<h3><strong>Soba de teracotă albă</strong></h3>
<p><em>Trecuseră atâÈia ani Èi încă nu putea să asculte până la capăt melodia „Nu am chef azi”, cântată de Vama Veche. Imediat cum începeau versurile „Ne vedem joi, ne vedem joi”, cu vocea ca o tânguire a solistului, simÈea că stomacul se răsuceÈte atât de tare, încât nu mai putea suporta. În primii ani, plângea instantaneu, de la primele acorduri, dacă se întâmpla să audă melodia în autobuz, în taxi sau în magazine. </em></p>
<p><em>Există melodii pe care nu mai poÈi să le asculÈi poate niciodată, iar când apar, pe neaÈteptate, sunt ca o pedeapsă. <b>*</b> „Ne vedem joi, ne vedem joooi” cânta radioul în surdină, în singura cameră din locuinÈă. Era o încăpere mare, cu tavan foarte înalt Èi cu o sobă de teracotă albă, se afla într-un colÈ ca un monument, poate al locatarului necunoscut. </em></p>
<p><em>Cine Ètie câÈi au locuit în casa aceea, care avea o sută de ani ! Câte iubiri, supărări, bucurii, morÈi, tristeÈi, singurătăÈi, scandaluri, bătăi, regrete, nostalgii, naÈteri, căsătorii, despărÈiri s-au consumat acolo ! Cu siguranÈă că întreg repertoriul vieÈii s-a închis între pereÈii acelei camere prin care lumina intra generos prin două ferestre înalte. Astfel încât te puteai întreba ce ar mai fi de trăit ? </em></p>
<p><em>Noroc, cât de cinic sună, că nici tristeÈile nu seamănă una cu alta. Nu pentru că nu toată lumea suferă când are de suferit, ci pentru că fiecare crede că doar el a trăit acea suferinÈă. Radioul cânta încet, iar ea strânsese o parte dintre lucruri într-o plasă, nu avea geamantan. Când pianul a luat locul vocii Èi s-a revărsat în lumina de amurg, s-a aÈezat pe marginea patului Èi a început să plângă. </em></p>
<p><em>Plângea în hohote, iar motanul o privea mirat. Ea l-a luat în braÈe Èi l-a strâns, Èoptindu-i în ureche: „Într-o zi, voi veni să te iau”. Motanul parcă simÈea ceva. Mai târziu, avea să afle că a mieunat săptămâni după ce a plecat. </em></p>
<p><em>„Nu-l mai suportam, efectiv, nu-l mai suportam”, i-a spus el, cel de la care a plecat. Cel care avea camera cu soba de teracotă ca un monument. După câÈiva ani, a aflat că motanul sfărÈise în colÈii câinelui lup de peste gard. </em></p>
<p><em>Cum a sărit peste gard Èi de ce ? Ètia că acolo e pericol, doar crescuse acolo. „Uite, aÈa, a sărit efectiv peste gard”, îi spune cel cu soba de teracotă albă. Părea că s-a sinucis motanul, poate n-a mai suportat atâta durere pentru că ea a plecat. </em></p>
<p><em>Poate animalele suferă, alfel ce sens ar avea zicala „suferă ca un câine ?”.</em></p>
<p><img class="aligncenter size-thumbnail wp-image-43102" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/10/Coperta-Povesti-scrise-in-palma-e1667242002449-373x299.jpg" alt="" width="373" height="299" /></p>
<p>Din volumul <strong>”PoveÈti scrise în palmă” (2022), publicat la Editura NaÈional&;Editura pentru Artă Èi Literatură</strong>, aflat în turneu de lansare în Èară.</p>
<div id="attachment_43100" style="width: 383px" class="wp-caption alignleft"><img aria-describedby="caption-attachment-43100" class="size-thumbnail wp-image-43100" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/10/185187226_4333373996673078_2285186805212493449_n-e1667241508988-373x299.jpg" alt="Corina Ozon" width="373" height="299" /><p id="caption-attachment-43100" class="wp-caption-text">Corina Ozon &#8211; www.sevenstudio.ro</p></div>
