Replieri
De la Burseryd la Teide
Gândindu-mă la anii mei betegi de toamne, mă atinge uneori dorinţa de a încerca zugrăvirea unui autoportret şi-mi dau seama că, fără să vreau, verific şi eu dilema impresioniştilor de la începutul veacul trecut: îmi este peste poate fiindcă starea mea de spirit şi stilul meu de viaţă nu sunt aceleaşi de-a lungul întregului an, ci se pliază mereu pe succesiunea și pe firea anotimpurilor. De aceea socotesc că, în loc să scriu despre mine, mai lesne îmi vine să înşir frânturi de poveşti legate de virtuţile celor pe care îmi place să-i numesc însoţitorii mei.
Iarna, de pildă, tocmai când nemernicul vânt de februarie începe să sufle în inima cătunului de se crapă ouăle corbului, eu şi Dulcineea mea ne grămădim lucruşoarele în două valize şi ne mutăm la brâul tropicelor, acolo unde Unamuno şi-a găsit odată refugiu, năpustit fiind de tiranii vremii sale. Abia ieşit din orizontul vegheat de suflarea herminelor, mă transform în uzurpator jurat al legilor ce poruncesc mersul sezoanelor şi duc trai de trândavie cuconească prin crâşmele de pe falezele cu soare. Abia întorşi din Canare, unde am privit de pe Las Canteras, cum La Bara măsoară pulsul Atlanticului şi nepăsarea cerului fără de margini, îmi dau întâlnire cu…
… Muza anotimpului primăvăratec care mă îmbie la masa deliciilor ei. Devin atunci un sibarit fără prihană, care, în fiecare dimineaţă, se lasă trezit de iureşul păsăretului. Întoarse şi ele din ţările calde, cântăreţele se zoresc să-şi dureze cuiburi tocmai în păduricea din coasta blocului nostru, iar eu redescopăr adevărul zicalei care spune că, un popă dacă nu-i impulsiv înseamnă că-i jugănit. Apa lacului Tyngel, din marginea satului, tremură de cântecul ciocârliei; eu stau la masa mea de scris şi la răstimpuri mă uimesc de făptura celor mai frumoşi tei din lume care în curând îşi vor leagăna crengile grele de zumzetul albinelor. Astfel mă las purtat de pofta creaţiei până în pragul verii, când…
… Graţia zilelor cu cer înalt îmi potenţează bucuria gândului. Ea este cea care îmi dă curajul de a socoti lucrurile din unghiul liber-cugetătorului. Devin atunci un zurbagiu fără pereche, cu freza pe-o parte, care dă cu tifla sfaturilor înţelepte şi gândurilor frumos chibzuite. Când nu dibui ştiuci în cotloanele Nissei, îmi culc obrazul pe mirosul florilor de tei ori întind sfori măiestrite să prind în ele vocabule alese din povara cărţilor adunate în restul anului. Mai contemplu şi întinderea mării pe plaja de la Tylösand, lăsându-mi destinul să se sprijine pe valuri, pe zări şi pe dulceaţa cuvintelor. Din recurenţa valurilor înspumate înţeleg că vine un timp al replierii, purtat pe aripa sa inefabilă de…
… Îngerul toamnei care-mi vesteşte să bag de seamă că avem o datorie faţă de noi şi că e musai să lăsăm mărturie despre felul cum se vede cerul din locul unde am ales să trăim. E vremea la care faţa pădurii mă face să cred că întreg Fanarul şi-a mutat veşmintele aici, aninându-le la uscat în frunzişul pădurii ce ocroteşte satul. La slujbă îndeletnicirea mea este să împrumut sătenilor cărţi pe simbrie măruntă şi să le trezesc copiilor gustul minciunilor meşteşugite. Acasă, în serile lungi de după capul lui octombrie, când vântul tulbură frunza mestecenilor din laturea blocului, un pahar cu licoare rubinie vine să suplinească cu cinste asfinţiturile de basm din preajma solstiţiului de vară. O iau atunci hai-hui pe serpentinele memoriei şi uneori îmi vine în minte momentul nu prea îndepărtat, când m-am aruncat în gol, fără să am deloc certitudinea că voi cădea pe un covor de Buchara, tivit cu fir de aur scandinav. E vremea când amuşină…
… Duhul iernii, a cărui fâlfâire aduce cu pogorârea cuminţeniei pe creştetul sfinţilor apostoli. Când împrejurimile de aici intră din nou sub prigoana viscolului, în dimineţile cu ninsori mari, îmi pun iarăşi trupul în slujba spiritului, precum monahul din veac, întărind vorbele celui care, pe lângă ”Levantul”, a mai scris că, în această lume, fiinţează şi o solidaritate a solitarilor. Vorbă pe cât de frumoasă pe atât de adevărată, despre care blogosfera mărturiseşte şi ea în felul ei.
Citiți și Cioara și fiii ei, de același autor.
