<p><strong>Roma città aperta/ Roma, oraÈ deschis, </strong>peliculă realizată în 1945 de Roberto Rossellini, marchează debutul noului curent al <strong>neorealismului italian</strong> în cinematografie. Interesant este faptul că cineaÈtilor italieni ai momentului le displăcea termenul de “neorealism.” El a fost aruncat ca o plasă asupra cinematografului italian de după război.</p>
<p>Rossellini a marcat un moment de cotitură în istoria cinematografului prin filmările direct pe străzile oraÈelor, în locul celor din studiouri.</p>
<p>Filmul are acÈiunea plasată în Roma în timpul ocupaÈiei naziste din anul 1944. În război &#8222;oraÈ deschis&#8221; este o stare de fapt prin care se anunÈă că oraÈul a abandonat orice efort de apărare în faÈa ocupării iminente de către trupe militare, pentru a evita distrugerea. Odată ce oraÈul s-a declarat deschis, armata de ocupaÈie urmează să-l ocupe în mod paÈnic Èi să nu-l distrugă. Conceptul are drept scop protejarea populaÈiei civile Èi a monumentelor culturale de o bătălie care ar fi zadarnică. ForÈele de ocupaÈie n-au respectat întotdeauna declaraÈia de &#8222;oraÈ deschis.&#8221; Nici în Roma anului 1944.</p>
<p>Trupe germane SS încearcă să captureze un nucleu de luptători din RezistenÈa Italiană împotriva trupelor Germaniei naziste Èi a Italiei fasciste, după capitularea Italiei. Printre ei se află Èi Pina, o tânără văduvă, mamă a unui băieÈel, Marcello, Èi logodită cu Francesco, cu care era însărcinată. Un personaj de un pitoresc aparte în micul grup este preotul catolic Don Pietro Pellegrini care urma să oficieze cununia religioasă a Pinei cu Francesco. Sora Pinei, Laura, lucrează ca dansatoare într-un un cabaret unde clienÈii erau naziÈtii Èi fasciÈtii, împreună cu Marina, prietena ei, personaj-cheie în film. Francesco este capturat Èi transportat într-un camion, alături de alÈii, pentru a fi arestaÈi. Scena emblematică a filmului este fuga femeii care îÈi vede bărbatul iubit luat de lângă ea Èi, într-un efort disperat, rupe cordonul de poliÈiÈti care înconjura mulÈimea de populaÈie civilă, pentru a alerga înspre el.</p>
<div id="attachment_26728" style="width: 730px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/09/roma2.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-26728" class="wp-image-26728 size-full" title="Anna Magnani. Scenă din ";Roma, oraÈ deschis";" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/09/roma2.jpg" alt="Anna Magnani. Scenă din ";Roma, oraÈ deschis";" width="720" height="527" /></a><p id="caption-attachment-26728" class="wp-caption-text">Anna Magnani. Scenă din &#8222;Roma, oraÈ deschis&#8221;</p></div>
<p>Fimul marchează totodată Èi lansarea <strong>Annei Magnani</strong> ca o actriÈă care s-a identificat cu prototipul femeii obiÈnuite, anti-vedetă.</p>
<p>Tensiunea dramatică creÈte după moartea Pinei, prin trădarea Marinei, care oferă informaÈii naziÈtilor în legătură cu Giorgio, un fost iubit, membru al RezistenÈei. Gestapo Èi poliÈia italiană îi capturează Èi arestează pe Giorgio Èi pe Don Pietro Èi în cele din urmă îi ucid pe amândoi. Poezia filmului din final, când grupul de copii cu care odinioară preotul se juca fotbal sosesc la locul execuÈiei Èi intonează un cântec binecunoscut preotului, aduc zâmbetul pe faÈa bonomă a celui ce urmează să fie împuÈcat.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<div id="attachment_26729" style="width: 610px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/09/roma3.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-26729" class="wp-image-26729 size-full" title="tumbr.com" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/09/roma3.jpg" alt="tumbr.com" width="600" height="450" /></a><p id="caption-attachment-26729" class="wp-caption-text">tumbr.com</p></div>
<p style="text-align: center;"><em><strong>&#8222;Nu este greu să mori bine. Mai greu este să trăieÈti bine.&#8221; </strong></em>&#8211; dă replica părintele înainte de execuÈie</p>
