<p><span style="color: #000000;">Există momente în care cultura română se laudă cu ceea ce a prigonit Èi a ucis, elogiind „geniul” incontestabil al poporului nostru Èi forÈa lui modelatoare. Nae Ionescu, părintele „generaÈiei de aur” a <em>intelligentsiei</em> interbelice, a acelei clase cu totul excepÈionale a personalităÈilor noastre enciclopedice, Mircea Eliade, Emil Cioran, Petre ÈuÈea, acei monÈtri ai culturii româneÈti pe care nu-i regăsim în manuale decât fugitiv, la note de subsol, dar cu care facem paradă de fiecare dată când vrem să părem altceva decât suntem. „Forme fără fond”, ce tristeÈe se cuprinde în celebra teorie a lui Titu Maiorescu!</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Dar să nu ne lăsă cuprinÈi de nostalgie sau de sentimentul amar al conÈtientizării lipsei de valori în care o duce, de mai bine de un secol, societatea românească. Să nu ne gândim astăzi la efectele toxice asupra culturii Èi asupra societăÈii româneÈti, mai bine să acordăm atenÈia cuvenită, măcar postum, uneia dintre cele mai mari personalităÈi ale românilor: <strong><a href="https://bel-esprit.ro/credinta-alfabetul-vietii-dupa-tutea/" target="_blank" rel="noopener">Petre ÈuÈea</a>,</strong> născut în 6 octombrie 1902.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Supranumit „Socrate al românilor”, ca un făcut &#8211; dar deloc inexplicabil în contextul despre care vorbeam &#8211; Petre ÈuÈea n-a apucat să-Èi vadă numele pe vreo carte, deÈi în urma lui au rămas scrieri importante: eseuri filozofice, Dialoguri, memorialistică, proiecte culturale Èi filozofice, articole publicistice Èi câteva înregistrări din timpul unor conversaÈii cu Emil Cioran, cutremurătoarele „ExerciÈii de admiraÈie”. Cât despre lumea pe care a lăsat-o în urmă, ea l-a închis într-o aserÈiune a căror semnificaÈii profunde, însă, nici nu Èi le poate închipui: <strong>„Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniţă pentru un popor de idioţi! De asta numai eu am fost în stare”</strong>, (declaraţie făcută după alegerile din 20 mai 1990). Nimic nu s-a schimbat de atunci, se pare, din moment ce aceeaÈi citare apare Èi astăzi, repetată la nesfârÈit, în forme „adaptate” uneori, pe Facebook.</span></p>
<h4><span style="color: #000000;">Cum era Petre Èutea, omul?</span></h4>
<p><span style="color: #000000;"><em>„O namilă de om, cu verb potopitor de gigant. Nu exagerez. Cei care l-au ascultat 3, 4, 5 ore vorbind încontinuu de toate cele, fără să dea voie altuia să strecoare vreun cuvînt, vor recunoaÈte că n-am exagerat cu nimic în caracterizarea de mai sus. <a class="sitelinkx" style="color: #000000;" title="Petre ÈuÈea" href="http://www.fericiticeiprigoniti.net/petre-tutea" target="_self" rel="nofollow noopener noreferrer">Petre ÈuÈea</a> era un geniu verbal, singular în generaÈia lui, care n-a dus lipsă de vorbitori străluciÈi. El Èi-a revărsat cu generozitate geniul, fără nici un gînd de răsplată materială. Nu numai prin saloane cu doamne admirative – care îl priveau cu ochi holbaÈi ca la o minune -, dar Èi prin reuniuni de cărturari unÈi cu toate alifiile, Èi pe care îi uluia. Mircea Eliade – alt potop -, încercînd o întrecere cu ÈuÈea, s-a dat bătut într-o seară la taifas într-o casă de pe strada Cîmpineanu. Eliade – după ce l-a ascultat cîteva ore în Èir pe conu Petrache, divagînd cu caracteristica lui impetuozitate Èi cu verva lui îndrăcită despre probleme de metafizică, despre poezie Èi teatru, despre politică Èi cîte altele – a spus că ar fi onorat să-i fie secretar. Poate Èi în glumă, dar Èi în serios.</em></span></p>
<p><span style="color: #000000;"><img class="aligncenter wp-image-2215 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/petre-tutea-ganditor-vorbe-duh-759x488-e1538804814468.jpg" alt="secretele.com" width="600" height="386" /></span></p>
<p><span style="color: #000000;"><em>Omul acesta era un cuceritor Èi palpitant spectacol. Nu e domeniu în care să nu fi avut ceva de spus. Cap enciclopedic, el a acumulat, cu o răbdare de benedictin, cunoÈtinÈe temeinice în materie de drept Èi de economie – discipline ale specialităÈii lui, aprofundate la Berlin, dar Èi în filozofie, literatură, medicină Èi fizică, ori chimie, în astrologie Èi geografie&#8230;</em></span></p>
