
<h1> <strong>„<em>Hazardul, cu capriciile lui, e promotorul adevărat al tuturor faptelor mari din istoria omului, aş zice al întregii civilizaţii omeneşti, ba chiar stăpânul real al întregului Univers.”</em></strong></h1> 
 
<p>„<em><strong><a href="https://bel-esprit.ro/liviu-rebreanu-pentru-mine-arta-inseamna-creatie-de-oameni-si-de-viata/" target="_blank" rel="noopener">Liviu Rebreanu</a></strong>, scriitor realist, cultivă tehnica detaliului</em>”, citeam într-un manual de limba Èi literatura română. Mi-a venit în minte, instantaneu, articolul „Mărturisiri”, fără de care, se Ètie, nu poate fi abordată nicio creaÈie a marelui prozator. Èi atunci am zis: ce uÈor poÈi spulbera misterul unei opere, făcându-i o mare nedreptate! Èi câÈi cititori vor rămâne în afara unei interpretări de substanÈă a unei viziuni de o profunzime extraordinară, unică în literatura noastră!</p> 

<p>Este adevărat că Rebreanu a fost realist, unul declarat, după cum s-a putut vedea în „Cred”, articolul din 1924: „<em>Pentru mine arta – zic artă Èi mă gândesc mereu la literatură – înseamnă creaÈie de oameni Èi de viaÈă</em>”, dar nu acesta este motivul pentru care scrierile sale sunt atât de bogate în detalii încât să ilustreze tehnica amintită, ci faptul că a fost <em><strong>fascinat</strong></em>, sau mai bine, zis, de-a dreptul <strong><em>obsedat </em></strong>de amănuntele generatoare de sens pe care scena vieÈii le oferă celor meniÈi să le intuiască<em>.</em> </p>

