<div id="js_1c" class="_5pbx userContent _3ds9 _3576" data-testid="post_message" data-ft="{";tn";:";K";}">
<p style="text-align: center;"><strong>Radu Vancu despre Mircea Ivănescu: „Avea cei mai triÈti ochi pe care i-am văzut eu vreodată”.</strong></p>
<p>Un poem de <strong>Mircea Ivănescu</strong>, pe care să-l rostim ca pe o invocaÈie în faÈa clipei cea repede trecătoare:</p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Ce frumoasă e moartea – nu? – nodul în gât</strong></em><br />
<em><strong>şi ochii măriţi – care te fixează deodată,</strong></em><br />
<em><strong>şi mâna zvâcnită la rădăcina, migălos răsfirată<span class="text_exposed_show"><br />
a durerii din piept – acolo, unde pulsează urât</span></strong></em></p>
<div class="text_exposed_show">
<p style="text-align: center;"><em><strong>carotida – şi vezi că nu mai poate, nu mai poate</strong></em><br />
<em><strong>să respire – şi stai – şi tu eşti aici, dincoace – şi nu simţi</strong></em><br />
<em><strong>nimic – (ai vrea, nelămurit, doar să fugi, să fii într-altă parte,</strong></em><br />
<em><strong>şi ce frumoasă e moartea – şi e un soare cu dinţi</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>foarte înceţi pe faţa care se face lividă – şi ce</strong></em><br />
<em><strong>friumoasă e moartea – (şi asta, de pildă, e</strong></em><br />
<em><strong>o clipă, care trece, nu trece, – şi mai târziu</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>tu faci vorbe – din astea –) şi ce frumoasă</strong></em><br />
<em><strong>e moartea – şi chiar, sfinţi părinţi – ştiu –</strong></em><br />
<em><strong>iadul e neputinţa de a iubi – de a simţi – şi ce frumos</strong></em></p>
</div>
<p>Èi iată cum Èi-l aminteÈte <a href="https://bel-esprit.ro/radu-vancu-utopia-ta-a-fost-inima-mea/" target="_blank" rel="noopener noreferrer"><strong>Radu Vancu </strong></a>pe Mircea Ivănescu, poet, prozator, eseist Èi traducător, care a fost propus pentru Premiul Nobel pentru literatură de către AsociaÈia Scriitorilor ProfesioniÈti din România, la solicitarea Comitetului Nobel al Academiei Suedeze, dar care a dus o viaÈă mai mult decât modestă Èi discretă, arzând la flacăra unui geniu nemărturisit, niciodată apreciat pe măsura valorii sale imense.</p>
<div id="attachment_20510" style="width: 610px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-20510" class="size-full wp-image-20510" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/03/74268185_1756095444524706_555115224403804160_o-e1585255044385.jpg" alt="" width="600" height="400" /><p id="caption-attachment-20510" class="wp-caption-text">Foto credit: Emil Munteanu</p></div>
<p style="text-align: center;"><em>Avea cei mai triÈti ochi pe care i-am văzut eu vreodată.</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>Uneori, poemele lui mi se par chiar ochii lui clipind lent.</em></p>
<p><em>L-am auzit o singură dată vorbind englezeÈte &#8211; pe el, traducătorul congenial al lui Joyce &; Faulkner. Sunase telefonul, răspunsese &#8211; nu mai Ètiu cine era, dar suna din străinătate &#8211; a fost nevoit să vorbească în engleză &#8211; accentul era delabrat, dentiÈia îi era precară în acele două decenii finale când am fost prieteni &#8211; dar limba în sine era splendidă, bogată, cu un control al registrelor lexicale &; al nuanÈelor cum rar am mai auzit în engleza orală la altcineva. Când a închis, m-a privit autoironic &; a ricanat: &#8222;Acum te-ai convins definitiv că Mircea Ivănescu nu Ètie engleză&#8221;.</em></p>
<p><em>Uneori, înainte de 2002, mergeam la câteva dintre cârciumile apropiate de strada lui &#8211; La Doi Colonei, sau la cârciuma fără nume de vizavi de Corona. Detesta urmele circulare lăsate de pahare pe mese &#8211; Èi numea infern proliferarea lor.</em></p>
<p><em>Bea rapid, numise &#8222;stilul smuls&#8221; acea golire bruscă a paharului. Scria de asemenea fantastic de rapid, l-am văzut de puÈine ori scriind &#8211; dar ai fi putut spune că Èi poemele lui erau scrise tot în &#8222;stilul smuls&#8221; &#8211; dar, pe de altă parte, ceea ce rezulta din acea fantastică viteză erau niÈte poeme fantastic de lente, Èerpuitoare &; enorm de intertextuale, sofisticate, distilând în imagini deopotrivă discrete &; hipnotice o tristeÈe zdrobitoare, tristeÈea unui om care era convins că nu merite să existe, că fiecare secundă trăită de el era o zdrobitoare impostură.</em></p>
