<p>Compatibilitatea dintre forma postmodernă Èi crezul artiÈtilor este evidentă în noua montare, „<a href="https://www.tnb.ro/ro/pescarusul-2022">PescăruÈul</a>”, de la sala „Ion Caramitru” de la <a href="https://www.tnb.ro/ro">TNB</a>. Eugen Jebeleanu îl reciteÈte pe Cehov dintr-o perspectivă foarte personală. În această montare, cu o scenografie (Velica Panduru) de final de lume modernă, regizorul relevă actualitatea lui Cehov, care a trăit la începutul unei veac teribil şi a presimţit, în piesele sale, toate atrocităţile ce vor urma. Piesa, implicit şi spectacolul, însumează dragoste, dezamăgiri, vieţi irosite, (sin)ucideri şi eşecuri. Acum, materia semantică este cea a regizorului, care (re)formulează ideile sale despre personaje Èi relaÈiile dintre ele, printr-o tehnică specifică postmodernităÈii cvasidecadente, care preferă colajul vizual Èi textual autorităÈii monolitice a piesei. Viziunea iconoclastă, fără mari menajamente pentru lumea teatrului vine să tulbure spectatorul nutrit cu montări clasice. Bunăoară, spectacolul postmodern e filtrat de percepÈia spectatorului, prin vizualitatea Èi sonoritatea producÈiei. Efectele postmodernismului se văd mai hotărâtor decât în toate ideile pe care un text sau altul este întemeiat. Directorul de scenă scormoneÈte textul cehovian Èi amendează lectura mortificată printr-un spaÈiu scenic devenit «panoramă a deÈertăciunilor» Èi zădărniciei fiecărui personaj.</p>
<div id="attachment_40542" style="width: 718px" class="wp-caption alignnone"><img aria-describedby="caption-attachment-40542" class="wp-image-40542 " src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/05/large_Afis_cu_logo-211x300.jpg" alt="PescăruÈul" width="708" height="1007" /><p id="caption-attachment-40542" class="wp-caption-text">Credit foto afiÈ &#8211; Irina Artenii</p></div>
<p>Regizorul Eugen Jebeleanu abordează textul cehovian într-o montare ce reuneşte nume din tânăra generaÈie cărora li se alătură cu succes Irina Movilă. Pătruns de semnificaţia textului (traducerea este actualizată de Raluca Rădulescu), devotat spiritului şi nu literei acestuia, el a transpus un univers aparte. Lectura acestui artist pleacă de la premisa simplă Èi autentică: lumea lui Cehov este, ca orice mare creaÈie a culturii, o operă deschisă, un univers care poate fi citit, descompus Èi recompus în nenumărate feluri. AÈadar, tânărul director de scenă operează modificări la nivelul relaÈiilor psihologice dintre personaje; astfel personajele feminine nu mai au graÈia, nici suavitatea suferinÈei, dimpotrivă (unele) devin vulgare, animate de dorinÈe sexuale, ba chiar sunt îngenuncheate la propriu pe scenă. Dacă în majoritatea montărilor celebre subtilitatea Èi rafinamentul psihologiilor sunt teme vitale, în spectacolul lui Eugen Jebeleanu totul este răstălmăcit din perspectiva incomodă, vexantă a unei sexualităÈi împinse spre extrem. Regizorul re-compune o lume plasată sub o lentilă amplificatoare, reuşind să creeze acea senzaţie a timpului care sufocă existenţe, relativizează drame şi transformă ridicolul în grotesc, propunând un teatru al „frământărilor Èi vulnerabilităÈilor”. Dinamizând spaÈiul prin mijloace împrumutate din cinema, muzică, artele plastice, folosind un dispozitiv scenografic minimal la intersecÈia dintre teatru Èi film, elaborează un procedeu de convenÈie teatrală în care identitatea actorului se confundă cu