<p>Nu numai opera sa – fără a lăsa în afară nici măcar o piesă din textele programatice din „Amalgam”, nuvelele Èi romanele în toată diversitatea lor tematică, textele autoreflexive (jurnalul, zecile de caiete), dar Èi viaÈa lui însăÈi oferă imaginea unei personalităÈi proteice, a cărei complexitate rezidă întocmai din această perspectivă hiperbolizant analitică asupra misterului vieÈii. Acel moment revelator al echivalării existenÈei reale cu aceea a Operei a însemnat pentru omul Rebreanu un total devotament, o legătură indestructibilă pe care nu o va trăda niciodată. El plonjează în valurile cele mai adânci ale realităÈii, de unde aduce la suprafaÈă, printr-o genială intuiÈie, faptele, gesturile, cuvintele, tonalităÈile care pot genera ”iluzia vieÈii”, ”efectul de real”, căutat de marii realiÈti, Èi, odată stăpân pe ele, cu o minuÈie de aurar, le asamblează într-un spectacol atât de puternic verosimil, încât te trezeÈti, ca lector, în mijlocul lucrurilor, consubstanÈial acestora Èi rezonând cu ele organic până în cele mai mici amănunte.</p>
<p>La baza tuturor capodoperelor sale Rebreanu aÈază temelia acelei realităÈi la care el însuÈi a participat, nu numai ca prezenÈă, ci Èi ca spirit, înregistrând în conÈtiinÈă, cu mare acurateÈe, felul în care evenimentele exterioare se reflectă în psihicul uman Èi, mai presus de toate, acel mod extraordinar în care ele îÈi găsesc rodnice legături, creând la rândul lor, tipare existenÈiale care pot deveni deveni artă, prin transfigurare. De aceea, senzaÈia pe care o ai, citind romanul ”Ion” (Èi nu numai) este că viaÈa nu are nimic individual, ci reprezintă o piesă dintr-un angrenaj de proporÈii inimaginabile, mitice, în afara oricărei determinări spaÈio-temporale, în care, pe orbite concentrice, gravitează toate formele de existenÈă pe care mintea le poate concepe, de la arhetipul creat de un Demiurg manifestat ca forÈă generatoare Èi devoratoare totodată, până la <em>întâmplarea de a fi</em> a creaturilor sale.</p>
<p>Ceea ce le uneÈte Èi dă coerenÈă acestei viziuni de proporÈii monumentale este Destinul, care leagă Èi dezleagă, pe baza unor legi nescrise ce acÈionează infailibil, tot ceea ce este viu Èi se manifestă ca atare. „<strong>Realitatea a fost pentru mine numai un pretext, pentru a-mi putea crea o altă lume, nouă, cu legile ei, cu întâmplările ei</strong> ”, spune cu modestie scriitorul, lăsând sub tăcere geniala intuiÈie pe care o are despre relaÈia organică dintre întâmplările vieÈii Èi acerba luptă cu demonii scrisului, care de multe ori îl copleÈeÈte, îi creează deziluzii, îl înalÈă Èi îl coboară, dar îi dă Èi acea motivaÈie puternică de a-Èi duce la capăt proiectele epopeice.</p>
<p>Ca argument, câteva fragmente despre geneza romanului „Ion”, culese din articolul ”Mărturisiri”, cu precizarea că acestea reprezintă doar o parte din elementele care au stat la baza acestei cărÈi unice în literatura noastră prin concurenÈa pe care o face vieÈii Èi prin filosofia care aduce în aceeaÈi matrice existenÈială. Arta Èi destinele unei întregi umanităÈi, într-un eÈantion reprezentativ pentru ceea ce înseamnă modul românesc de a fi.</p><figure class="wp-block-image"><img class="wp-image-8292 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/04/Liviu-Rebreanu-681x1024.jpg" alt="catavencii.ro " width="399" height="600"></figure>
<p><em>Ei bine, Ion îÈi trage originea dintr-o scenă pe care am văzut-o acum vreo trei decenii. Era o zi de început de primăvară. Pământul jilav, lipicios. IeÈisem cu o puÈcă la porumbei sălbatici. Hoinărind pe coastele dimprejurul satului, am zărit un Èăran, îmbrăcat în straie de sărbătoare. El nu mă vedea… Deodată s-a aplecat Èi a sărutat pământul. L-a sărutat ca pe o ibovnică… Scena m-a uimit Èi mi s-a întipărit în minte, dar fără vreun scop deosebit, ci numai ca o simplă observaÈie. Nici măcar nu am fost curios să aflu pentru ce a sărutat omul glia. M-a observat pe urmă Èi el, căci, prefăcându-se că e grăbit, a luat-o repede spre sat. Cu toate că nu-i văzusem faÈa Èi deci nu-l recunoscusem, aÈ fi putut afla cine a fost Èi ce l-a îndemnat să facă acest gest atât de neobiÈnuit. Dar, repet, m-a interesat numai ca o bizarerie, ca o ciudăÈenie Èărănească.</em></p>

<p><em>Scena aceasta s-a petrecut pe hotarul satului Prislop, de lângă Năsăud, unde stăteau părinÈii mei de vreo zece ani Èi unde tatăl meu era învăÈător. (…)</em></p>

<p><em>La vreo săptămână după întâmplarea cu Èăranul care sărutase pământul, iată alt ”eveniment” în satul nostru: un Èăran văduv, dintre cei mai bogaÈi, Èi-a bătut unica fată într-un hal îngrozitor. Au trebuit să sară vecinii s-o scape din mâinile lui, altfel se zicea c-ar fi Èi omorât-o. Pe fată o chema Rodovica. Biata Rodovica de altfel mânca destul de des bătaie în ultimul timp, fiindcă i se întâmplase să greÈească Èi să rămâie însărcinată. GreÈeli de acestea erau foarte rare pe vremea aceea pe la noi…(…). Rodovica însă, după ce păcătuise, se încăpăÈâna să nu spuie, nici chiar tatălui ei, cu cine i s-a întâmplat ruÈinea… În sfârÈit, în ziua cu bătaia cea groaznică, Èăranul nu Ètia de la cine se zicea c-ar fi aflat că Rodovica lui Èi-a dăruit fecioria celui mai becisnic flăcău din tot satul. Dacă ar fi greÈit fata cu</em><em> </em><em>vreun băiat înstărit, Èăranul ar fi găsit mijlocul să împace lucrurile cu o nuntă atotreparatoare. AÈa însă ruÈinea lui era mai amară: afară de greÈeala fetei, trebuia să se încuscrească el, fruntaÈ, cu pleava satului Èi să dea o zestre bună unui prăpădit de flăcău care nu iubea pământul Èi nici nu Ètia să-l muncească cum se cuvine.</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>


