<p><strong>Provocările Lagunei </strong><em>&#8211; Anonimul veneÈian</em></p>
<p>Uneori, a trăi înseamnă a trăda, ne indică însăÈi viaÈa o astfel de afirmaÈie. Aşa cum harta nu este teritoriu, literatura nu este realitatea, ci reprezentarea comică, nihilistă sau romantică a lumii. Aflăm din spectacolul <a href="http://www.tnb.ro/ro/anonimul-venetian"><strong>Anonimul veneÈian</strong></a><strong>,</strong> de la <a href="http://www.tnb.ro/ro">Teatrul NaÈional din BucureÈti</a>, astfel, că iubirea trădează iubirea fiindcă trebuie să fie mai prejos decât visul despre iubire. La toate acestea, se adaugă şi comicul livrat de „trufia” datelor. Fiecare zi vrea să aibă „numărul ei” – tot atâtea roluri de jucat. Bunăoară, aflăm că de patru stagiuni, tulburătoarea poveste de iubire care a condus şi la o renumită ecranizare, în care intepreţii erau Florinda Bolkan şi Tony Musante, cunoaşte un succes constant în montarea realizată sub auspiciile Centrului de Cercetare Èi CreaÈie Teatrală „Ion Sava”, sub îndrumarea regizorală a maestrului Ion Caramitru. O emoÈionantă melodramă, pulsând sub acordurile concertului pentru oboi şi orchestra de coarde a lui Alessandro Marcello, aduce în prim-plan doi oameni şi neterminata lor poveste de iubire.</p>
<p>AÈadar, cuceritorul text dramatic <strong>Anonimul veneţian</strong> de <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Giuseppe_Berto">Giuseppe Berto</a> &#8211; interpretat de doi dintre cei mai cunoscuţi actori ai Teatrului Naţional din Bucureşti, <strong>Ilinca Goia</strong> şi <strong>Ioan Andrei Ionescu</strong> &#8211; s-a jucat în data de 8 noiembrie 2018 pentru a 100-a oară la Sala Atelier, unde a avut loc şi premiera din iunie 2014. Veneţia &#8211; oraÈul care „mângâie ochiul” &#8211; favorizează iluzii care nu făgăduiesc nimic în afară de o beţie uÈoară a simţurilor căreia să i te dedai, de bunăvoie, prizonier temporar. Aici, în laguna metaforă, timpul nu are nicio măsură. În povestea montată pe scena sălii <a href="http://www.tnb.ro/ro/teatrul/sala-atelier">Atelier</a> de la TNB, El (un muzician veneÈian) se pregăteÈte pentru „ultimul său concert” (aflase despre cumplita maladie care-i invadase creierul), iar Ea (fosta soÈie) vine să-Èi petreacă ultimele ceasuri în compania sa. În fapt, <strong>Anonimul veneţian</strong> este o scurtă şi ultimă întâlnire dintre doi oameni care au cunoscut, de tineri, marea dragoste unul în braţele celuilalt, dar pe care meandrele, imprevizibile ale vieÈii, i-au purtat pe canale diferite. Drept urmare, cei doi îndrăgostiÈi se regăsesc pentru o zi pe care o trăiesc cu intensitatea unei vieţi întregi. Cele două firi pătimaşe, imprevizibile, sunt prinse într-o iubire demnă de renumele oraÈului şi un final mai presus de o … moarte la Veneţia. Dincolo de toate despărţirile, pe ei nimic nu-i mai poate despărţi. Directorul de scenă <strong>Ion Caramitru</strong> (Asistent coordonator: Patricia Katona) a recompus atmosfera romantică a oraÈului-lagună, în care să fie uÈor de înregistrat seismele melodrmatice din dialogurile celor doi talentaÈi interpreÈi; a conferit muzicii (IlustraÈie muzicală: Vasile Manta) şi luminii statutul de personaje, structurându-le o individualitate distinctă. Pe discreta scenă bucureÈteană, două siluete vor depăna poveÈti de iubire. Într-un cadru cochet (Scenografie: <a href="http://www.tnb.ro/ro/teatrul/florilena-popescu-farcasanu">Florilena Popescu Fărcăşanu</a>), cu muzică-n surdină, te învăluie dorinÈa de-a afla cum se trăia Èi se iubea în VeneÈia.</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-3475" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/large_anonimul-venetian-373x299.jpg" alt="tnb.ro" width="501" height="402" /></p>
