Ce este un suflet?

Ce este în sufletul unui … suflet?

Cum se simte ceva ce ai pe suflet?

Cum e să (nu) pui suflet sau să (nu) ai la suflet pe cineva?

… expresii cu și exprimări despre suflet!!!

POOR THINGS aka. românește SĂRMANE CREATURI

Au filmele postmoderne o calitate, ca de altfel toate produsele artistice de această natură: cumulează tot ce e și ce a fost mai bun până la momentul apariției lor. Așa înțeleg eu, așa simt, așa mi se arată, mi se dezvăluie …

Știți poveștile ,,Pinocchio”, ,,Frumoasa din pădurea adormită”, ,,Scufița Roșie”, ,,Frumoasa și bestia”, ,,Rapunzel”, ,,Hansel și Gretel”, chiar și ,,Barbă albastră”? Cine le știe, le regăsește în filmul acesta – clar, în mod subtil!

Poveștile de iubire – ,,Tess dUrberville”, ,,Far from the madding crowd”, și de viață recreată – ,,Frankenstein”? Da, și ele sunt pe aici.

Știți ceva despre psihologia feminină, despre stereotipuri, despre diferențele de drepturi, alegeri, manifestări dintre genuri, despre lupta feministă, despre mișcările de afirmare a egalității dintre genuri? Veți regăsi multe dintre acestea, foarte fain prinse în povestea Bellei Baxter (old English name for ”baker”).

Tema familiei, a călătoriei (LONDRA-LISBON-ALEXANDRIA-PARIS-back to LONDRA), a adolescenței, a iubirii, a cunoașterii și autocunoașterii, a societății de ieri și de azi, a morții, a credinței, a jocului etc. – toate sunt aici.

Motivul-simbol al tatălui autoritar vs. blând, om de știință, rațional, dar și iubitor – Godwin (,,Dumnezeu câștigă”), al bărbatului cu toate fațetele lui (vânător – recuperator de corpuri din care să reconstruiască vieți, cuceritor de inimi și de vieți, manipulator emoțional, materialist, sensibil, artist, filozof, înțelept, rațional, irațional, imoral, dependent de putere, de bani, de jocuri de noroc, de sex, de călătorii spirituale sau de plăcere, arogant sau respectuos, tânăr sau matur, coleric sau melancolic, introvertit sau extrovertit, atent sau zăpăcit, instruit sau fără experiență etc., etc.); motivul-simbol al femeii-copil, fiică și mamă, iubită, logodnică, amantă, prostituată, prietenă și confidentă, rivală, dominatoare sau supusă, isterică sau jovială, liberă sau închisă, încuiată, adormită, izolată, eliberată, pierdută, rătăcită prin lume sau cu mintea, regăsită de ea însăși, ca într-o amplă transformare posibilă doar prin intermediul cunoașterii și al explorării – a propriei lumi și a lumii exterioare, atât cât e posibil și se dorește.

Curajul, dorința de cunoaștere, curiozitatea, lupta cu propriile slăbiciuni și cu limitările impuse de ceilalți, puterea de convingere și de autoconvingere, bucuria și tristețea asumate, recunoașterea furiei și asumarea greșelilor, fascinația în fața spectacolului vieții, disperarea în fața nedreptăților ei, sinceritatea și franchețea privind aspectele simple, normale și esențiale din viața oricărei ființe (hrănirea, sexul, igiena, sănătatea, comunicarea și bunele maniere, comportamentul față de sine și față de ceilalți) – toate aceste aspecte și multe altele sunt iarăși subtil, expresiv redate prin ochiul vizorului ce simbolizează o atentă analiză asupra mediului de viață al Bellei și al familiei sale ciudate, aspecte care pot scăpa la doar două vizionări ale peliculei destul de solicitante, dar maxim de plăcute, savuroase și pe deplin savurate – chiar aș mai merge și la a treia vizionare J (filmul durează 145 de minute cu exactitate).

