Evenimentele zilei de 9 ianuarie în cultura universală

Marea Ducesă Ecaterina Pavlovna a Rusiei (rusă Екатерина Павловна) (10 mai 1788 – 9 ianuarie 1819) a fost al șaselea copil al Marelui Duce, mai târziu Țarul Pavel I al Rusiei și a celei de-a doua soții Sophie Dorothea de Württemberg.
A devenit regină de Württemberg prin căsătoria cu verișorul său primar Prințul Moștenitor William care a devenit regele William I de Württemberg în 1816.

Marea Ducesă Ecaterina Pavlovna a Rusiei (sursă foto: pinterest.com, featured)

A fost foarte apropiată de fratele ei mai mare Țarul Alexandru I. De-a lungul vieții ei a menținut o relație apropiată cu el. Se spune că Ecaterina a fost sora preferată a lui Alexandru și una dintre puținele persoane pe care Țarul le-a iubit necondiționat. Scrisorile lui către Ecaterina conțin expresii ca „Sunt al tău, inimă și suflet pentru toată viața”, „Cred că te iubesc mai mult cu fiecare zi care trece”, și „să te iubesc mai mult decât o fac este imposibil”.

Maria Gaetana Agnesi (sursă foto: pinterest.com, featured)

„Analiza matematică este arta de a rezolva tot felul de întrebări matematice, prin găsirea calculelor sau numerelor necunoscute, sau a cantităţilor, sau prin alte mijloace care sunt cunoscute.”
Maria Gaetana Agnesi (n. 16 mai 1718, Milano – d. 9 ianuarie 1799 Milano) a fost o matematiciană, lingvistă și filozoafă italiană.
I se atribuie scrierea primei cărți în care sunt tratate atât calculul diferențial cât și cel integral. A luptat pentru emanciparea femeii și accesul ei la educație.
Dezbate cu numeroși oameni de știință probleme ca: propagarea luminii, transparența corpurilor, studiul geometric al curbelor.
Se călugărește (intră în ordinul Ordre des Soeurs Bleues) și își dedică întreaga viață studiului matematicii. Scrie o lucrare despre calculul diferențial și integral pe care o publică în 1748 și care ulterior este tradusă în engleză și franceză. Studiază curba de ecuație carteziană care ulterior va fi numită bucla lui Agnesi. Fiind femeie, Maria Gaetana Agnesi nu a fost admisă în cadrul Academiei Franceze, dar în schimb intră la cea italiană, care se dovedește mai liberală.

„Dacă oamenii şi-ar citi gândurile unii altora, legăturile dintre ei nu ar mai fi posibile.”
spunea, pe bună dreptate, Karel Čapek (n. 9 ianuarie 1890 – d. 25 decembrie 1938) a fost un desenator, jurnalist, prozator și un dramaturg ceh, unul dintre cele mai populare nume ale literaturii cehe.

Karel Čapek (n. 9 ianuarie 1890 – d. 25 decembrie 1938)(sursă foto: pinterest.com, featured)

„Un om nu este distrus atunci când este învins; e distrus atunci când renunţă.”
sunt cuvintele lui Richard Milhous Nixon (n. 9 ianuarie 1913, California, SUA – d. 22 aprilie 1994, Manhattan, SUA) a fost al treizeci și șaptelea președinte al Statelor Unite, îndeplinind această funcție între 1969 și 1974, când a devenit primul și încă singurul președinte american care a demisionat din funcție.
După demisie, el a acceptat amnistierea venită din partea succesorului său, Gerald Ford. După retragerea din viața politică, Nixon a scris nouă cărți și a efectuat numeroase călătorii în străinătate, ceea ce a contribuit la reabilitarea imaginii sale publice. A suferit un grav accident cerebral la 18 aprilie 1994, și a murit după patru zile, la 81 de ani.

Simone de Beauvoir ( n. 9 ianuarie 1908,Paris – d. 14 aprilie 1986,Paris) a fost o eseistă, scriitoare (premiată cu Premiul Goncourt 1954), și în același timp o figură de marcă a existențialismului și a feminismului în Franța, militantă a mișcării intelectuale contestatare de după al Doilea Război Mondial.
Moare, zi după zi, la șase ani după moartea lui Jean-Paul Sartre, de care a legat-o o iubire imensă. În La Cérémonie des adieux va înregistra aceste ultime cuvinte ale lui Sartre: „Moartea nu ne va reuni. Așa stau lucrurile. Cu toate astea, e splendid în sine că am reușit să ne trăim viețile în armonie pentru atâta vreme.” Trupul său va fi îngropat în cimitirul Montparnasse, alături de cel al lui Sartre.

Simone de Beauvoir (featured)

Bel Esprit