<p><strong>Corina Ozon</strong> s-a născut la TimiÈoara Èi locuieÈte în BucureÈti. A absolvit Facultatea de Filologie (Universitatea de Vest din TimiÈoara) Èi Facultatea de Jurnalism Èi ÈtiinÈele Comunicării (Universitatea BucureÈti), Èi e doctorand în ÈtiinÈele Comunicării la Universitatea BucureÈti Èi la Universitatea Paul Valery Montpellier. Este realizatoarea <a href="https://corinaozon.com/podcasturi/">podcastului</a> „ReÈeaua de poveÈti” Èi a proiectului online <em>dupa35.com</em>.</p>
<p>Corina Ozon a debutat în anul 2014 cu „Zilele amanÈilor”, care a devenit primul volum dintr-o serie de Èase cărÈi- „AmanÈii” (2014-2021), care a strâns o comunitate mare de fani. Au urmat volumul de proză scurtă „Până când mă voi vindeca de tine” (2016), o suită de poveÈti inspirate din cazuri reale; romanul „TentaÈii” (2016), despre condiÈia femeii românce contemporane; romanul „Codul lui Zoran” (2018), inspirat din cazul real al unui inginer care ajunge om al străzii; romanul „Dincolo de furtună” (2019), având ca punct de pornire povestea pictorului Dimitrie Berea, emigrat în SUA în anii postbelici. Titlurile au apărut la Editura Herg Benet, iar „Despre iubire, cu instrucÈiuni de folosire” (2017), o colecÈie de eseuri, la Editura Univers. Cartea de debut „Zilele amanÈilor” a fost pusă în scenă de Teatrul independent „Teatru la infinit” (Sibiu) în anul 2019.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Volumul de proză scurtă „PoveÈti scrise în palmă” (2022), publicat la Editura NaÈional&;Editura pentru Artă Èi Literatură, se înscrie într-un registru narativ diferit, în care întâmplările reale sunt presărate cu elemente fantastice a căror semnificaÈie o putem înÈelege fiecare odată cu maturizarea. Cartea poate fi o „călătorie a eroului”, în căutarea de sine Èi a sensurilor iubirii, intermezzo-urile lirice fiind conectori între planurile real Èi fantastic, între ceea ce am proiectat să fim Èi ceea ce suntem.</p>
<p>CărÈile au fost prezente Èi la evenimente peste graniÈă : Londra, Roma, Torino, ICR Bologna, Madrid, Lyon, Chambéry, ICR Viena, Toronto, Montreal, Detroit, Chicago.</p>
<p>În anul 2015, Corina Ozon a fost primul autor român premiat cu <strong>Silver for Excellence la Gala internaÈională PR Award</strong>, pentru promovarea cărÈilor în online, iar în 2017 a fost în Top 100 femei de succes realizat de revista <strong>„Capital”.</strong></p>
<p><em>www.corinaozon.com</em></p>
<p>”<em>O surpriză plăcută constituie lansarea acestei cărÈi la Sibiu, oraÈul în care evenimente literare de calitate se succed într-un ritm extrem de alert, făcându-l să devină o adevărată agora a vieÈii culturale româneÈti în sine. Corina Ozon (re)vine cu o carte care poartă un titlu incitant, <span style="color: #ff0000;"><a style="color: #ff0000;" href="https://bel-esprit.ro/despre-iubire-cu-ilustratii-din-viata-reala/" target="_blank" rel="noopener">”PoveÈti scrise în palmă”</a></span>, un volum de proză scurtă care a fost foarte bine primit de publicul din celelalte oraÈe (BucureÈti, IaÈi, Craiova), nerăbdătoare să ofere pasionaÈilor de lectură ”crâmpeie de viaÈă” legate prin firul roÈu al unui Destin care acÈionează omniprezent, chiar dacă rămâne în spatele cortinei. Un eveniment de la care nu se pleacă doar cu o carte bună, ci Èi cu senzaÈia vie că aparÈinem cu toÈii, în diversitatea noastră senzorial-emoÈională, unei lumi coerente al cărei apanaj este Iubirea, în oricare dintre formele ei. O invitaÈie la asumarea lucidă a propriilor trăiri Èi experienÈe prilejuite de această forÈă deopotrivă generatoare Èi devoratoare care ne dirijează existenÈa.”</em> <strong>(Andra Tischer).</strong></p>