<p><em>“</em>Germania, anul zero” (1946), al doilea film din trilogia dedicată războiului, realizată de Roberto Rossellini Èi “HoÈi de biciclete” (1948) de <strong>Vittorio de Sica</strong> se caracterizează prin înlăturarea montajului Èi transpunerea pe ecran a adevăratei continuări a realităÈii.</p>
<p>Numele altor regizori precum: <strong>Jean Renoir, André Malraux, Orson Welles </strong>Èi <strong>William Wyler</strong> sunt sinonime cu realismul cinematografic în anii 1938-1946.</p>
<p>În filmele lui Rossellini, unitatea povestirii cinematografice nu este<em> planul</em>, ci <em>faptul</em>.</p>
<p>În Italia, eliberarea de ocupaÈia fascistă a însemnat o revoluÈie politică, ocupaÈie aliată Èi răsturnare economică Èi socială. Acestea au fost premisele neorealismulului într-o lume încă obsedată de teroare Èi ură, unde realitatea nu mai este aproape niciodată iubită pentru ea însăÈi. Cinematografia italiană de la sfârÈitul anilor &#8217;40 a salvat un umanism revoluÈionar. Reduse la intrigă, aceste filme sunt melodrame moralizatoare, iar personajele sunt uluitor de adevărate. Uneori în aceste filme s-au folosit actori amatori, ceea ce a făcut ca ele să semene cu reportajele sociale. Amalgamul între actori profesioniÈti Èi amatori dă impresia de adevăr.</p>
<p><em><strong>&#8222;Nu absenÈa actorilor profesioniÈti poate caracteriza din punct de vedere istoric istoric realismul social în cinematograf, ci tocmai negarea principiului vedetei Èi utilizarea indiferentă a unor actori de meserie cu actori ocazionali.&#8221; </strong></em>(André Bazin)</p>
<p>Cu specificul italienilor ca popor, cineaÈtii lor sunt singurii cărora le reuÈesc scenele de autobuz, de camion sau de vagon de tren, tocmai pentru că ele întrunesc o densitate particulară de decoruri Èi de oameni.</p>
<p><em><strong>&#8222;Estetica cinematografului italian nu este decât echivalentul cinematografic al romanului american.&#8221; </strong></em>(André Bazin)</p>
<p>După capitularea Italiei, trupe aliate anglo-americane au debarcat în Sicilia. Soldatul american s-a simÈit imediat în Italia ca la el acasă Èi italianul a simÈit pe loc pentru soldatul american, alb sau negru, un sentiment de familiaritate.</p>
<p>Un dialog de un umor dulce-amar între un pragmatic soldat american Èi un italian din Neapole este relatarea culeasă &#8222;pe teren&#8221; a lui Roberto Rossellini:</p>
<p style="text-align: center;"><strong>Americanul: «<em>Ce faci?»</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong>Italianul:<em> «Nimic.»</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong>A: <em>«Ar trebui să munceÈti.»</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong>I:<em> «Pentru ce?»</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong>A:<em> «Ai putea câÈtiga bani.»</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong>I:<em> «Pentru ce?»</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong>A:<em> «Ai putea să te căsătoreÈti Èi să ai copii.»</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong>I:<em> «Pentru ce?»</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong>A:<em> «Atunci ar putea ei să aibă grijă de tine Èi tu te-ai putea odihni.»</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong>I: <em>«Exact asta fac acum.»</em></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bianca R. Karda' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c7bf628fb41a2dcc141e1755b1cc9a4b18da4f756778157e654df4e2f01739fe?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c7bf628fb41a2dcc141e1755b1cc9a4b18da4f756778157e654df4e2f01739fe?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bianca-rodica-karda/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bianca R. Karda</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:b&#114;&#107;&#064;y&#097;h&#111;&#111;.&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
„Roma, oraș deschis” sau ziua când filmul a ieșit în stradă
