<p>A fugit vacanÈa, cu trenul, în FranÈa&#8230;.</p>
<p>Èi prima compunere la început de an Ècolar avea tema “Cum aÈi petrecut vacanÈa mare”. Pentru că nu am făcut-o la momentul potrivit, scriu acum despre cea mai pregnantă amintire a acelei veri. O amintire veche, redeÈteptată acum în suflet, iese la iveală. Tabăra Buciumeni în augustul lui1977, prima Èi ultima tabără de pionieri în care am fost vreodată.</p>
<p>VacanÈa mare, bucuria noastră mare, începea efervescent imediat după serbarea de sfârÈit de an Ècolar când, cei mai silitori, eram recompensaÈi cu diplome, cadouri sub formă de cărÈi sau mult râvnita coroniÈă ce musai trebuia sa împletească trandafirii roÈii catifelaÈi în rămurele de stejar cu frunze tremurânde de emoÈii. Se instala ameÈitor febrilitatea vacanÈei- „Hai copii la joc/ CărÈile pe foc!”- Èi venea timpul adăstat al taberelor Ècolare. Pentru unii. Pentru alÈii era ceva inaccesibil Èi încremenea într-o eternă năzuinÈă de fiecare vară. O astfel de privaÈiune nu se uită uÈor de către un copil ce lua an de an premiul întâi. SimÈea inexplicabil Èi cu frustrare că i se răpea ceva cu forÈa copilăriei sale, ceva de care ceilalti copii se bucurau cât se poate de firesc.</p>
<p>Atunci, ca si acum, banul Èi nu performanÈa era algoritmul ce stătea la baza clivajului unei generaÈii, divizându-ne paradoxal. Erai copilul prosper al “Cuiva” ori insignifiantul copilul al “Nimănui”, fragmentare ce avea să se perpetueze în ani, la nesfârÈit. Astfel, lovit de puterea ruinătoare de-a fi copilul “Nimănui”, cu blazonul pauperităÈii pe frunte în crivăÈul vieÈii, îÈi clădeÈti singur bogăÈia prin minunile din suflet. Èi din minte.</p>
<p>Pe mine, una, cuvântul „vacanÈă” nu mă arunca în valurile înspumate ale mării Èi nici pe vreo creastă semeaÈă de munte, ci mai degrabă într-un monoton program plin de îndatoriri casnice, depăÈindu-mi, uneori, responsabilităÈile adecvate vârstei . În vara aceea însă, am strigat din toÈi rărunchii „Piua!” Èi astfel, biletul de tabără a fost achitat de fratele meu mai mare. Doar optzeciÈinouă de lei, atât, cost raportat la veniturile părinÈilor mei, membri cooperatori, mândri prin constrângere, ai CAP-ului ce administra socialist-comunist averea bunicilor mei Èi ai altora. CeilalÈi copii plătiseră în jur de două sute de lei. Cu toÈii însă mulÈumeam din inimă Partidului, în mod egal, în mod formal, fără a ne raporta la ceva, sub presiunea circumstanÈelor existenÈiale, intuite de mintea noastră fragedă. Sau îndesate pângăritor acolo de timpurile de atunci.</p>
<p>O mână de copii, de prin satele învecinate, adunaÈi în curtea Casei Pionierilor, împreună cu profesorii, abia dacă ocupam locurile unui autocar. Eram toÈi fii de Èărani Èi niciunul dintre noi nu mai fusese, până atunci, într-o tabără Ècolară. Pentru noi, singura opÈiune era Buciumeniul aflat în apropiere, doar tabăra aceasta era accesibilă statutului nostru.</p>
<p>Tot îmi spune cineva să nu mai scriu tristeÈi, că tristeÈi are fiecare. Eu nu le consider tristeÈi, sunt doar realităÈi. Ar fi mai vesel să fabulez că am plecat în Piatra Craiului?! Nu. Marea am văzut-o la optsprezece ani Èi muntele cred că pe la vreo douăzeciÈiÈapte. În schimb, aÈ putea să vă spun acum despre splendorile lui Karlovy Vary sau despre alte minunăÈii din destinaÈii de vis, dar toate la timpul lor.</p>
