<p>Textul scrisorii <strong>Reginei Maria</strong> către fiul ei, <strong>Carol</strong>, datată 25 decembrie 1925. Am plâns citind această cumplită durere a unei mame care îÈi vede fiul rătăcit, subjugat de farmecele iubirii. Oare am putea să-i găsim întâiului ei fiu, cel sortit tronului Èării, circumstanÈe atenuante pentru că Èi-a părăsit Èara, căminul, familia, pentru o femeie? Èi dacă era ea acea unică iubire de care omul nu se poate separa, unică într-o viaÈă, care îl poate face să uite tot Èi să devină altcineva, eventual un om întreg? </p> 
<div id="attachment_4892" style="width: 480px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-4892" class=" wp-image-4892" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/12/add7c67b1c16679b3e26a566869149c6.jpg" alt="" width="470" height="673" /><p id="caption-attachment-4892" class="wp-caption-text">Principele Carol al II lea</p></div> 
<p>Dar cum s-au întâmplat lucrurile acestea, descrise cu atâta dramatism de Regina-mamă? </p> 
<p>Un bal al ofiÈerilor, la care prinÈul îl înlocuise pe Regele Ferdinand, bolnav, rămas acasă sub chiar îngrijirea Elenei, soÈia tânărului urmaÈ la tron. Nimic mai obiÈnuit, dar a trebuit o singură privire&#8230;</p> 
<p>Momentul a fost prezentat de <strong>Joachim von Kürenberg</strong> în volumul sau „Carol al II-lea Èi doamna Lupescu”: „<em>Începe balul. PrinÈul moÈtenitor poartă uniforma regimentului de vânători de munte. Pentru început, nu dansează, discută cu ofiÈeri mai în vârsta ai Statului Major. În mijlocul discuÈiei, prinÈul devine, însă, neliniÈtit Èi nervos. Privirile sale urmăresc o tânără femeie de circa 22 de ani, cu păr roÈu tiÈian, trăsături fine, ochi mari Èi expresivi. Partenerul ei de dans este un tânăr ofiÈer. Când se opreÈte muzica, acesta o conduce înapoi la estrada, iar ea îi arunca prinÈului o privire fugară</em>.&#8221; </p> 
<div id="attachment_4893" style="width: 489px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-4893" class="wp-image-4893 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/12/d5ff2e9ae967366af3a0c0e023118807.jpg" alt="internetstones.com" width="479" height="668" /><p id="caption-attachment-4893" class="wp-caption-text">Elena lupescu sau „Duduia”, cum îi spunea Carol al II-lea</p></div> 
<p>Una dintre cele mai controversate femei ale României moderne, amanta Èi apoi soÈia lui Carol, <strong>Elena (Magda) Lupescu</strong> a fost fiica lui Nicolae (Nahum) Grünberg (născut evreu, ulterior botezat creÈtin ortodox) Èi a Elizei Falk, născută evreică, botezată în religia catolică, fostă dansatoare la Viena. În timpul primului război mondial, Elena Lupescu a fost căsătorită cu un locotenent de vânători de munte, de care a divorÈat după scurt timp, iar în 1922 a devenit amanta prinÈului Carol. În 1923 au fugit împreună. PrinÈul Carol a fost încoronat în 1930 ca Regele Carol al II-lea al României. După abdicarea Regelui Carol al II-lea în septembrie 1940, Elena Lupescu l-a urmat în exil. </p> 
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-4894" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/12/8b4bff2bf97a8992eb937e11c8416b1c.jpg" alt="" width="564" height="564" /></p> 
<p>Elena Lupescu a petrecut majoritatea perioadei de exil în Mexic, Brazilia Èi Portugalia. După căsătoria din 1947 din Brazilia, Carol al II-lea Èi Elena Lupescu s-au mutat la Estoril, Portugalia. După moartea lui Carol al II-lea, în 1953, din cauza unui atac de cord, Elena Lupescu a continuat să trăiască la Estoril, în Portugalia, până când s-a stins din viaÈă. In 1953, La ceremonia funerară, aplecată asupra sicriului, Elena a soptit: &#8222;Adieu, amour de ma vie!&#8221; (Adio, dragostea vietii mele!). Ea a mai trăit încă 24 de ani. Sicriul ei a fost depus la capela Regilor Portugaliei din mănăstirea São Vicente de Fora din Lisabona, alături de sicriul Regelui Carol al II-lea. În anul 2003, sicriile celor doi au fost aduse la mănăstirea Curtea de ArgeÈ.</p> 
