<p class="Stile1" align="center"><strong>„DamnaÈii Èi salvaÈii”</strong></p>
<p class="Stile1" align="justify"><strong>I. Amintirea ultrajului</strong></p>
<p><em>„Memoria omenească este un instrument minunat, dar înÈelător. Este un adevăr de acum tocit, cunoscut nu doar de psihologi, ci de orice om care a luat seama la comportamentul celor din jur ori doar la cel propriu. Amintirile ce zac în noi nu sunt săpate în piatră; cu trecerea anilor ele nu tind doar să se Èteargă, ci adesea se modifică ori de-a dreptul sporesc, încorporând trăsături străine. O Ètiu prea bine magistraÈii: nu se întâmplă aproape niciodată ca doi martori oculari ai aceleiaÈi întâmplări să o descrie la fel Èi cu aceleaÈi cuvinte, chiar dacă întâmplarea este recentă Èi nici unul din ei nu are vreun interes personal să o deformeze. Această slabă posibilitate de a ne baza pe amintirile noastre îÈi va găsi în mod satisfăcător explicaÈia doar când vom Èti în ce limbaj, cu ce alfabet sunt scrise, pe ce material, cu ce condei: în zilele noastre suntem departe de o astfel de Èintă. </em></p>
<p class="Stile1" align="justify"><em>Sunt cunoscute unele mecanisme care falsifică amintirea în anumite condiÈii: traumele, Èi nu doar cele cerebrale; interferenÈa altor amintiri, „concurenÈiale”; stări abnorme ale conÈtiinÈei; reprimări, refularea. Cu toate acestea, Èi în condiÈii normale are loc o degradare lentă, o pierdere a conturului, o uitarea aÈa-zis fiziologică, căreia puÈine amintiri îi rezistă. Probabil aici poate fi depistată una dintre marile energii ale naturii, cea care face ca ordinea să se degradeze în dezordine, tinereÈea în bătrâneÈe Èi stinge viaÈa în moarte. Desigur, exercitarea (în cazul dat, evocarea frecventă) menÈine amintirea proaspătă, vie, la fel cum un muÈchi des solicitat rămâne în formă; dar e tot atât de adevărat că o amintire prea des scoasă la lumină Èi redată sub forma unei povestiri înclină să se prezinte ca un stereotip în forma fixată prin experimentare, cristalizată, perfecÈionată, împodobită, ce se instalează în locul amintirii fruste Èi creÈte pe cont propriu.</em><br />
<em>În acest cadru îmi propun să examinez amintirile unor experienÈe extreme de ultraje îndurate sau aduse. În acest caz intervin toÈi factorii sau aproape toÈi care pot Èterge sau deforma înregistrarea mnemonică: amintirea unei traume, îndurate ori aduse, este prin ea însăÈi traumatică pentru că evocarea doare ori, cel puÈin, jenează: cel rănit tinde să alunge amintirea pentru a nu reînnoi durerea; cel care a rănit refulează amintirea, ca să scape de ea, uÈurându-Èi sentimentul culpei.</em><br />
<em>Aici, ca Èi în cazul altor fenomene, ne găsim în faÈa unei analogii paradoxale dintre victimă Èi opresor; de aceea Èinem să fie clar: amândoi sunt prinÈi în aceeaÈi capcană, dar opresorul, el, doar el, este cel care a pregătit-o Èi a declanÈat-o, iar dacă suferă, este drept să o facă; Èi este nedrept ca victima să sufere, cum, în schimb, suferă Èi după decenii. Trebuie să constatăm din nou, cu profundă durere, că ultrajul este incurabil: persistă în timp, iar Eriniile, în care trebuie totuÈi să credem, nu-l chinuie doar pe cel ce a chinuit (dacă îl chinuie, ajutat sau nu de justiÈia omenească), ci perpetuează actul acestuia răpindu-i tihna celui chinuit. Nu putem citi fără să nu ne înspăimânte cuvintele scrise de Jean Améry, filosoful austriac torturat de Gestapo pentru participarea la rezistenÈa belgiană Èi deportat după aceea la Auschwitz ca evreu: </em><br />
<em>Cine a fost torturat rămâne torturat. (&#8230;) Cine a îndurat chinul nu-Èi va mai putea găsi locul în lume; oroarea de a fi fost desfiinÈat nu se stinge niciodată. Încrederea în oameni, deja zdruncinată de prima palmă primită pe obraz, desfiinÈată de tortură, nu va mai fi niciodată recuperată.</em><br />