<p>Am ajuns în tabăra înverzită, aÈezată într-un loc mirific peste care îÈi prăvăleau răcoarea codrii seculari ai Buciumenilor, îmbrăÈiÈându-l. Descoperisem gaura Marelui Iepure Alb prin care păÈeam în lumea alternativă, fascinantă, din paradisiaca Èară a Minunilor.</p>
<p>La prima vedere, am observat un chioÈc în incintă, patru pavilioane de cazare, o sală imensă de mese, terenuri de joacă, teren de sport, construcţii aferente funcţionării… Èi numai pădure în jur! Un loc de-o frumuseÈe de neînchipuit, mai presus de toate aÈteptările noastre.</p>
<p>După împărÈirea pe grupe cu câte un profesor instructor, îngerul nostru păzitor pentru perioada ce urma să o petrecem în tabără, am fost cazaÈi în dormitoare cu mai multe paturi individuale, dispuse simetric pe cele două laturi &#8211; prilej de războaie nocturne cu perne, pastă de dinÈi înÈirată pe perna sau geamantanul primilor adormiÈi, sfoară legată între cele două Èiruri de paturi Èi tot felul de alte Èotii, care mai de care mai trăsnită.</p>
<p>Cred că eram în prima serie din august pentru că alunele de pădure, deliciile vânate de noi, răpind podoabele-rod ale acestor copăcei nebănuielnici, aveau ciorchinii cu capsule de culoarea jadului brut, susÈinuÈi în cupa formată din frunzuÈe de un verde pal, albicios. Alunele, înainte să ajungă la maturitate deplină, erau tocmai bune de mâncat. Coaja ce ascundea miezul alb-gălbui şi dulceag, se spărgea uÈor iar gustul miezului ne amintea de cel al nucilor verzi de acasă, încă necoapte, ce ne înnegrea degetele de nu mai Ètia mama cum să ni le cureÈe&#8230;</p>
<p>În toate luminişurile pădurii era o abundenÈă de aluni cu frunze în formă de inimă ce se legănau sfielnice la orice boare de vânt. ArbuÈtii prindeau cu a lor coroană larg deschisă, potirul de lumină în care ramurile şi frunzele străluceau poleite când se dăruiau soarelui, decorând feeric pădurea de fag Èi stejar a Buciumenilor.</p>
<p>DeÈteptarea de dimineaÈa venea în sunet de trompetă, instrument cu care, de altfel, eram obiÈnuiÈi de la evenimentele festive ale organizaÈiei de pionieri.</p>
<p>Era varianta trâmbiÈată a cântecului: “Scoală-te, scoală-te/Puturosule./Nu mă scol, nu mă scol/Că mi-e tare somn!”&#8230;, ÈâÈnită din pâlnia goarnei de pionier.</p>
<p>Urma spălarea de dimineaÈă, în baia la comun, gimnastica de înviorare, adunarea în careu pe platoul unde se înălÈa cutezor drapelul pe catarg, cu intonarea imnului Èi apoi mergeam la micul dejun.</p>
<p>Alina, fiica directorului de tabăra, ne face o informare laconică privind planul de activităÈi. O vedeam pe Estella Èi bieÈii de noi, clonele lui Pip, ce-i respectam cu supuÈenie hegemonia. Ea Èi fratele ei, copiii administratorului de tabără, ce stăteau acolo toată vara, ajunseseră un fel de guru al taberei. Amplitudinea poziÈiei lor putea, în orice moment, să reducă la tăcere vreo voce distonantă de-a noastră, mai ales că gradul nostru de instruire era inferior educaÈiei lor Èi puteam lesne să cădem în ridicol încurcând noÈiuni contigue. Copiii profesorului Carp, împăunaÈi cu celebritatea obârÈiei lor, nu aveau nimic în comun cu noi, nu interferam nicicum, tot ce făceau ei era prea bine Èi atunci făceau totul ostentativ. Deci, nu era cazul să te înnebuneÈti de entuziasm după ei.</p>
