Gândul zilei:
„S-ar fi putut, dar nu te-am uitat. Eu nu uit nimic. Cîteodată mi-e frică să nu mor de-atâta memorie. Nu uit nimic şi pe nimeni. Iar cine-a-nsemnat ceva în viaţa mea, un ceas măcar… nu mai are nici o şansă să-l uit.” Ileana Vulpescu
*****
S-A ÎNTÂMPLAT ÎN 3 FEBRUARIE … 
„Lupta justiţiei împotriva corupţiei nu este niciodată uşoară. Nu a fost şi nu va fi nicicând. Corupţia ne taxează pe noi înşine, familiile noastre, prietenii noştri şi în special copiii noştri.” (Frank Serpico)
3 februarie 1971. Ofițerul de poliție Francesco „Frank” Vincent Serpico (n. 1936) de la Departamentul de Poliție din New York a fost împușcat în timpul unei operațiuni de capturare a drogurilor din Brooklyn. A supraviețuit (glonțul ia afectat nervul auditiv și a lăsat fragmente înfipte în creier) și mai târziu a depus mărturie împotriva corupției în rândul poliției new yorkeze. O mare parte din faima lui Serpico a venit după lansarea filmului din 1973, ”Serpico” (cu Al Pacino în rol principal), bazat pe cartea cu același nume a lui Peter Maas.
*****
„Aceasta cred că este arta și ceea ce cer de la ea: să atragă pe toată lumea, să arate unei persoane cele mai intime gânduri și sentimente ale altuia, să deschidă fereastra sufletului.” (Felix Mendelssohn)
Compozitor, pianist, organist și dirijor german al perioadei romantice timpurii, Felix Mendelssohn s-a născut la 3 februarie 1809 în Hamburg, la acea vreme oraș-stat independent, în aceeași casă în care, un an mai târziu, se va naște Ferdinand David, primul interpret al concertului său pentru vioară.
Tatăl lui Mendelssohn, bancherul Abraham Mendelssohn, era fiul filozofului german de origine evreiască, Moses Mendelssohn, personalitate importantă în comunitatea evreiască germană locală. Până la botezul său la vârsta de șapte ani, Mendelssohn a fost crescut în mare parte fără religie. Mama lui, Lea Salomon, membră a familiei Itzig și nsoră cu Jakob Salomon Bartholdy. Mendelssohn a fost al doilea dintre cei patru copii, sora lui mai mare, Fanny a arătat și ea un talent muzical precoce și excepțional.
Compozițiile lui Mendelssohn includ simfonii, concerte, muzică pentru pian, muzică pentru orgă și muzică de cameră. Cele mai cunoscute lucrări ale sale includ uvertura și muzica incidentă pentru Visul unei nopți de vară (care include „Marșul său de nuntă”), Simfonia italiană, Simfonia scoțiană, oratoriul Sf. Paul, oratoriul Ilie, uvertura Hebridele, Concertul matur pentru vioară și octetul de coarde. Colindul de Crăciun „Hark! The Herald Angels Sing” este tot a lui. Cântecele fără cuvinte ale lui Mendelssohn sunt cele mai faimoase compoziții pentru pian solo.
*****
IN MEMORIAM … 
„Tot ce este în lumea de astăzi, cu bune și rele, i se datorează lui Gutenberg. Totul poate fi urmărit până la această sursă, și suntem obligați să-i aducem un omagiu,… căci răul pe care l-a produs colosala sa invenție este umbrit de o mie de ori de binele cu care omenirea a fost favorizată.” (Mark Twain)
La 3 februarie 1468, Johannes Gutenberg a murit la Mainz, Electoratul din Mainz, Sfântul Imperiu Roman, la vârsta de aproximativ 68 de ani.
Johannes Gensfleisch zur Laden zum Gutenberg (c. 1400 – 3 februarie 1468) a fost un inventator, tipograf, editor și aurar german care a introdus tiparul în Europa cu mașina sa de tipar mecanic mobil. Invenția sa a dat startul revoluției tipografiei în Europa și este considerată o piatră de hotar a celui de-al doilea mileniu, marcând inaugurarea perioadei moderne a istoriei umane. A jucat un rol cheie în dezvoltarea Renașterii, Reformei, Epocii Iluminismului și Revoluției științifice și a pus bazele materiale ale economiei moderne bazată pe cunoaștere și a răspândirii învățării în rândul maselor.
*****
”Am vrut să folosesc pianul Steinway pentru a spune o poveste, nu doar despre suita de pian a lui Mussorgsky, ci despre tot ce o înconjoară … Pentru mine este vorba despre surprinderea misterului sufletului rus și a tuturor fațetelor sale; basmul, legenda, istoria și politica fascinantă se reunesc într-un mod dramatic și surprinzător.” (Paul Wyse)
New York, 19 aprilie 2017. – Steinway & Sons a dezvăluit cel mai ambițios și mai artizanal pian creat vreodată: uimitorul Pian de Concert, Model D ‘Tablouri dintr-o expoziție’, realizat de artistul Paul Wyse. Pianist de concert, care a cântat în toată lumea, Wyse este primul maestru artist din istorie care a proiectat, pictat și cântat la un pian unic Steinway, disponibil pentru 2,5 milioane de dolari. Pianul de concert, Model D ‘Tablouri dintr-o expoziție’ este primul pian Steinway & Sons inspirat de o compoziție muzicală. La fel cum suita romantică cu 10 mișcări descrie sentimentele lui Mussorgsky atunci când vizionează expoziția memorială a celui mai bun prieten al său, artistul-arhitect Viktor Hartmann, marginea exterioară a pianului este pictată cu oameni care apreciază opere de artă la un muzeu.