<p>Enrico, fragilul artist care aspira să devină dirijor, o rechemase pe Valeria după o lungă tăcere (ivită după separarea lor) fiindcă târziul „toamnei” este crepusculul remuşcării, momentul când toate amintirile dor, când nădejdile, laolată cu iubirile, hibernează. În ipostazierea lui Ioan Andrei Ionescu, muzicianul veneÈian („anonim”) străbate cu mult farmec calea transfigurării de la pasionalul îndrăgostit la resemnatul artist &; soÈ, înÈelat de propriile sale iluzii, dar Èi lovit crunt de viaÈă. Rolul din acest spectacol reliefează acea vreme când fiori te-apucă aşa, ca din senin, când te frământă mii de doruri şi nici măcar nu ştii de unde-ţi vin. Memoria scoate fotografic, din adâncul depozitelor nevăzute, neînchegate, stări şi forme de viaţă reală.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>AÈa se explică Èi freamătul viu din rândul spectatorilor când expresia – aparent calmă – de pe chipul fermecătorului interpret ne face să înÈelegem paradoxul amorezului. Singurătatea îndrăgostitului nu este solitudinea unei fiinÈe – iubirea se declară, ea vorbeÈte, se povesteÈte pe sine – ci singurătatea sistemului (doar el face cu ea un sistem). Ioan Andrei Ionescu potenÈează valenţele expresive ale unui actor antrenat în partituri cu adâncime psihologică Èi expune durerea celui care-a trăit „<strong>jocul de-a iubirea</strong>”. Viaţa e mereu nuanţată. Omul de artă i-a înÈeles tâlcul, găsindu-Èi alinarea în muzica sa. TotuÈi, întortocheatele căi ale iubirii, exact ca Èi meandrele apei, l-au adus înapoi în braÈele iubitei sale. Portretizat de Ioan Andrei Ionescu, „anonimul veneÈian” este o victimă a sorÈii, supravieÈuind la modul sublim doar prin fulguraÈia muzicii sale (bijuteria muzicală din epoaca barocă &#8211; „Concertul pentru oboi Èi orchestră” de Marcello &#8211; este una din cele mai frumoase piese pentru un instrument de suflat Èi orchestră de coarde).</p>
<div id="attachment_3476" style="width: 431px" class="wp-caption alignleft"><img aria-describedby="caption-attachment-3476" class="wp-image-3476 " src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/main_ilinca-2.jpg" alt="tnb.ro" width="421" height="631" /><p id="caption-attachment-3476" class="wp-caption-text">Ilinca Goia</p></div>
<p>După ani de peregrinări, devenită iubita altui bărbat (mai înstărit), o fiinÈă cu o memorie supraîncărcată, Ea retrăieÈte idila cu El, încercând să reconstituie un „anotimp fericit”. Sub lentila sensibilităÈii actriÈei <strong>Ilinca Goia</strong>, nostalgia Èi unda de regret se insinuează Èi sensibilizează profund. Cu acelaÈi aer de ingenuă (precum în fotografia de pe pianul din camera lui Enrico), dar cu maturitatea unor decenii, fermecătoarea Valeria/ Ilinca Goia este o prezenÈă ce-Èi păstrează lenea catifelată a personajului, dar şi disperarea femeii ameninţate de timp (vârstă). Recitativul actriÈei, delicat şi subtil, dar şi expresiv-penetrant, este potenţat de muzica din fundal.</p>