<p style="text-align: center;">*</p>
<p><em>„Când nu vei mai iubi, vei fi nimic“ &#8211; îi spune o ghicitoare în palmă chiar ei, autoarei PoveÈti(lor) scrise în palmă. Nu trebuie să fii ghicitoare ca să citeÈti asta în palma Corinei Èi, de altfel, în palma oricărei femei care, muÈcată mai mult sau mai puÈin mortal de chinul suferinÈei, ne asigură că Èi-a rostuit iubirile.</em></p>
<p><em>Dar, oare, se poate rostui iubirea, „iubirea inconştientă care te face să mergi desculţ pe cărbuni încinşi, să umbli pe sârmă cu ochii legaţi, să te cerţi cu toată lumea, doar ca să o guşti?” Iar dacă greÈeÈti ”poÈi să scrijeleÈti cu cuÈitul în sufletul cuiva Èi să spui: Îmi pare rău?” Corina ne spune că ”da, dar să o spui cât mai repede. între gest Èi cuvânt este timpul care vindecă.</em></p>
<p>Ce mi-a plăcut la poveÈtile acestui volum:</p>
<ul>
<li>cultivarea finalului surprinzător ca mod de deturnare a aÈteptărilor cititorului (vezi povestirea „Dulapul din perete”);</li>
<li>intersectarea până la suprapunere uneori, a supranaturalului cu viaÈa reală, acest lucru dovedind, încă o dată, nevoia omului de fantastic în efortul de a face faÈă realităÈii sau pentru a o putea suporta (vezi povestirea „Drumul”);</li>
<li>conectorii lirici dintre poveÈti pe care-i asemăn unor icre din care acestea par că ies Èi înoată alunecîndu-ne printre degete (vezi conectorul „empatie”).</li>
</ul>
<p>Ce (nu) mi-a plăcut:</p>
<ul>
<li>faptul că, din confruntarea cu banalul sau cu senzaÈionalul, aproape nicio poveste (iubire) nu iese intactă, învingătoare sau plesnind de speranÈă;</li>
<li>faptul că cititorul e întins pe o masă de operaÈie Èi nu i se aplică vreo anestezie, i se pune doar o oglindă în faÈă ca să vadă tot.”<em> </em>(<strong>LuminiÈa Giurgiu)</strong></li>
</ul>
<p style="text-align: center;">*</p>
<p>”<em>Prozele Corinei Ozon sunt o colecÈie de fapte sau de portrete desprinse din cotidianul imediat, în care se întrepătrund, în mod constant, două laturi care apropie Èi leagă poveÈtile, personajele evocate &#8211; cea evenimenÈială Èi cea insolită. Corina porneÈte, în prozele sale scurte Èi foarte scurte, unele având dimensiunile unor tablete de viaÈă trăită, de la un fapt divers- o revedere a foÈtilor colegi de an, după zece ani de la absolvirea facultăÈii, solidaritatea Èi caracterele complexe dintr-un grup de prieteni, crizele de epilepsie ale unor apropiaÈi, ÈedinÈele de spiritism, apropierile de celălalt sau, dimpotrivă, raptul afectiv într-un cuplu.</em>” (<a href="https://bel-esprit.ro/savu-popa-astazi-o-vad-pentru-a-treia-oara/" target="_blank" rel="noopener"><strong>Savu Popa</strong></a>)</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='adminbelesprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/cac6bff6350fc7e58765e809b40751740d28d24e40bc1a1efda3cef2e1e04f9e?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/cac6bff6350fc7e58765e809b40751740d28d24e40bc1a1efda3cef2e1e04f9e?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/adminbelesprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">adminbelesprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#097;&#110;&#100;ra.t&#105;scher&#064;g&#109;&#097;&#105;l&#046;&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>