<p><em>PăÈania Rodovicăi mi-a reÈinut mai mult interesul. Eram foarte tânăr Èi plin de romantism care face parte organică din toate sufletele la o anumită vârstă. Întâmplarea, aÈa caldă cum am primit-o, m-am apucat s-o transform într-o nuvelă, în care Rodica devenea negreÈit o victimă a iubirii. Nuvela o mai am Èi azi printre hârtiile mele. O intitulasem ”RuÈinea”. Èi a rămas nepublicată.</em></p>

<p><em>Tot în zilele acelea, am stat mai mult de vorbă cu un flăcău din vecini, voinic, harnic, muncitor Èi foarte sărac. Îl chema Ion Pop al GlanetaÈului. Mi se plângea flăcăul de diversele-i necazuri, a căror pricină mare, grozavă, unică, el o vedea în faptul că n-are pământ. Din toate vorbele lui se simÈea o dragoste pentru pământ aproape bolnăvicioasă. PronunÈa de altfel cuvântul „pământ” cu atâta sete, cu atâta lăcomie Èi pasiune, parc-ar fi fost vorba despre o fiinÈă vie Èi adorată… Ascultându-i jelania, mi-am adus deodată aminte de omul care a sărutat deunăzi pământul, afară pe hotar, într-ascuns. Èi mi-am zis că flăcăul acesta, Ion al GlanetaÈului, dacă ar ajunge să dobândească o bucată de pământ, ar fi în stare să-l îmbrăÈiÈeze Èi el, ca Èi cel pe care l-am surprins eu, poate chiar cu mai multă ardoare.</em></p>

<p><em>Èi atunci, după ce m-am despărÈit de flăcăul meu, impresionat de jelania lui, m-am pomenit făcând o legătură între cele trei momente: Ion al GlanetaÈului, cel însetat de pământ, el trebuie să fi sucit capul bietei Rodovica, înadins Èi numai ca să silească pe tatăl ei să i-o dea de nevastă, împreună cu pământul de zestre ce se cuvine unei fete de om bogat. Bătrânul va trebui să cedeze până la urmă Èi atunci flăcăul, devenit în sfârÈit stăpânul pământului, îl va săruta drept simbol al posesiunii.</em></p>

<p><em>– Uite un schelet de roman! mi-am zis atunci. Èi în zilele următoare, obsedat mereu de gândul romanului, mi-am făcut un caiet anume, în care am notat subiectul pe câteva pagini, dezvoltând unele părÈi. Pe copertă am scris un titlu: ”Zestrea”. Pe urmă, aproape zilnic, vreo două luni, am însemnat mici scene, gesturi, crâmpeie de convorbiri, nume de oameni Èi de locuri ce mi se păreau caracteristice, în sfârÈit, lucruri care să-mi înlesnească elaborarea romanului.</em></p>

<p><em>După acestă primă furie amoroasă pentru viitorul roman, au venit îndoielile. Subiectul mi se păru mărunt, banal, fără importanÈa pe care trebuie s-o aibă un adevărat roman. Apoi mai era Èi viaÈa mea, cu grijile ei cotidiene. TotuÈi, peste toate îndoielile Èi grijile, povestea continua să mă preocupe, deÈi fără stăruinÈa dintâi.</em></p>

<p><em>Dacă aÈ izbuti să fac pe Ion al GlanetaÈului să înfăÈiÈeze Èi să simbolizeze pasiunea organică a Èăranului român pentru pământul pe care s-a născut, pe care trăieÈte Èi moare, atunci, da, ar putea deveni un tip reprezentativ. Dar aÈa cum mi se arăta atunci, eroul meu nu avea calităÈi reprezentative, era un flăcău isteÈ, Èi mai ales Èiret, care, printr-o înÈelăciune vulgară ajungea ginerele unui Èăran înstărit. Nu se justifica aevea nici măcar sărutarea pământului, fără a mai spune că însăÈi logica estetică nu putea admite înÈelăciunea lui nepedepsită, oricât asemenea cazuri sunt frecvente în viaÈa reală.</em></p>