<p>Grupul din care făceam parte era sub comanda doamnei Beldiman, profesoară de fizică, o femeie tânără, frumoasă Èi distinsă. Dormea într-unul din paturile dormitorului nostru, primul de-a dreapta intrării. Astfel, seara nu aveam prea mult timp de zbenguială. Dacă ar fi fost după noi, am fi stat la poveÈti până târziu, în noaptea splendidă, luminată de lună Èi mulÈimea de stele tremurânde.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-13278" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/08/si.jpg" alt="" width="564" height="666" /></p>
<p>Stingerea se dădea oficial la ora zece, iar doamna venea în dormitor cam cu vreo oră mai târziu Èi astfel îngheÈa zumzăitul în stupul ce-ar fi roit până ar fi început să se desluÈească semnele zorilor. Se aÈternea liniÈtea, auzindu-se doar respiraÈia adormitoare a nopÈii somnoroase ce ne săruta frunÈile Èi grijulie ne-nvelea.</p>
<p>Nu am avut prea multe activităÈi în cele două săptămâni. Nu am nici termen de comparaÈie, doar cele auzite de la colegii de Ècoală ai căror părinÈi îÈi permiteu să îi trimită în tabere mari, adevărate, la Năvodari, Borsec, Slănic Moldova, Lacul Roşu, sau mai Ètiu eu pe unde. Întreceri sportive, drumeÈii, cunoÈtinte noi, prietenii noi, trecătoare,…, copii prinşi în jocurile inocente ale vârstei.</p>
<p>Zilnic făceam drumeÈiile în pădure, apoi ne opream într-o poieniÈă generoasă, marginită de arbuÈti Èi cupola copacilor falnici. BaieÈii jucau fotbal, Èah, fetele volei sau culegeu flori cu parfum buimăcitor ori plante nemaivăzute până atunci. Eram cu toÈii copii de oameni săraci, ceilalÈi aveau alte destinaÈii. Cel putin aÈa a fost în seria mea. Copii simpli de la Èară, doar copiii directorului de tabără ieÈeau din rând.</p>
<p>Erau toÈi cam de aceeaÈi vârstă, elevi în clasele a Èasea sau a Èaptea, doar două fetiÈe din satul meu erau mai mici cu vreo patru ani decât noi. Mirela Èi Lila, veriÈoarele mele, veveriÈe jucăuÈe, neastâmpărate Èi ireal de frumoase ca două păpuÈi Barbie. Aveau o admiraÈie vădită pentru mine care eram cumva sora mai mare pe care o lăsaseră acasă Èi pe deasupra mai eram Èi protejata frumoasei Èi distinsei doamne Beldiman care cu efuziune mă Èinea mai tot timpul în preajma ei, desfătare inefabilă mie Èi inaccesibilă altora. Privilegii pe care aveam să le pierd mai repede decât aÈ fi crezut. Odată cu sfârÈitul perioadei petrecute în tabără. I-am trimis ulterior câteva scrisori, mai ales în preajma sărbătorilor, ce au rămas fără răspuns. Precum cererea mea actuală de a fi acceptată în lista de prieteni virtuali a doamnei Beldiman. Asta e! Capriciu de-o vară. Sau de două săptămâni, mai bine zis.</p>
<p>Când ajungeam în poieniÈă, oaza de liniÈte se evapora brusc Èi pădurea se umplea de chiotele vesele, de voie bună. Profesorii întindeau o pătură peste covorul moale Èi gros de iarbă. Unii dintre ei citeau, unele doamne croÈetau Èi făceau conversaÈie. Doamna Beldiman îmi spunea mie mai întâi să stau împreună cu ei Èi mai apoi cerea formal aprobarea colegilor ei. BineînÈeles că aceÈtia spuneau, din politeÈe, că nu este nici o problemă. Nu aÈ putea spune despre ce vorbeau, nu îmi amintesc nici măcar crâmpeie de conversaÈii. Cu sentimentul intrusului, stăteam întinsă pe pătură, cât mai în margine cu putinÈă, priveam coroanele înalte ale copacilor ce păreu că măturau cerul cu unduirile lor. Nu aveam parte de libertate, precum ceilalÈi copii, iar compania celor mari nu îmi făcea bine la imagine. Cine Ètie ce gândeau ceilalÈi copii despre mine, anihilând toate intenÈiile bune ale doamnei Beldiman, crezând că sunt o favorizată infatuată. Sau poate chiar eram, dar cu un preÈ mare, cu preÈul de a nu avea loc, cu adevărat, niciunde. Èi aÈa mai primeam un ghiont în inocenÈa copilăriei&#8230; Într-un fel sau altul, mai mereu s-a proptit câte ceva în fiecare dintre căile libertăÈii mele. La orice vârstă.