<em>Pentru el, tortura a fost o moarte nesfârÈită: Améry, despre care voi mai vorbi în capitolul Èase, Èi-a luat viaÈa în 1978.</em><br />
<em>Nu vrem confuzii, freudisme de doi bani, lucruri morbide, indulgenÈă. Opresorul rămâne opresor; la fel Èi victima: nu sunt interÈanjabili: primul trebuie pedepsit Èi detestat (dar, dacă-i cu putinÈă, înÈeles), celălalt este de deplâns Èi ajutat; dar amândoi, având în vedere grozăvia actului irevocabil comis, au nevoie de protecÈie Èi de apărare Èi, instinctiv, ei le caută. Nu toÈi, dar cei mai mulÈi; adesea de-a lungul întregii vieÈi. </em><br />
<em>De acum dispunem de numeroase mărturisiri, depoziÈii, recunoaÈteri făcute de opresori (nu mă refer doar la naÈional-socialiÈtii nemÈi, ci la toÈi cei care comit delicte oribile Èi multiple din obedienÈă): unele făcute la tribunal, altele pe parcursul interviurilor date, iar altele cuprinse în cărÈi sau memorii. </em></p>
<p align="justify"><em><img class="aligncenter size-full wp-image-18199" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/5be83ba3299cf4db625b1501a8fc1404.jpg" alt="" width="564" height="813" /></em></p>
<p class="Stile1" align="justify"><em>După părerea mea, sunt documente de extremă importanÈă. În general interesează prea puÈin descrierea celor văzute Èi a actelor comise: în cea mai mare parte ele coincid cu ceea ce au relatat victimele; foarte rar sunt contestate, Èi-au primit sentinÈa în instanÈă; de acum Èin de Istorie. Adesea sunt date drept lucruri Ètiute. Mult mai importante sunt motivaÈiile Èi justificările; de ce-ai făcut-o? ÎÈi dădeai seama că săvârÈeai un delict? </em><br />
<em>Răspunsurile la aceste două întrebări ori la altele asemănătoare se aseamănă foarte mult între ele, independent de personalitatea celui întrebat, fie el un profesionist ambiÈios Èi inteligent, ca Speer, un fanatic rece ca Eichmann, un funcÈionar miop ca Stangl din lagărul din Treblinka, Höss din Auschwitz sau o brută obtuză ca Boger Èi Kaduk, inventatori de torturi. Exprimate în formulări diferite, cu mai multă sau mai puÈină aroganÈă, în funcÈie de nivelul mental Èi cultural al vorbitorului, în esenÈă, ele spun acelaÈi lucru: am făcut-o pentru că mi s-a ordonat; alÈii (Èefii mei) au comis fapte mai rele decât ale mele; având în vedere educaÈia primită Èi mediul în care am trăit, nu puteam proceda altfel; de n-o făceam eu, o făcea altul în locul meu, cu sporită duritate. Prima reacÈie a celui care citeÈte aceste justificări este de dezgust: ăÈtia mint, doar nu-Èi pot închipui că sunt crezuÈi, că nu pot să vadă disproporÈia dintre scuzele lor Èi dimensiunile durerii Èi morÈii provocate de ei. </em></p>
<p class="Stile1" align="justify"><em>Mint Ètiind că mint: sunt de rea-credinÈă.</em><br />
<em>Dar cine are suficientă experienÈă a lucrurilor omeneÈti Ètie că distincÈia (opoziÈia, ar zice un lingvist) bună-credinÈă/rea-credinÈă este una optimistă, de tip iluminist; chiar aÈa Èi este, cu atât mai mult Èi cu mai mult temei, dacă se aplică unor oameni asemenea celor abia numiÈi. Ea presupune o claritate mentală pe care puÈini oameni o au Èi pe care Èi aceÈtia puÈini o pierd imediat când, din cine Ètie ce motiv, o realitate trecută ori prezentă le provoacă neliniÈte ori descumpănire. În astfel de condiÈii sunt unii care, da, mint pe deplin conÈtienÈi, falsificând la rece realitatea, dar mult mai numeroÈi sunt cei care ridică ancora Èi se îndepărtează pentru o vreme sau pentru totdeauna de amintirile autentice Èi îÈi fabrică o realitate