<p>Acestea au fost, pe scurt, faptele. Dacă iubirea care presupune sacrificii de o asemenea amploare este de condamnat, atunci puteÈi s-o faceÈi. Dacă nu, priviÈi mai de departe Istoria, cu ochii minÈii, Èi rămâne la latitudinea fiecăruia să înÈeleagă ce vrea. </p> 
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-4895" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/12/873c3cdbaa3ee94ba5a8e68464a9a1be.jpg" alt="" width="564" height="824" /></p> 
<p>Iată textul scrisorii din 1925, 25 decembrie, care însă n-a reuÈit să schimbe nimic. Dragostea dintre mamaă Èi fiu a rămas însă, nealterabilă, aÈa cum de fapt e Èi normal, în ciuda trecătoarelor turbulenÈe. Se spune că la moartea lui, Carol Èi-a strigat, cu ultimele puteri, mama, în trei limbi străine. Rămăsese totuÈi simbolul său existenÈial.</p> 
<p><em>Ce aÈ putea să-Èi spun, <a href="https://peles.ro/personalitati/regele-carol-al-ii-lea/" target="_blank" rel="noopener">Carol</a>, fiul meu? Ce poate să spună o mamă fiului său atunci când îi străpunge inima pentru a două oară? Aveai totul: o Èară care avea nevoie de tine, o muncă măreaÈă înaintea ta, un viitor mare, un cămin fermecător, o soÈie bună Èi frumoasă, un copil de adorat, părinÈi cari te iubeau Èi cărora ai fi putut să le fii mâna dreapta. PărinÈi cari merg spre bătrâneÈe, cari Èi-au dat viaÈa pentru o misiune pe care tu trebuia să o completezi. RenunÈi la toate acestea, le fărâmi în bucăÈi, le svârli deoparte ca pe lucruri de aruncat. Èi pentru ce? Încerci să te înÈeli singur, pe noi Èi pe alÈii cu vorbe goale. Le faci imputarea că n-au încredere în tine, că n-au înÈelegere pentru nevoile tale omeneÈti Èi nu-Èi recunosc străduinÈele.</em></p> 
<p><em>Ètii că ai avut mai mult decât Èi se cuvenea din lucrurile bune ale acestei lumi. Ai avut mai mult decât partea ta de dragoste, de îngăduinÈă, bani, prestigiu, încredere, Èi, dacă n’ai avut încă destul, este fiindcă nu ai voit-o, fiindcă ai preferat pe lăudătorii goi Èi lipitori în locul celor cari, dorindu-Èi binele, s’au ridicat în faÈa primejdiei ca să-Èi strige: „Ia seama, pentru că te iubeau mult, pentru că aveau încredere în viitorul tău, fiindcă voiau să facă din tine un om.</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>
 
<p><em>Care dintre noi nu a fost silit uneori în viaÈă să asculte raÈiunea, să urmeze un sfat aspru, să renunÈe la ceva, să sacrifice o parte din cele mai scumpe dorinÈe? A iubi adânc nu însemnează a merge orbeÈte după ceea ce omul poate să dorească într’un moment de înnebunire. A iubi însemnează să încerci să Èintuiesti pe cel pe care-l iubeÈÈi în drumul drept, să încerci să-l ajuÈi să trăiască aÈa cum trebuie, să se facă un om de onoare Èi folositor, să încerci să-l încurajezi ca să accepte partea sa de durere ca Èi partea de muncă Èi de plăcere. </em></p> 
<p><em>Cum Èi-am spus-o în ultima noastră întâlnire tristă de la Sinaia, ceea ce nu pot înÈelege la tine este concepÈia ta de viaÈă. Care este concepÈia ta asupra datoriei? Asupra dragostei? Dragostea este pentru tine numai o îngăduinÈă către tine însuÈi, numai lăsarea în voia năvălirilor de instincte împinse până la dispreÈul satisfacerii Èi uitării imediate. Nu este în codul tău nicio credinÈă, nicio stăpânire, niciun sentiment al datoriei, nicio cinstire a cuvântului dat, nicio marginire a moralei, niciun drum drept pe care să vrei să-l urmezi, nimic, absolut nimic? Niciun ideal, niciun vis al viitorului? Numai să te laÈi pradă pasiunilor care plutesc în jurul tău? </em></p> 
<p><em>Atunci, fiul meu, ai dreptate să pleci; atunci nu ne putem înÈelege. Vorbim o limbă deosebită. Atunci, în realitate, nu eÈti demn să fii aÈezat în fruntea altora, să fii ales Èef al unui popor care are nevoie de un conducător capabil de sacrificii, de un om care să-l iubească îndeajuns pentru a se învinge pe el însuÈi din dragoste pentru popor. Dacă nu recunoÈÈi nicio datorie, nici o credinÈă, nicio obligaÈie, atunci, într’adevăr eÈti nedemn să porÈi făclia. </em></p> 