Capacul este pictat cu o scenă pastorală a peisajului rural al Rusiei (în exterior) și a Marii Porți din Kiev (în interior). Alte ornamente includ ceasuri curioase cu cuc – bazate pe descrierile lui Hartmann ale miticei colibe a vrājitoarei Baba Yaga – sub formă de picioare și un scaun în formă de arcuri mari, protejate de gardieni în miniatură călare. Wyse a lucrat aproximativ patru ani pentru a finaliza picturile de pe pianul de 2,7 metri, care are o claviaturā din lemn de trandafir și un suport de partituri placat cu aur și pedale. Marginile pianului poleite cu foite de aur de 24 de carate fac din aceasta o adevăratā comoară muzicală.
*****
”3 februarie 1954
Ionel Teodoreanu – scriitorul copilăriei și al adolescenței lirice, s-a stins la București. După o zi și o noapte de viscol, străzile orașului erau blocate cu dalme de nămeți, Ionel Teodoreanu pornește totuși spre tribunal, pe jos, înotând prin marea de troiene.
La două sute de metri de casă, își dă seama că ziua de lucru e compromisă, tribunalul n-are să lucreze și decide să se întoarcă. Tocmai ajunsese în față prăvăliei alimentare din cartier și vede că e deschisă, se gândește să ia ceva pentru acasă… și intră.
Responsabilul îl cunoaște, se salută și schimbă câteva cuvinte despre potopul de afară. Când ridică mâna arătând spre cutiile de conserve etalate sus în stelaj, omul de după tejghea își vede clientul, ca lovit de trăsnet, prăvălindu-se pe spate în mijlocul magazinului… Făcuse infarct.
Așa a murit la începutul anului Ionel Teodoreanu, pe cumplita zăpadă din iarna aia. A dispărut ca şi cum ar fi fost înghiţit de zăpezi, ca-ntr-o imaginaţie aproape cu a lui… metaforică. O întindere albă, nesfârşită.. s-a dus şi n-a mai apărut. Avea puţin peste 50 de ani.”
Sursă foto: https://teatruradiofonic.com/ionel-teodoreanu-in-casa-bunicilor-1994/
Născut la dată de 6 ianuarie 1897, Iași, Ionel Teodoreanu a fost un romancier și avocat român interbelic. Trilogia „La Medeleni” a adus creatorului ei unul dintre cele mai neobișnuite succese, atât de public, cât și de librărie, din câte a cunoscut vreodată un scriitor român.
*****
„Nu mai vreau să trăncănesc. La ce foloseşte? Sînt mîhnit. Nici vehement şi nici supărat. Mîhnit. Vorbim cu toţii în vînt, pentru că nimic nu se schimbă. Aleg să nu mă mai implic în societate. O fac pentru prima şi ultima oară. Ceea ce trăim este o telenovelă. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovelă nu mai este suficient pentru ce trăim. E o manea. De prost gust. Decît să vorbesc fără rost, nu-i mai bine să mă uit la salcia asta?” – din ultimul interviu acordat de Ștefan Iordache revistei ”Jurnalul național”.
Ștefan Iordache, (n. 3 februarie 1941 – d. 14 septembrie 2008) unul dintre cei mai mari actori români de teatru, film și televiziune a avut o îndelungată colaborare cu Teatrul Național Radiofonic și Teatrul Național de Televiziune și a jucat în numeroase filme pentru marele ecran, printre care: ”Străinul”, “Bietul Ioanide”, “Pruncul, petrolul și ardelenii”, “De ce trag clopotele, Mitică?”, “Ciuleandra” si “Cel mai iubit dintre pămînteni”.
*****
„Deplinătatea iubirii aproapelui înseamnă să fii pur şi simplu în stare să îl întrebi: „Care îţi este chinul?” înseamnă să ştii că nenorocitul există, nu ca o unitate într-o colecţie, nu ca un exemplar al categoriei sociale etichetate „nenorociţi”, ci ca om, exact asemenea nouă, care a fost lovit într-o zi de nenorocire şi în care s-a întipărit pecetea ei inimitabilă. Pentru asta e de ajuns, dar indispensabil, să ştii să îndrepţi asupra nenorocitului o anume privire.
O privire care este înainte de toate privire atentă, în care sufletul se goleşte de orice conţinut propriu pentru a primi în sine fiinţa pe care o priveşte aşa cum este ea, în adevărul ei întreg. Numai cel capabil de atenţie e capabil de o asemenea privire.”
Se năștea la Paris, în 3 februarie 1909, Simone Weil, autoarea celebrei „Forme de iubire implicitã a lui Dumnezeu”.
(Editura Humanitas, 2005, trad. Anca Manolescu)