convenabilă. </em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p class="Stile1" align="justify"><em>Îi apasă trecutul; le repugnă faptele comise sau îndurate Èi tind să le înlocuiască cu altele. Substituirea poate să înceapă în deplină cunoÈtinÈă de cauză, cu un scenariu inventat, mincinos, restaurat, dar mai puÈin apăsător decât cel real; tot repetând descrierea pentru ceilalÈi, dar Èi pentru ei înÈiÈi, distincÈia dintre adevărat Èi fals îÈi pierde progresiv contururile Èi omul ajunge să creadă povestirea atât de des spusă Èi pe care continuă să o spună, stilizând Èi finisând pe ici pe colo detaliile mai puÈin credibile sau incongruente ori incompatibile cu tabloul evenimentelor la care s-a ajuns: iar reaua-credinÈă iniÈială a devenit astfel bună-credinÈă. Trecerea pe tăcute de la minciună la autoînÈelare ajută: cine minte cu bună-credinÈă minte mai bine, îÈi joacă mai convingător rolul, este crezut mai uÈor de judecător, de istoric, de cititor, de soÈie, de copii.</em><br />
<em>Cu cât lucrurile se îndepărtează mai mult, cu atât creÈte Èi se perfecÈionează schelăria adevărului comod. Cred că doar prin acest mecanism mental pot fi interpretate, de exemplu, declaraÈiile făcute pentru publicaÈia „Express” din 1978 de Louis Darquier de Pellepoix, fost comisar însărcinat cu chestiunile ebraice pe lângă guvernul de la Vichy în jurul anului 1942 Èi ca atare responsabil direct de deportarea a 70.000 de evrei. Darquier neagă totul: fotografiile cu mormanele de cadavre sunt montaje, statisticile cu milioanele de morÈi au fost inventate de evreii în permanenÈă avizi de publicitate, de compasiune Èi de indemnizaÈii; se prea poate să fi fost Èi deportări (ar fi fost Èi greu să le conteste: semnătura lui apare în original pe prea multe scrisori cu ordine privind astfel de deportări, chiar Èi de copii), dar el nu Ètia încotro Èi în ce scop se îndreptau; la Auschwitz , da, au existat camere de gazare, dar erau doar pentru a stârpi păduchii Èi, de altfel (remarcaÈi coerenÈa!) au fost construite cu scop propagandistic la sfârÈitul războiului. Nu intenÈionez să-l justific pe acest om laÈ Èi prost Èi mă simt jignit că a trăit multă vreme nederanjat în Spania, dar cred că găsesc în el cazul tipic al celui care, obiÈnuit să mintă în public, sfârÈeÈte a minÈi Èi în particular, Èi pe sine însuÈi, construindu-Èi un adevăr comod care-i permite să trăiască liniÈtit. A distinge între bună Èi rea-credinÈă costă: cere o adâncă sinceritate faÈă de tine însuÈi, un efort continuu, intelectual Èi moral. Cum să pretinzi aÈa ceva de la oameni ca Darquier? </em><br />
<em>Dacă citim declaraÈiile lui Eichmann din timpul judecăÈii de la Ierusalim Èi ale lui Rudolf Höss (penultimul comandant de la Auschwitz, inventatorul camerelor de gazare cu acid cianhidric) din autobiografia lui, recunoaÈtem în ele procesul de reelaborare a trecutului, mai subtil decât cel abia amintit. În esenÈă, aceÈtia din urmă s-au apărat în maniera clasică a gregarilor naziÈti, sau, mai bine spus, a tuturor gregarilor: am fost educaÈi în spiritul obedienÈei totale, al ierarhiei, al naÈional-socialismului; am fost îmbibaÈi cu lozinci, îmbătaÈi cu ceremonii Èi manifestaÈii; ne-au învăÈat că singura dreptate era ceea ce era în folosul poporului nostru, iar singurul adevăr consta în cuvintele Èefului nostru. Ce vreÈi de la noi? Cum de vă trece prin gând să ne pretindeÈi nouă, când faptele s-au încheiat, un comportament diferit faÈă de cel pe care l-am avut noi Èi toÈi cei care erau ca noi? Am fost executanÈi sârguincioÈi Èi pentru sârguinÈa noastră am fost lăudaÈi Èi promovaÈi. Deciziile nu au fost ale noastre deoarece regimul în care am fost crescuÈi nu ne permitea să le luăm pe cont propriu: alÈii au fost cei care au hotărât în locul nostru Èi lucrurile nu puteau să se desfăÈoare altfel, pentru că ni se amputase capacitatea de a decide. Nu doar că ni se interzisese să decidem, dar devenisem Èi incapabili să o facem. Ca atare nu suntem vinovaÈi Èi nu trebuie să fim pedepsiÈi.</em><br />