cea a personajului. Eugen Jebeleanu umple spaÈiul vizual al scenei cu un tip de tensiune care se manifestă printr-o energie vie, dar cu efecte angoasante asupra privitorului. Textul cehovian este revalorificat prin transformare Èi redimensionare. Pe scena ca un deÈert, are loc o permanentă glisare de la poveste, de la fluxul narativ al teatralului, la o combinaÈie de imagini Èi senzaÈii. Fluidizarea spaÈiului invită spectatorul la o perspectivă multiplă, în care ecranele sau miÈcările au virtuÈi funcÈionale Èi comunicaÈionale egale cu cele ale textului. Actul I îl aduce în prim-plan pe tânărul Treplev care propune un alt fel de teatru, deloc facil. „Pescăruşul” răspunde unei nevoi de speranţă (în limba rusă, <em>tchaïka </em>= pescăruş dar şi speranţă vagă), propunând o alternativă numită „utopie” sau „vis”. Treplev, în ipostazierea tânărului Niko Becker, străbate corect calea transfigurării din inocent în entuziast suporter al revoltei (iconoclasmul dus pe culmi cu acel «R.I.P. TNB» trasat cu ruj pe oglindă). În mare parte din spectacol, tânărul actor se adresează publicului în limba germană (actor vorbitor nativ de limbă germană, aÈa cum Èi Istvan Teglas declamă unele replici în maghiară, plasaÈi sub „umbrela” veridicităÈii pasajelor de «teatru în teatru»). În relaţia cu Nina Zarecinaia, există un amestec de bucurie tristă şi de tristeţe veselă. Regizorul a adresat o provocare sensibilităţii moderne, adăugând şi un paracomentariu imagistic (Director de imagine: Marius Panduru). Cei doi tineri schimbă Èinute diferite pe parcursul spectacolului, costume caracterizante (sport, negre). Tânăra Sara Cuncea are o descătuÈare de „stare” încă din primele apariÈii (monologul propus de Kostea). Deplinătatea efortului ei cathartic e susÈinut Èi de poziÈiile incomode (cu cagulă pe cap) în care trebuie să declame partitura (în limba rusă). Pe tot parcursul spectacolului, demonstrează că realitatea înconjurătoare fusese doar o trambulină pentru a ajunge la realitatea interioară. În actul final, Nina &#8211; întruchipată de Sara Cuncea &#8211; este o explozie de sensibilitate într-un elan de dăruire şi de suferinţă. Aplicând un <em>flashforward</em>, de tip cinematografic, regizorul ridică temperatura reprezentaţiei la cote ale tragismului prin scena dintre Nina şi Treplev. Separaţi de restul personajelor, imaginea scenică restituie ideea de «oameni-recuzită» (grupul) alături de inocenţi în ferocitate, devastaţi de iubire, ştiutori de nimicuri, neştiutori în tot.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Irina Arkadina, întrupată de Irina Movilă, nu este propriu-zis o frivolă, ci pur şi simplu, un om viu. Suferă din pricina trecerii timpului. Irina Movilă are cuvenita prezenţă scenică provocatoare a femeii de lux, păstrând lenea catifelată a personajului, dar şi disperarea femeii ameninţate de timp (vârstă). În relaţia cu Boris Trigorin, este incandescentă, scena amoroasă din actul al III-lea dezvăluind un alt Cehov, din zona sumbră a psihologiilor analizate cu o radicalitate brutală Èi greu de digerat. Alexandru Potocean îi oferă lui Trigorin ironie subtilă, înţelegere şi multă&#8230;detaÈare. Pare să fi găsit „chipul” potrivit personajului său şi resursele valorificării scenice. Emilian Oprea este corect în conturarea doctorului Dorn, încadrându-se în stilul spectacolului. Istvan Teglas dă semnificaţie lui Piotr Sorin. Actorul reuÈeÈte performanţa de a face „autentică” inautenticitatea funciară a personajului său &#8211; un monument de viaţă irosită: „Altădată, când eram tânăr, spunea el, voiam să ajung scriitor, şi n-am ajuns… voiam să mă căsătoresc, şi nu m-am căsătorit, voiam mereu să locuiesc la oraş, şi iată-mă sfârşindu-mi zilele la ţară.”</p>