<p><em>Erai aici folositor pentru totul Èi la toÈi: erai născut pentru o moÈtenire glorioasă. Èi acestea toate le arunci oamenilor în faÈă. Èi pentru ce? Èi pentru cine? Erai odată un drag copilaÈ cu părul de aur, băiatul nostru, băieÈelul Èării „cel dintâi născut român&#8221;, primul lor copil. Erai nădejdea noastră, comoară noastră Èi bucuria viitorului nostru. Erai ca Mihai, un băieÈaÈ cu bucle de aur. Èi l-ai părăsit pe Mihai.</em></p> 
<p><em>Către soÈia ta, către mama ta, nu spui nici un cuvânt. Pentru el nu trimeÈi o îmbrăÈiÈare. Îl părăseÈti, îl azvârli din viaÈa ta Èi odată cu el pe dulcea ta tovarăÈe pe care juraseÈi să o iubeÈÈi, să o cinsteÈÈi Èi să o protejezi. Niciun cuvânt ca să ne ceri să ne ocupăm de el.. Nici un cuvânt că să-l apropii de inima Èării. A Èării pe care ai trădat-o. Niciun cuvânt de iubire sau recunoÈtinÈă pentru tatăl tău care a fost aÈa de aproape de moarte în primăvară, nimic că să micÈorezi loviturile groaznice pe care i le-ai dat laÈ în aceste ceasuri pline de primejdie. Niciun cuvânt de amintire, de iubire, de recunoÈtinÈă, de fidelitate. Numai imputări: că n’ai fost înÈeles Èi acuzări că n’ai fost Èinut în seamă.</em></p> 
<p><em>Carol, fiul meu, această este urarea de despărÈire a mamei tale: ca să poÈi să nu-Èi dai nici odată seama cât de hidos este actul pe care l-ai săvârÈit Èi în ce chip îngrozitor Èi neomenos ai făcut ceea ce ai făcut. Lumea este mare, sunt mulÈi rătăcitori pe pământ, mulÈi nelegiuiÈi, fii rătăcitori. Te duci printre ei, întoarce-Èi privirea spre cine Èi cu cine? Nici eu, mama ta, nu o Ètiu. Crezi că poate să fie pentru tine o fericire adevărată, chiar dacă pe noi ne părăseÈti? Chipul păcatului încoronat în ÈuviÈe roÈii.</em></p> 
<p><em>Am încercat odată să te opresc. Am crezut odată că ceva din băiatul cu păr de aur trăia încă în tine, primul meu născut, ceva care era ca Mihai de astăzi Èi care ar fi rămas în tine, ceva care ar fi putut să slujească această Èară pe care noi o construim, ceva adevărat, ceva care să fi fost încă fiul meu. Atunci m’am ridicat ca o tigroaică, apărându-Èi puiul îndârjită Èi luptând cu o lume plină de ură, din dragoste pentru tine, Carol, pentru că mai credeam în tine. </em></p> 
<p><em>Astăzi, deschid mâinile amândouă Èi le găsesc goale, goale de orice credinÈă. Dacă socoteÈÈi că viaÈa îÈi datoreÈte totul Èi că tu nu-i datoreÈti nimic în schimb, atunci, Carol, băiatul meu, faci mai bine să pleci . Desigur, nu eÈÈi demn de misiunea pe care Èi-o încredinÈase Dumnezeu. Nu eÈÈi demn să fii un om printre oameni. Nu eÈti demn să fii soÈ, părinte Èi fiu. </em></p> 
<p><em>Èi acum, la despărÈire, nu-Èi spun decât atât: Carol, oricât de nesfârÈită ar fi lumea, inima unei mame este cu mult mai mare Èi chiar sfâÈiată în bucăÈi, zdrenÈuită într’atât că nu mai este decât o rană sângerandă, o vei găÈi încă bătând pentru tine până în ultimul ceas. Când vei avea nevoie de ea, adu-Èi aminte de aceasta, Carol, Èi, pentru băiatul cu ÈuviÈele de aur, care a fost altădată al meu, te îmbrăÈiÈez pentru ultima oară pe frunte, Carol, ultimul sărut de mama. Drumurile vieÈii sunt lungi Èi numeroase, Carol, Èi dacă, eu Regina, trebuie să te svârl din mine, inima mea te va aÈtepta totuÈi la capătul fiecăruia din aceste drumuri, fiindcă, fiul meu, Carol, cred că va veni într-o zi ceasul negru când ai să plângi singur, părăsit de toÈi, aÈa cum tu i-ai părăsit pe toÈi. </em></p> 
<p><em>MARIA</em></p> 
 
<p>CitiÈi Èi Balcic, <a href="https://bel-esprit.ro/project/balcic-paradisul-din-inima-reginei-maria/" target="_blank" rel="noreferrer noopener" aria-label="paradisul din inima Reginei Maria... (se deschide într-o filă nouă)">paradisul din inima Reginei Maria&#8230;</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;concurs&#064;&#121;&#097;h&#111;o.c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>