cu mândrie de sibian :), câteva pasaje dintr-un interviu în care <strong>Adrian Ordean</strong> ne spune câte ceva despre cum a început totul&#8230;</p>
<h4 class="jeg_post_title"><a href="https://sibiu100.ro/dezvoltare/106758-adrian-ordean-asta-vrut-sa-fac-si-asta-facut-muzica/">Asta am vrut să fac Èi asta am făcut…muzică</a></h4>
<h5 class="western"><i><b>”PovestiÈi-mi puÈin despre anii copilăriei dumneavoastră. </b></i><span lang="ro-RO"><i><b>U</b></i></span><i><b>nde aÈi copilărit, unde aÈi făcut Ècoala?</b></i></h5>
<p class="western">Strada Matei Millo nr. 10, Sibiu. Aici m-am <span lang="ro-RO">născut</span> pe <strong>10 martie 1955</strong>, în timp ce afară ningea ca de Crăciun. Pe marile ecrane rulau „The Seven Year Itch” cu Marilyn Monroe Èi „La Est de Eden” cu James Dean, iar în topurile muzicale îi găseai pe Tony Bennett cu „Stranger In Paradise” sau pe Elvis Presley cu „Mystery Train”.</p>
<p class="western">Pe atunci, nimeni nu avea încă televizor, nu existau euro, <span lang="ro-RO">n</span>u aveam nici frigider nici cont la bancă, telefoane mobile nu existau, nu aveam nici măcar telefon fix. Cartofii îi luam din pia<span lang="ro-RO">Èă, </span>de la Èăranii români. Supermarket-uri nu erau, nu erau nici discoteci, camera foto digitală încă nu era inventată, iar de fumat puteai fuma peste tot. Cam aÈa stătea treaba prin `55, atunci când m-am născut eu.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p class="western" lang="ro-RO">La 6 ani, părinÈii „m-au dat” la vioară, la Ècoala de muzică.</p>
<p class="western">Clasele I-IV le-am făcut la o Ècoală din cartier, pe Calea Dumbrăvii iar pentru orele de instrument mă deplasam în centru, într-o clădire care se afla în aceeaÈi curte cu Ècoala Nr 15, din Sibiu, acolo unde Liceul de muzică avea un etaj dintr-un corp de clădire cu vreo două sau trei niveluri. Când am trecut în clasa a V-a, m-am mutat Èi cu orele de cultură generală în centru, la Liceul de muzică. De fapt, cam în perioada aia ne-am mutat Èi cu locuinÈa, de pe Matei Millo pe strada Nouă, în <span lang="ro-RO">„</span>OraÈul de jos”, la doi paÈi de <span lang="ro-RO">„</span>Podul minciunilor”.</p>
<h5 class="western"><span lang="ro-RO"><i><b>Dacă vioara la Èase ani, chitara când</b></i></span><i><b>?</b></i></h5>
<p class="western">Mutatul ăsta a fost hotărâtor pentru direcÈia pe care urma să o iau în viaÈă. Eram la doi paÈi de PiaÈa Mică, PiaÈa Mare Èi Casa de Cultură a UTC, acolo unde de fapt a pornit direct în viteza a doua, viaÈa mea. Acolo am început să lucrez cu prima mea trupă<span lang="ro-RO">, Stereo – </span>munca în echipă îmi era cunoscută de la Ècoală – orchestra de cameră, orchestra mare, aÈa că asta n-a fost o problemă.</p>
<p class="western">Primul contact pe care l-am avut cu chitara s-a petrecut pe strada Nouă, chiar în curte la mine, unde <span lang="ro-RO">se strângea zilnic</span> o gaÈcă întreagă de copii care locuiau acolo, sau erau veniÈi de prin vecini. Adi Dănciuc, lui trebuie să îi mulÈumesc în primul rând, sau mai degrabă părinÈilor lui pentru faptul că i-au cumpărat o chitară rece, apoi lui personal pentru că îmi împrumuta chitara.<span lang="ro-RO"> Nu îmi mai păsa de nimic, chitară aveam, pantaloni trapez aveam. </span>Am rămas fără ei, din păcate, la o razie a miliÈiei în PiaÈa Mare, care oprea pe oricine avea părul puÈin mai lung peste urechi, sau care avea pantaloni trapez. Stăteau în faÈa unei frizerii, aproape de UTC.</p>
<p class="western">M-au băgat în frizerie, iar un miliÈian a luat o foarfecă Èi mi-a făcut pantalonii franjuri, franjuri. Apoi mi-au tăiat Èi <span lang="ro-RO">„</span>pletele”. Aveam părul puÈin crescut peste urechi Èi asta nu era voie. Nici cu pantaloni trapez nu era voie. A fost o acÈiune violentă a miliÈiei comuniste, gratuită Èi menită să bage groaza în tine, să te înveÈe minte Èi să te facă să înÈelegi unde îÈi e locul. Am trăit vremuri diferite faÈă de ce trăiesc tinerii de acum…Èi suprarealiste câteodată.”</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-31989" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/03/Adrian_Ordean-300x200.jpg" alt="" width="300" height="200" /></p>
<p><span style="color: #999999;"><a style="color: #999999;" href="https://sibiu100.ro/dezvoltare/106758-adrian-ordean-asta-vrut-sa-fac-si-asta-facut-muzica/">sursa foto</a> </span>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:lu&#109;&#105;ni&#116;&#097;&#046;g&#105;urgiu&#046;&#097;&#064;g&#109;&#097;&#105;l&#046;&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
”Să te gândești la mine” – Adrian Ordean