<p>Puterea magiei nu este altceva decât puterea cuvintelor de a trece dincolo de percepÈie, de prezent, de a Èinti spre o altă lume. Vraja spectacolului <a href="https://vimeo.com/165132454"><strong>Anonimul veneÈian</strong></a> se întemeiază pe energia metaforică a rostirii celor doi talentaÈi interpreÈi, abil dirijaÈi de coordonatorul proiectului, care ne conduc spre ideea că fiecare dintre noi avem, subiectiv, „<em>o VeneÈie”</em> a noastră, prin care rătăcim uneori obosiÈi, regretând tot ceea ce am vrea să fi făcut altfel. Există, de asemenea, şi un loc sigur, un teritoriu al certitudinilor ce ne apără de friabilitate; însă multe lucruri le percepem abia prin finitudinea lor, marea pierzându-Èi sensul în absenţa ţărmului. Aşa putem înţelege de ce nu e deloc simplă, cum ar părea iniţial, migraţia veneţienilor din lagună. Impecabila croială a replicilor conferă o Èinută specială acestei adaptări scenice Èi ne indică în mod clar că Èi un spirit lucid sfârÈeÈte prin a se molipsi de o pasiune din care s-a născut VeneÈia Èi care lasă urme în credinţa noastră despre ce este îngăduit şi ce nu. Este răsplata celor ce zăbovesc dincolo de alergătura voioasă a unei călătorii, recidivând într-o singurătate în care renasc iubirile şi păcatele. Merită să te întâlneÈti cu <a href="https://vimeo.com/165132454"><strong>Anonimul veneÈian,</strong></a> pentru că reprezentaÈia dă un imbold pentru acei spectatori decişi să întâlnească emoţia reală.</p>
<div id="attachment_3477" style="width: 410px" class="wp-caption alignleft"><img aria-describedby="caption-attachment-3477" class="wp-image-3477 " src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/main_ilinca-ioan-6.jpg" alt="tnb.ro" width="400" height="600" /><p id="caption-attachment-3477" class="wp-caption-text">Ilinca Goia Èi Ioan Andrei Ionescu</p></div>
<p> ;</p>
<p>„Anonimul veneÈian” după <em>Anonimo veneziano</em> de Giuseppe Berto</p>
<p>Coordonator: <a href="http://www.tnb.ro/ro/teatrul/ion-caramitru-781">Ion Caramitru</a></p>
<p>Asistent coordonator: Patricia Katona</p>
<p>Scenografie: <a href="http://www.tnb.ro/ro/teatrul/florilena-popescu-farcasanu">Florilena Popescu Fărcăşanu</a></p>
<p>IlustraÈie muzicală: Vasile Manta</p>
<p>DistribuÈia :</p>
<p>Ea: <a href="http://www.tnb.ro/ro/teatrul/ilinca-goia">Ilinca Goia</a></p>
<p>El: <a href="http://www.tnb.ro/ro/teatrul/ioan-andrei-ionescu">Ioan Andrei Ionescu</a></p>
<p>Foto: <strong>Tudor Predescu</strong></p>
<p><strong>Data premierei: </strong>01.06.2014</p>
<p><strong>Durata: </strong>1 h 30 min / <strong>Pauză: </strong>Nu</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p>CitiÈi Èi „<a href="https://bel-esprit.ro/cand-penelopa-tricoteaza-doua-pe-fata-doua-pe-dos/" target="_blank" rel="noopener">Când Penelopa tricotează&#8230;</a>”, de aceeaÈi autoare.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/10/89.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/madalina-dumitrache/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Mădălina Dumitrache</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura Èi că întotdeauna “Les <em>beaux esprits se rencontrent</em><em>”</em>.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://www.facebook.com/madalina.dumitrache.3" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-addthis" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 448 512"><path fill="currentColor" d="M400 32H48C21.5 32 0 53.5 0 80v352c0 26.5 21.5 48 48 48h352c26.5 0 48-21.5 48-48V80c0-26.5-21.5-48-48-48zm-32 252c0 6.6-5.4 12-12 12h-92v92c0 6.6-5.4 12-12 12h-56c-6.6 0-12-5.4-12-12v-92H92c-6.6 0-12-5.4-12-12v-56c0-6.6 5.4-12 12-12h92v-92c0-6.6 5.4-12 12-12h56c6.6 0 12 5.4 12 12v92h92c6.6 0 12 5.4 12 12v56z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#109;&#097;&#100;&#097;&#108;i&#110;a&#046;du&#109;&#105;&#116;rac&#104;&#101;&#064;&#121;&#109;&#097;i&#108;.co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>