<p><span style="color: #000000;"><em>Tip polivalent de RenaÈtere, tot ce s-a sedimentat în memoria lui colosală, servea nu ca un simplu depozit de obiecte moarte, ci ca sursă inepuizabilă pentru strălucitoarele lui speculaÈii ale unui verb incandescent. Era un om în aproape permanentă ebuliÈie verbală. Te întrebi chiar, când a avut timp să-Èi însuÈească atâta bogăÈie de cunoÈtinÈe. Dar nu mulÈimea cunoÈtinÈelor îl deosebeau de alÈii ca el, ci darul de a transfigura aceste cunoÈtinÈe, trecându-le printr-o proprie alchimie, cristalizându-le în forme surprinzătoare, împletindu-le cu metafore foarte la locul lor.</em></span></p>
<p><span style="color: #000000;"><em>Sorin Pavel – unul dintre spiritele cultivate Èi alese ale generaÈiei lui, sortit să se sfârÈească în anonimat – a închinat, pare-se, un portret amplu al lui Petrache ÈuÈea, proslăvindu-l. Laudă pe care o merita cu prisosinÈă Èi care constituie una din puÈinele satisfacÈii la care Èinea. Lauda era un imbold pentru ÈuÈea: îl excita, îl îmbăta, îl întărea sufleteÈte. Vanitatea Èi orgoliul îl locuiau pe acest Socrate al nostru, care-Èi dădea totuÈi seama de o candoare de copil, de zădărnicia laudelor ce i se aduceau Èi a trufiei care-l îmbăÈoÈa. Pe cât de inaccesibil Èi se părea când îl vedeai pe piedestal sau predicând ca din amvon, pe atât de copil, de naiv Èi de dezarmat era în contactele lui cotidiene cu lumea<sup>1</sup>. Capabil de mari, neclintite prietenii, el era de o fidelitate de la care nu se abătea cu preÈul nici unei tranzacÈii, oricât de ispititoare. Tot ce avea împărÈea cu nemaipomenită dărnicie. Èi au fost epoci când el a avut din plin Èi n-a precupeÈit să-Èi ajute prietenii în nevoie sau să-Èi uimească prietenii cu generozitatea lui.</em></span></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><span style="color: #000000;"><em>Lăcomia lui de bucate ale gurii era la nivelul arderilor care aveau probabil loc în organism. Mânca pantagruelic, fără nici o preocupare de convenienÈe, de mediu. Chiar cînd mânca, atenÈia lui nu era acaparată de bucate, era concentrată la ce gîndeÈte Èi urmează să spună. El înfuleca mecanic, aÈ spune că mînca ca să-Èi umple burduhanul, fără altă plăcere. Unii – care nu mai pot de subÈirime – strâmbau din nas văzîndu-l mâncând, Èi spuneau: &#8222;Ce prost crescut!&#8221;. Numai că oamenii de calibrul lui ÈuÈea nu pot fi măsuraÈi cu măsură obiÈnuită, după cliÈeu, cu elemente de judecată normală. E adevărat că uneori, furat de beÈia vorbei, era gata să apere cauze străine de el, pe care în mod obiÈnuit le dezaproba. Când voia să se amuze sau să contrazică cu orice preÈ pleda – cu egală elocinÈă – cauze contrarii, cu titlu de exerciÈiu. L-am auzit spunînd la un moment dat că nu e inteligent acela care – cu tot arsenalul de argumente necesar – nu poate apăra, egal de convingător, două cauze ce se bat cap în cap<sup>2</sup>. VeÈi spune: era un sofist. O asemenea etichetare era departe de a-l defini pe ÈuÈea. Jocul acesta intelectual Èi verbal la care se preta bucuros în anumite momente ori sub imperiul anumitor presiuni, nu-i întina puritatea lăuntrică Èi nu-i falsifica sinceritatea. Sufletul lui rămînea în adînc nesofisticat.</em></span></p>
<p><span style="color: #000000;"><em>A făcut studii strălucite la Berlin, unde-Èi petrecea orele libere cu Petre Marcu-BalÈ (Petre Pandrea), cu Sorin Pavel, cu Emil Cioran, cu Ion Victor Pavelescu, pe care îi domina cu statura lui atletică, ca Èi cu cascada lui verbală. Am uitat să subliniez că Petre ÈuÈea a desfăÈurat Èi o vie activitate publicistică. Te întrebai, ascultându-l vorbind mai tot timpul, când a mai avut timp Èi pentru aÈa ceva. A început prin a scrie la revista &#8222;Stânga&#8221;, militînd de pe poziÈii marxiste Èi scriind pagini întregi pe care de preferinÈă Èi pentru rapiditate le dicta unui scrib.</em></span></p>
<p><span style="color: #000000;"><em>Combativ, polemic, cunoscând învăÈătura marxistă mai bine decât oricine în acea vreme, scrisul lui ÈuÈea căuta să denunÈe carenÈele politicii româneÈti de atunci. A părăsit această poziÈie, luând atitudine de unul singur (chiar dacă semnau câÈiva prieteni buni alături de el, erau semnături de omagiu mai mult decât de colaborare) Èi a redactat un Manifest al RevoluÈiei NaÈionale. Era un rechizitoriu fulminant al peisajului politic românesc dinainte de al doilea război mondial, la care se adăugau – minuÈios Èi vast alcătuite – soluÈiile de îndreptare a vieÈii economice Èi politice româneÈti. BineînÈeles că acest Manifest n-a avut ecoul sperat. Se cuvine să subliniez că scriitorul ÈuÈea era departe de a avea strălucirea cu care-Èi uimea auditorii vorbitorul ÈuÈea.”*</em>(ArÈavir Acterian &#8211; Portrete Èi trei amintiri de puÈcăriaÈ, EdiÈia a II-a, Editura Ararat, BucureÈti, 2004, pp. 148-150)</span></p>
<h4><span style="color: #000000;">Cum gândea Petre ÈuÈea, filozoful?</span></h4>