<em>Chiar proiectată pe fundalul coÈurilor de la Birkenau, această argumentare nu poate fi considerată doar rodul purei neruÈinări. Presiunea pe care o poate exercita un stat totalitar modern asupra individului este înspăimântătoare. În esenÈă trei sunt armele sale: propaganda directă ori camuflată de educaÈie, de instrucÈie Èi de cultura populară; blocarea informaÈiilor plurale care i se opun; teroarea. Cu toate acestea nu trebuie acceptată ideea că această presiune este irezistibilă, cu atât mai puÈin în răstimpul scurt al celor doisprezece ani ai celui de al Treilea Reich: în afirmaÈiile Èi în disculpările privind responsabilităÈile foarte grave ale oamenilor ca Höss Èi Eichmann este evidentă exagerarea Èi mai ales alterarea amintirii. Ambii se născuseră Èi fuseseră educaÈi cu mult înainte ca al Treilea Reich să devină realmente „totalitar”, iar aderarea lor fusese rezultatul unei opÈiuni dictate mai mult de oportunism decât de entuziasm. Reelaborarea propriului trecut a fost o operaÈie ulterioară, lentă Èi (probabil) nemetodică. E o naivitate să ne întrebăm dacă au făcut-o cu bună ori cu rea-credinÈă. Până Èi ei, atât de tari în faÈa durerii altuia, când soarta i-a adus în faÈa judecătorilor, în faÈa morÈii meritate, Èi-au construit un trecut comod Èi au sfârÈit prin a crede în el: mai ales Höss, care nu era un om subtil. Dimpotrivă, după cum rezultă din ceea ce a scris, era un tip atât de puÈin înclinat spre autocontrol Èi introspecÈie încât nu realizează că îÈi confirmă antisemitismul grosolan chiar în clipa în care îl reneagă Èi îl neagă Èi cât de unsuros apare autoportretul lui de bun funcÈionar, părinte Èi soÈ.”</em></p>
<p align="justify">(&#8230;&#8230;)</p>
<p align="justify"><span class="Stile1"><strong>Primo Levi<br />
</strong><em>Traducere de Doina Condrea Derer</em><br />
(nr. 2, februarie 2019, anul IX)</span></p>
<p align="justify">CitiÈi continuarea articolului <strong><a href="http://www.orizonturiculturale.ro/ro_proza_Primo-Levi.html?fbclid=IwAR04snEoL_LsWCbW2A0l3sXfYy5pB2Y1IHC2jMXU37bYD_GpFNOIt6wYHIY" target="_blank" rel="noopener noreferrer">aici</a></strong>., în revista Orizonturiculturale.ro</p>
<p align="justify"><em><span class="Stile1"><a>„În 2019 se împlinesc 100 de ani de la naÈterea lui </a>Primo Levi, chimist Èi scriitor torinez, supravieÈuitor al lagărului de la Auschwitz, Èi 32 de ani de la sinuciderea lui. Prima lui carte, „Se questo è un uomo”, 1947, ca Èi următoarele dedicate temei, se remarcă prin factura carteziană de a prezenta faÈetele monstruosului univers concentraÈionar căruia i-a fost victimă, sintetizând factologicul prin fixarea unor momente reprezentative Èi a câtorva categorii umane. Etica adevărată, implacabilă, care nu acceptă jumătăÈi de măsură, se impune din paginile cărÈii nu la nivel declarativ, ci din frusta prezentare. După publicarea mai multor volume de povestiri, romane Èi poezii Èinând de sfera beletristicii, nu lipsite de succes, Primo Levi a revenit cu reflecÈii hiperlucide asupra materiei din cartea de debut cu eseul I sommersi e i salvati, 1986, nou memento! adresat omenirii. Publicăm în traducere paginile introductive ale acestuia.”</span></em>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;con&#099;u&#114;s&#064;ya&#104;&#111;o.&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>