<p><em>Peste câteva luni, tot frământând în gând scheletul iniÈial, am ajuns să găsesc o complicaÈie care să dea un dinamism mai deosebit subiectului. Rodovivca era în realitate o fată drăguÈă. S-o facem în roman urâtă. Pe Ion să-l punem că a fost în dragoste cu altă fată, săracă Èi frumoasă. Ca să scape de sărăcie Èi mai ales să-Èi astâmpere patima lui cea mare pentru pământ, îl voi face să-Èi zdrobească dragostea, să părăsească pe iubita inimii lui Èi să se Èie după Rodovica urâtă, dar cu pământuri. Mai târziu, când va fi dobândit, cu aprige lupte, pământul râvnit, i se va redeÈtepta în inimă dragostea adevărată, care totuÈi e mai puternică în sufletul omului decât toate celelalte pasiuni. Între timp însă, iubita lui s-a măritat. Atât mai bine: bărbatul ei îl va surprinde dând târcoale nevestei Èi-l va ucide. Astfel, Ion îÈi va ispăÈi toate păcatele…</em></p>

<p><em>Lecturile acestea (despre răscoala de la 1907, (n.n.) au deschis pentru romanul meu în embrion orizonturi mai largi. Problema pământului mi se arăta mai vastă, mai variată Èi mai trainică decât o privisem schiÈând povestea lui Ion GlanetaÈu. Problema pământului mi-a apărut atunci ca însăÈi problema vieÈii româneÈti, a existenÈei poporului românesc, o problemă menită să fie veÈnic de actualitate, indiferent de eventualele soluÈii ce i s-ar da în anume conjuncturi.</em></p>

<p><em>De aici apoi a ieÈit un plan de roman cu totul de alte proporÈii Èi dimensiuni decât cel schiÈat în caietul meu. Mă gândeam acum la un roman care să cuprindă întreaga problemă a pământului. Fiindcă problema se înfăÈiÈa deosebit în cele trei mari Èinuturi româneÈti, pe-atunci sub stăpâniri deosebite, întrezăream un roman colosal, în multe volume, cel puÈin însă o trilogie de romane…(…). Toate trei urmau să fie legate între ele prin fire destul de solide, încât să le Èină laolaltă, Èi în acelaÈi timp destul de elastice, ca fiecare parte să poată exista independent de celelalte. În rezumat, proiectul cuprindea: Pentru Ardeal, povestea lui Ion GlanetaÈu, fireÈte lărgită până să ofere o frescă a vieÈii româneÈti din provincia aceasta; pentru Vechiul Regat, pământul fiind o problemă socială, deci o luptă între cei puÈini, care posedă pământul, Èi cei mulÈi, care-l muncesc,- romanul va fi o răscoală Èărănească, evident prezentată aÈa încât să ofere un tablou cât mai vast al contrastului dintre Èară Èi oraÈe; pentru Basarabia, deposedarea românilor de pământ prin colonizarea aici de neamuri străine Èi mutarea românilor băÈtinaÈi în alte părÈi ale marelui imperiu rusesc.</em></p>
<p>***</p> 
<p>AÈa scria <a href="https://www.youtube.com/watch?v=pJW-R_G48Tk" target="_blank" rel="noopener">Rebreanu, artistul</a> – Demiurg, a cărui existenÈă creatoare este exemplară Èi irepetabilă, precum însăÈi geneza lumii…</p> 
 
<figure class="wp-block-embed-youtube wp-block-embed is-type-video is-provider-youtube wp-embed-aspect-4-3 wp-has-aspect-ratio"> 
<div class="wp-block-embed__wrapper"> </div> 
<div> </div> 
</figure> 
<p><!--more--></p> 
<p><blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="GrUorjElED"><a href="https://bel-esprit.ro/liviu-rebreanu-astazi-as-vrea-si-eu-sa-nu-iubesc/">Liviu Rebreanu &#8211; Astăzi aş vrea şi eu să nu iubesc</a></blockquote><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; clip: rect(1px, 1px, 1px, 1px);" title="&#8220;Liviu Rebreanu &#8211; Astăzi aş vrea şi eu să nu iubesc&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/liviu-rebreanu-astazi-as-vrea-si-eu-sa-nu-iubesc/embed/#?secret=uDAvfOs91N#?secret=GrUorjElED" data-secret="GrUorjElED" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;o&#110;c&#117;rs&#114;adust&#097;n&#099;a&#064;yahoo.co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>