Ciudățeniile filmului, dar amuzante și fascinante, creatoare de plăcere și curiozitate de a vedea, de a imagina și mai mult: structura alb-negru alternând cu povestea cromatic nonconformistă, explozivă, mediteraneeană, discordantă în raport cu atmosfera englezească, londoneză, de la începutul filmului, o amprentă ce amintește de viziunea lui Charles Dickens; futurismul unor secvențe suprapuse pe fundaluri clasice – trăsura-mașină-prototip cu un cap de cal ce camuflează volanul care funcționează în paralel cu trăsurile cu cai, gondolele portugheze – un fel de telecabine ultramoderne, dar perfect stilizate pentru a se potrivi unui timp asociat cu experimentele din medicina începutului de secol XIX; funcționarea fiziologică a doctorului Godwin, abuzat de tatăl său și transformat de acesta într-un experiment – marcat pe testicule (transformat în eunuc, pentru a se dedica învățăturii și a nu ceda impulsurilor sexuale), cu degetele tăiate și reconstruite (ținute o vreme în cutie pentru a nu mai crește), cu fața plină de cusături (conștient de propria hidoșenie – ,,față de câine” pe care o ascunde și de care se sperie toată lumea), modul în care elimină gazele pe cale orală într-o bulă interesantă care se sparge la un moment dat; evoluția Bellei, la rândul ei un experiment – femeia care se sinucide (un fel de Anna Karenina), este readusă într-o nouă viață cu ajutorul computerului de bord/creier al copilului nenăscut pe care Godwin reușește să îl repornească (Victoria devine Bella), devenind o femeie-copilă ce trece prin toate treptele maturizării, fiind atent îngrijită de doctor, asemenea unui tată, dar unul hiperprotector, alături de o guvernantă exigentă, apoi promisă ca logodnică studentului modest – Max McCandles, ambițios, dispus să o analizeze ca pe un caz curios, interesant, dar cucerită și cumva răpită de aventurierul avocat (Duncan Wedderburn – Mark Ruffalo) care o descoperă ca pe o valoroasă comoară, bine ascunsă, capabilă să îi consume energia erotică debordantă, părăsită de acesta, reîntoarsă apoi în casa tatălui adoptiv și a logodnicului (McCandles – un fel de arzător încrezător care e alături de Bella, deși foarte departe, genul de bărbat cast) care o așteaptă și o respectă, în ciuda alegerilor stranii; alternanța de scene serioase grave cu cele comice, savuroase, amestecul subtil de filozofie și empirism, aspecte ilustrate prin numeroasele combinații de jumătăți de animale care să creeze un tot funcțional – acel ,,jumătate de om călare pe jumătate de iepure șchiop” – oare au folosit și basme din folclorul românesc, ,,Aleodor împărat” sau o fi un motiv universal ajuns și în ale noastre povești vechi?!

Femeia care află că e și copil și mamă în același timp, un fel de matrioșcă, care cunoaște toate fețele iubirii și reușește să le împace fără a face o dramă sau o tragedie din acest lucru, care nu are o repulsie față de tatăl schilodit de atâtea experimente pe care el însuși le perpetuează (după plecarea Bellei, reia experimentul considerând că a eșuat anterior pentru că s-a implicat emoțional, deci hotărât să fie și mai dur, și mai obiectiv-rațional-cerebral în creșterea și educarea lui Felicity), dar care își înfruntă soțul din viața anterioară din postura noii femei care a înțeles sensul vieții, dar și gustul libertății, devenind imaginea frumuseții sincere, naturale, cu toate semnele umanității – cicatrici, exoftalmie, pistrui, lentoare fizică (excepție ,,salturile furioase” J).

Prezența însoțitorului de culoare al unei doamne în vârstă amintește de duhul (Djinn) uriaș tot de culoare din recentul și interesantul film ,,3000 de ani de dorință”. Bella îl întâlnește pe Harry Astley (un fel de greier Jiminy) în timpul croazierei de la Lisabona spre Alexandria, unde acesta îi explică numeroase aspecte legate de viață și îi dezvăluie și imaginea stratificării și diferenței sociale a lumii prin simbolul unui turn Babel care nu a dispărut, nu a fost distrus, ci doar a luat altă înfățișare – cea a unei fascinante stânci-scară spre cer sau spre iad, unde cei mai norocoși se află sus, iar cei fără posibilități sunt jos.

Bella reușește să vadă în rău binele, în urât frumosul, să le distingă cu atenție și să se bucure de ceea ce viața îi oferă, căutându-și libertatea … eliberarea sufletului. Lumea suntem noi! La fel cum și timpul e ceva ce ține de noi, se definește prin noi!

,,Sărmane creaturi” – un titlu ce nu mi-a plăcut inițial în traducere, dar care acum mă duce cu gândul la ideea că spiritul divin e prins în toatele și diversele forme ale materiei și că oamenilor le este dat să lupte mereu pentru această eliberare a minții de coordonatele fixe ale trecutului și ale sedimentării de mii de ani a unor comportamente, modele de gândire și limite de simțire pentru a reuși cu adevărat să se conecteze la esența lumii, a existenței – frumusețea naturii, a omului și a jocului dezinteresat sau interesat să detensioneze momentele critice ale vieții.

Corpul și mintea Bellei nu sunt sincronizate la începutul filmului (așa explică Godwin studentului său stângăciile Bellei – dar oare când simt oamenii obișnuiți, reali această sincronizare, când o conștientizează?!) – apoi ele se sincronizează atât de bine, încât ajunge să aibă lumea la … picioare și sufletul plin de bucurie, împăcat … iarăși un motiv postmodern: sincronizarea gadgeturilor!

SIMBOLURI

”Poor things” – a movie to rewatch!

T.-i. C. – verbal, emoțional, sufletesc

februarie 2024