<p><span style="color: #000000;">„<em>Am devenit un gânditor creştin când mi-am dat seama că fără revelaţie, fără asistenţă divină, nu pot şti nici cine sunt, nici ce este lumea, nici dacă are vreun sens sau nu, nici dacă eu am vreun sens sau nu. Nu pot şti de unul singur, când mi-am dat seama că fără Dumnezeu nu poţi cunoaşte sensul existenţei umane şi universale.”</em></span></p>
<p><span style="color: #000000;"><em>„Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de ţăran din Muscel. La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs. Şi toţi din generaţia mea au simţit această grijă. Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sunt tâmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit până la moarte. Eu nu ştiu dacă vom fi apreciaţi pentru ceea ce am făcut; important e că n-am făcut-o niciodată doar declarativ, ci că am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate să ajungi să suferi pentru un ideal în mod fizic.”</em></span></p>
<p><span style="color: #000000;"><em>„Definiţia mea este: Petre Ţuţea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă. Şi convingerea mea este ca suferinţa rămâne totuşi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.”</em></span></p>
<p><span style="color: #000000;">„<em>Libertatea eu o asemăn cu o frânghie agăţată de undeva, de sus. Te poţi urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale creştine, sau poţi să cobori în întuneric. Bipolaritatea libertăţii. După creştini, libertatea este vehicolul cu care poţi să cobori în întuneric, dacă eşti vicios. Infractorii sunt primitivii actuali, pentru că ei nu sunt adaptabili la morala zilnică şi o calcă fiind liberi.”</em></span></p>
<p><span style="color: #000000;">„<em>Treisprezece ani de închisoare&#8230; Aveam doar o hăinuţă de puşcăriaş. Ne dădeau o zeamă chioară şi mămăligă friptă. M-au bătut&#8230; M-au arestat acasă. Nici nu ţin minte anul&#8230; Când m-au anchetat am leşinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari şi pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sunt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu laşitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase&#8230; Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităţi.</em>”</span></p>
<p><span style="color: #000000;"><em>„Am făcut o mărturisire într-o curte cu şase sute de inşi, în închisoarea de la Aiud. Fraţilor, am zis, dacă murim toţi aici, în haine vărgate şi în lanţuri, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el!”</em></span></p>
<h4><span style="color: #000000;">Ce putem face acum pentru memoria lui Petre ÈuÈea?</span></h4>
<p><span style="color: #000000;">Să-i citim cărÈile.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Să-i urmărim interviurile.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Să acordăm un moment de reflecÈie cel puÈin uneia dintre zicerile lui. Binecunoscuta frază pe care am citat-o, cea în care îÈi exprima cu o liminară sinceritate, în cuvinte puÈine, esenÈa unei vieÈi care ar fi putut să ne fie exemplară. Să ne punem niÈte întrebări: ce nu putem schimba în mentalitatea noastră Èi ce bariere infernale se ridică mereu în faÈa încercării de a conferi valoare lucrurilor fundamentale? Ce fel de neputinÈă ne vulnerabilizează mereu, astfel încât, în faÈa istoriei, ne dovedim mereu codaÈi, repetenÈi, întârziaÈi? Mai avem vreo soluÈie de salvare? În faÈa propriei conÈtiinÈe, a lumii, a tehnologiei care ne priponeÈte, ca pe animale, în lumea de baloane de săpun a Internetului Èi a reÈelelor de socializare?</span></p>
<div id="attachment_2214" style="width: 610px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-2214" class="wp-image-2214 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/Emil-Cioran-si-Petre-Tutea-e1538804673521.jpg" alt="societatesicultura.ro" width="600" height="322" /><p id="caption-attachment-2214" class="wp-caption-text"><span style="color: #000000;">Emil Cioran Èi Petre ÈuÈea</span></p></div>
<p><span style="color: #000000;">Întreb Èi eu, desigur, retoric, citând: <strong>Quo vadis, Domine? Quo vadis, homine?</strong></span></p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 30 30"><path d="M26.37,26l-8.795-12.822l0.015,0.012L25.52,4h-2.65l-6.46,7.48L11.28,4H4.33l8.211,11.971L12.54,15.97L3.88,26h2.65 l7.182-8.322L19.42,26H26.37z M10.23,6l12.34,18h-2.1L8.12,6H10.23z" /></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:c&#111;&#110;cursradustanca&#064;ya&#104;oo&#046;&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
„Definiţia mea este: Petre Ţuţea, românul”