<p>Florentina Èilea punctează, cu farmec, eşecul femeii resemnate. Polina Andreevna este replica matură a Maşei. Eroina este adusă la exasperare de excesele machiste ale lui Èamraev (<a href="https://www.tnb.ro/ro/richard-bovnoczki">Richard Bovnoczki</a>, bine temperat). Există, în acest spectacol, o risipă de tandreţe feminină descătuşată (Nina, Maşa, Arkadina, Polina Andreevna). Această risipă este o irepresibilă nevoie de dragoste; dacă lumea lui Cehov este tragicomică, la Eugen Jebeleanu se ajunge la unele complexe freudiene Èi la tare psihice majore, ambele manifestate prin gesturi erotice hiperbolizante (există multe scene de dans cu influenÈe de la <a href="https://www.medici.tv/documentaries/josef-nadj-words-on-dance">Josf Nadj</a> Èi Pina Bausch). Èi comentariul muzical (Rèmi Billardon) întăreÈte ideea că, pentru acest director de scenă, Cehov înseamnă trauma unei sexualităÈi vinovate. Ada GaleÈ îi conferă personajului Maşa presentimentul tragicului şi al zădărniciei, dând un gust amar tuturor entuziastelor ei agăţări de orice speranţă până la sfâşietoarea conştientizare a deşertăciunii iluziilor. Ca Èi celelalte eroine din această montare, se confundă cu «femeia-obiect». La nunta sa e echipată în costum sport (negru), iar pe tricoul său stă inscripÈionat «<em>I am a feminist», </em>câtă vreme soÈul ei blonduÈ e îmbrăcat într-un sacou-rochiÈă alb. <em>Twistul</em> scenariului dramatic îl prezintă Medvedenko, în interpretarea Èovăielnică a lui Ciprian Nicula, parcă Èi el copleÈit de incertitudinile sexuale ale eroului său. IntervenÈia sa din finalul spectacolului (împuÈcătura) naÈte nonconformismul imaginii teatrale, probabil din dorinÈa regizorului de a aduce la rampă toate reziduurile psihologice pe care exegeza cehoviană tradiÈională le-a lăsat mereu în umbră.</p>
<p>«Oamenii-recuzită» ai jocului uman etern re-compun universul pustiitor şi grotesc al acestui „carnaval etern” ce dezvăluie existenţa omului epuizat de propria-i viaţă. Totul este posibil în acest spaţiu. Montând un Cehov remixat, Eugen Jebeleanu aduce la rampă o umanitate abulică, dar surprinde Èi lumea teatrului (văzută din interior) într-un permanent <em>glissando</em>: viaÈă-teatru. Cehovul lui Jebeleanu e un colaj de stări, cuvinte, personaje, imagini, amintiri, introduse în malaxorul imaginarului postmodern Èi proiectate într-o teatralitate fabuloasă, din care nu scapă nimeni intact. Cioburile unei umanităÈi condamnate la mediocritate Èi devorată de tentaÈii absurde, personajele pe care spectatorii le privesc nu mai seamănă celor pe care eleganÈa producÈiilor cehoviene au impus-o ca lege necontestată. Lumea în care ele se miÈcă este una aberantă Èi desacralizată. Eugen Jebeleanu îl citeÈte pe marele dramaturg cu aviditatea detectivului care vrea să afle un adevăr &#8211; deja inutil &#8211; Èi descoperă faÈa ascunsă a lucrurilor, pe care o expune cu convingere Èi fără rezerve. Curajul său e de înÈeles: Ètie că Cehov poate fi Èi astfel, că evanescenÈa dantelăriilor teatrului clasic ascunde cruzime Èi durere. «Eu sunt vinovat! Am scăpat din vedere ca doar câÈiva aleÈi pot să scrie Èi să joace piese pe scenă. Iar eu am spart monopolul ». Aceste vorbe ale personajului central, Treplev, reflectă perspectiva concepÈiei regizorale Èi filtrul de lectură al acestei montări pe textul cehovian.</p>
