<p>„Am fugit de ruşi, mai sus de Vaideeni. Eram cu surorile, cu mama şi mătuşa. Nemţii fuseseră rezonabili. Dar legendele celor care veniseră cu Balalaica erau înfiorătoare. Noroc că nu au stat mult ruşii. Noi eram sus, la o stână, prin cheile Cernei. Eram mic, dar ştiam ce înseamnă să mănânci atât cât trebuie şi să nu emiţi pretenţii. Mama era o făptură pe care doar Dumnezeul Frumos o putea creiona”, spune <strong>Damian Ureche</strong> într-una din mărturisirile sale.</p>
<div class="e6219d6b3f8ec646e4cb39e8fa5294e4" data-index="3">
<div class="demand-supply" data-ad="ramnicuvalceaweek.ro_sticky_mobile_top" data-devices="m:1,t:0,d:0"><img class="aligncenter size-full wp-image-35148" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/09/damian_ureche.jpg" alt="" width="194" height="259" /></div>
<div style="text-align: center;" data-ad="ramnicuvalceaweek.ro_sticky_mobile_top" data-devices="m:1,t:0,d:0"><em>Damian Ureche (2 septembrie 1935, Slătioara &#8211; 15 ianuarie 1994, TimiÈoara)</em></div>
</div>
<p>Poetul Banatului, cum i s-a mai spus, era copilul uscăţiv, plin de pistrui, care, în clasele primare, l-a convins pe dascălul din sat că este musai să meargă mai departe. Pe dealuri când mergea cu vitele la păscut, îi plăcea să asculte greierii, să simtă „primăvara cum geme sub pământ şi cum se ridică precum o lavă verde prin copaci, prin păpădii, prin cocărăii din Rugetu”.</p>
<p><strong>Damian Ureche</strong> scrie din clasa a doua primele catrene. Aşa a pierdut odată gâştele. Sau, mă rog, a venit cu altele. Plecase la pârâu cu ele, dar zăvoiul plin de anini, spune Damian, l-a vrăjit. Parcă se aşteptau ielele să iasă într-un dans nupţial. A scris cel mai frumos poem. În timp ce războiul trimitea oameni în lumea lui Hades. Apoi a nu a mai găsit gâştele. A plecat speriat spre casă şi, fericit, a identificat un cârd de 20 de gâşte. Pe care le-a grăbit spre casă. Nu erau ale lui. Ale lui Damian stăteau de mult în ogradă, cu capul îndesat sub aripă.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Damian s-a născut la Rugetu, Slătioara, la 2 septembrie 1935 Èi a încetat din viaÈă la TimiÈoara, la 20 septembrie 1994. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din anul <a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/1967">1</a>9<a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/1967">67</a>. După studiile primare săvârÈite în satul natal, urmează Liceul Moise Nicoară din Arad Èi Liceul C.D. Loga.” CiteÈte continuarea articolului <a href="https://www.ramnicuvalceaweek.ro/damian-ureche-copilul-uscativ-din-rugetul-slatioarei-a-ajuns-poetul-banatului/">sursă aici.</a></p>
<h4 style="text-align: center;">General de fluturi</h4>
<p style="text-align: center;">lui Nichita Stănescu</p>
<p style="text-align: center;"><em>De unde nori de lacrimi să adun</em><br />
<em>Arzând pe lira mea, nefericita,</em><br />
<em>Când iarna stinge, fără să se-ntrebe,</em><br />
<em>Un general de fluturi ca Nichita.</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>Poetul s-a mutat în necuvinte,</em><br />
<em>Un viscol uneori ne bea ursita,</em><br />
<em>AÈa cum ninge cu zăpadă neagră</em><br />
<em>Pe-un general de fluturi ca Nichita.</em></p>
<h4 style="text-align: center;">Riscul poetului</h4>
<p style="text-align: center;"><em>Se clatină clopotniÈa luminii</em><br />
<em>Èi paÈii-s refuzaÈi de munÈii răi,</em><br />
<em>Iar până mâine m-arestează crinii</em><br />
<em>Că am tânjit prea mult la sânii tăi.</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>Chiar sânii tăi lipsiÈi de libertate</em><br />
<em>Sunt revoltaÈi Èi sar din închisori,</em><br />
<em>Dar ce pirat n-ar vrea să-mi fie frate,</em><br />
<em>Când ar vedea asemenea comori?</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>Ori sunt ai tăi, ori sunt ai nimănuia,</em><br />
<em>Dar ca să-i văd mai des aÈ cugeta</em><br />
<em>Să cer azil politic la gutuia</em><br />
<em>Ce arde peste cărÈi în casa ta!</em></p>
<p><span style="color: #999999;">foto tumblr.com</span>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:lum&#105;&#110;i&#116;&#097;.giurgi&#117;&#046;a&#064;g&#109;&#097;&#105;l&#046;&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Riscul poetului – Damian Ureche