<p><em>Treceam prin dreptul anticarului din faÈa teatrului Radu Stanca &#8211; a scos discret din buzunar antologia lui de la Vitruviu &; a lăsat-o să cadă pe tarabă &#8211; apoi a plecat repede &#8211; când l-am ajuns din urmă, mi-a zis autoironic: &#8222;AÈa se construieÈte o carieră literară&#8221;.</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>Când trăia încă doamna Stela, mergeam împreună prin magazinaÈe, să facă micile cumpărături zilnice &#8211; îl priveam aplecat peste vitrine, folosind engleza Èi germana Èi franceza cu care tradusese clasicii modernităÈii pentru a descifra etichete de brânză Èi lapte Èi salam &#8211; Èi înÈelegeam, pentru prima dată în viaÈa mea, cum intră &; cum merge cu adevărat poezia prin lume.</em></p>
<p><em>Când a venit la cenaclul nostru studenÈesc, cineva i-a pus o întrebare crudă &; stupidă: &#8222;Ca cine aÈi vrea să scrieÈi, domnule Ivănescu?&#8221;. 99,9% dintre noi ne-am fi Èifonat rău. El a răspuns, cu aceeaÈi blândeÈe vindecătoare în glas ca Èi-n ochi: &#8222;Ca Mircea Cărtărescu&#8221;. Èi a povestit, iar, ca de atâtea dăÈi, despre literatura altora.</em></p>
<p><em>Nu vorbea niciodată altfel decât autoironic despre literatura lui. Când am citit cum Willis Barnstone îi spunea lui Borges că foloseÈte modestia ca pe un ciomag, am simÈit că i se aplică Èi lui Mircea Ivănescu (&#8222;Mivă&#8221;, aÈa îi spuneam eu &; Cami pe atunci). Când i-am spus-o a protestat &#8211; susÈinând că nu e în nici un caz modest.</em></p>
<p><em>Singurul eveniment public la care a ieÈit din casă, în cei 14 ani de prietenie a noastră, a fost lansarea antologiei lui făcută la Polirom de Matei Călinescu, în 2003. A spus atunci că îi roagă pe toÈi cei de faÈă, în ipoteza în care scriu &; au speranÈe de la literatură, să abandoneze de îndată scrisul &#8211; fiindcă scrisul nu salvează nimic. Lumea a râs. El nu a râs &#8211; i-a privit cu aceeaÈi blândeÈe vindecătoare &; resemnată.</em></p>
<p><em>Tot eveniment public, dar la care nu a ieÈit din casă, a fost decernarea titlului de Doctor Honoris Causa al universităÈii din Sibiu, în 2004. Ne-am dus atunci la el acasă ca să i-l putem acorda. A îndurat tot ceremonialul, doamna Drăghici a pregătit niÈte tartine, am ciocnit niÈte pahare &#8211; Èi, în discursul lui de recepÈie, care a ocupat vreo Èase rânduri în revista Transilvania, a spus că găseÈte cu totul disproporÈionată desfăÈurarea de forÈe, în nici un caz justificată de ceea ce a numit &#8222;eventualele mele încercări literare&#8221;.</em></p>
<p><em>Domnul Cistelecan a scris undeva că Mircea Ivănescu e poetul care a influenÈat cel mai mult scrisul de poezie în limba română după 1945. Èi eu cred la fel. Mircea Ivănescu nici măcar nu îndrăznea să ia asta în calcul &#8211; dar îl bucura tare mult că tocmai domnul Cistelecan credea asta &#8211; &#8222;ce l-o fi apucat?&#8221;, se întreba uimit din când în când.</em></p>
<p><em>L-am văzut Èi cu pisici. Ultima lui pisică era un motan care se nume Melissa. Se purta în preajma motanului ca în preajma unui geniu. &#8222;Simte că sunt om rău&#8221;, spunea oftând.</em></p>
<p><em>L-am văzut făcând gesturi de mare generozitate faÈă de o doamnă pe care toÈi o numeau &#8222;nebuna de la colÈ&#8221;. Ca Èi faÈă de mine, de altfel. E, probabil, cel mai generos om pe care l-am cunoscut.</em></p>
<p><em>Puteam să tăcem împreună cu orele. Èi chiar tăceam. Timpul strălucea fericit între noi.</em></p>
<p><em>Doamne, cum mai râdeam. Èi cât de vinovat se simÈea, după moartea doamnei Stela, pentru că râsese.</em></p>
<p><em>N-aÈ crede atât în poezie dacă n-aÈ fi fost prietenul lui.</em></p>
<p><em>Dar, după ce l-am văzut &; l-am iubit, Ètiu că poezia există. Èi Ètiu ce poate face.</em></p>
<p><em>Îi plăceau sandviÈurile de pui cu cartofi prăjiÈi &#8211; dar fără sosuri. &#8222;Fără logoi spermatikoi&#8221;, spunea zâmbind. I le cumpăram de la chioÈcul din colÈul străzii, unde acum e un restaurant cu terasă la etaj.</em></p>
<p><em>Èi, în anii târzii, între 2003 Èi 2005 , îi plăcea vodca cu lămâie. Se folosea de ea, de fapt, ca să se desprindă de alcool. Èi s-a desprins, din 2005, cu totul. Când mâncam sandviÈurile cu pui &; beam din vodca dulce-acriÈoară, eram amândoi desprinÈi.</em></p>
<p><em>AÈ putea continua la nesfârÈit. De fapt, din iulie 2011 încoace, o secÈiune din mintea mea e o astfel de postare infinită &#8211; în care ne tot regăsim &; ne tot desprindem.</em></p>
<p><em>Adevărul e ceea ce continuă.</em></p>
</div>
<p>CitiÈi Èi:</p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="zPzfORwoYM"><p><a href="https://bel-esprit.ro/poezia-e-altceva-mircea-ivanescu/">Poezia e altceva? &#8211; Mircea Ivănescu</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; clip: rect(1px, 1px, 1px, 1px);" title="&#8220;Poezia e altceva? &#8211; Mircea Ivănescu&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/poezia-e-altceva-mircea-ivanescu/embed/#?secret=FAUM2LuqF6#?secret=zPzfORwoYM" data-secret="zPzfORwoYM" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:p&#099;&#111;&#110;&#099;&#117;rs&#064;y&#097;h&#111;&#111;&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>