<p>Toate personajele îşi visează pasiunea, vorbesc despre ea, dar nu o trăiesc. Întreaga montare e o mărturie a absurdităţii condiţiei umane. Regizorul s-a dovedit a fi un analist al traumelor contemporaneităÈii Èi un atent comentator al epocii pe care-o parcurgem, într-un spectacol în care a mixat pasiune, cruzime Èi disperarea de a trăi&#8230;à la Cehov.</p>
<p><strong>PescăruÈul</strong> de A.P. Cehov</p>
<p>Traducere: Raluca Rădulescu</p>
<p>Regie: <a href="https://www.tnb.ro/ro/eugen-jebeleanu">Eugen Jebeleanu</a></p>
<p>Scenografie: Velica Panduru</p>
<p>Asistent scenografie: <a href="https://www.tnb.ro/ro/gabi-albu">Gabi Albu</a>, Clara Ètefana</p>
<p>Director de imagine: Marius Panduru</p>
<p>Asistent imagine: Marius Donici</p>
<p>Muzica: Rèmi Billardon</p>
<p>Regia tehnică: Adrian Ionescu</p>
<table width="916">
<tbody>
<tr>
<td width="221">Trigorin:</td>
<td width="221"><a href="https://www.tnb.ro/ro/alexandru-potocean"><strong>Alexandru Potocean</strong></a></td>
<td width="221">Sorin:</td>
<td width="221"><a href="https://www.tnb.ro/ro/istvan-teglas"><strong>Istvan Teglas</strong></a></td>
</tr>
<tr>
<td width="221">Dorn:</td>
<td width="221"><a href="https://www.tnb.ro/ro/emilian-oprea"><strong>Emilian Oprea</strong></a></td>
<td width="221">Èamraev:</td>
<td width="221"><a href="https://www.tnb.ro/ro/richard-bovnoczki"><strong>Richard Bovnoczki</strong></a></td>
</tr>
<tr>
<td width="221">Polina:</td>
<td width="221"><a href="https://www.tnb.ro/ro/florentina-tilea"><strong>Florentina Ţilea</strong></a></td>
<td width="221">Arkadina:</td>
<td width="221"><a href="https://www.tnb.ro/ro/irina-movila"><strong>Irina Movilă</strong></a></td>
</tr>
<tr>
<td width="221">Medvedenko:</td>
<td width="221"><a href="https://www.tnb.ro/ro/ciprian-nicula"><strong>Ciprian Nicula</strong><strong><br />
</strong></a><a href="https://www.tnb.ro/ro/emilian-marnea"><strong>Emilian Mârnea</strong></a></td>
<td width="221">MaÈa:</td>
<td width="221"><a href="https://www.tnb.ro/ro/ada-gales"><strong>Ada GaleÈ</strong></a></td>
</tr>
<tr>
<td width="221">Treplev:</td>
<td width="221"><a href="https://www.tnb.ro/ro/niko-becker"><strong>Niko Becker</strong></a></td>
<td width="221">Nina:</td>
<td width="221"><a href="https://www.tnb.ro/ro/sara-cuncea"><strong>Sara Cuncea</strong><strong><br />
</strong></a><a href="https://www.tnb.ro/ro/eva-cosac"><strong>Eva Cosac</strong></a></td>
</tr>
</tbody>
</table>
<p> ;</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/10/89.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/madalina-dumitrache/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Mădălina Dumitrache</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura Èi că întotdeauna “Les <em>beaux esprits se rencontrent</em><em>”</em>.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://www.facebook.com/madalina.dumitrache.3" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#109;&#097;&#100;&#097;li&#110;&#097;&#046;&#100;&#117;m&#105;&#116;&#114;&#097;&#099;he&#064;ymai&#108;&#046;&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>