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Într-una din zile s-a organizat un concurs de orientare turistică în Pădurea Buciumeni, o competiÈie ce<strong> </strong>consta în parcurgerea unui traseu, marcat misterios, ce avea un număr de posturi obligatorii de atins. Cu minime informaÈii înainte de începere, departajarea se făcea în funcţie de numărul de posturi descoperite şi de timpului de care ai avut nevoie pentru asta. A fost o experienÈă tare plăcută, ne-am distrat, ne-am format deprinderi de orientare în mediul înconjurător, solicitând-ne logica, atenÈia, intuiÈia, capacitatea de a lua decizii rapide, încrederea Èi voinÈa. Cu adrenalina la cote înalte, ne-am pus tot arsenalul la bătaie, în canonade, fiecare Èintind spre locurile fruntaÈe.</p>
<p>A venit Èi mult aÈteptata seară de carnaval. Trebuia să încropim ceva costumaÈii, totuÈi. Peplumuri improvizate din ce găsea fiecare&#8230;.Grea încercare, pentru că nu era nimeni pregătit pentru asta, ideile nu veneau de nici unde Èi după cum spuneam , eram niÈte copii săraci, nescoÈi prea mult în lume. Eram toÈi un fel de cenuÈărese a căror nădejde era doar Pasărea albă din alun, ce-ar fi putut să ne trimită straie, ţesute-n aur şi argint, şi conduri cu alesături de mătase. Trebuia doar să îi cântăm:</p>
<p>“Alunaş drag, alunaÈ/ Scutură-te, rogu-te-aş/ Şi mă-mbracă-n strai de-argint,/ Din aur Èi mărgărint!”</p>
<p>Cu toate astea, am reuÈit să creăm personaje superbe, fiecare cu farmecul Èi gradul său de originalitate. Unii s-au costumat în castelani sau cavaleri ai nu Ètiu cărui ordin nemaiauzit, inventat ad-hoc. Unul dintre băieÈi era Nică, a lui Ètefan a Petrei, negustor veritabil ce se tocmea ÈanÈos în iarmaroc pentru pupăza lui buclucaÈă. Monica s-a transformat în nu Ètiu ce împărăteasă a Romei Antice.</p>
<p>Un grup de copii a adus exotismul, culoarea Èi magia unei Èatre de Èigani, prin vitatitatea dansului Èi muzicii lor, improvizate cum s-au priceput mai bine. Au creat o adevărată poezie nomadă, lumea ademenitoarea, misterioasă Èi năbădăioasă a romilor, printr-un dans shukar, însufleÈitor, ce învârtea fuste ample, viu colorate, în ritmuri năucitoare.</p>
<p>Alina<em> s-a costumat</em><em> cu </em><em>Èalvari</em><em>,</em> caftan Èi turban, interpretându-l emfatic pe furtunosul Baiazid, intonând fulminant, cu vocea ridicată Èi plină de dispreÈ, discursul incisiv, jignitor chiar, adresat lui Mircea cel Bătran: “Cum? Când lumea mi-e deschisă,/ a privi gândeşti că pot/ Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?/ O, tu nici visezi, bătrâne, câţi în cale mi s-au pus!/ Toată floarea cea vestită a întregului Apus!”. Èi a luat,desigur, premiul cel mare.</p>
<p>Doamna Beldiman m-a costumat în ilustrul personaj, preafrumoasa Cătălină, din rude mari împărăteÈti, pe care Hyperion, Fiul Cerului, ar fi vrut să o ducă în palatele sale de mărgean. Costumul era de un albastru de safir, ca adâncimea mării. De fapt, era un compleu vaporos compus din cămaÈa ei de noapte cu halat, cu volane multe, largi Èi lungi, compleu din dantelată mătase cu mâneci ample Èi lărgime la fel de amplă în poale. Cu o cunună din flori de câmp, veÈmânt de prinÈesă Èi cu o Èinută nobilă trebuia să întruchipez unicitatea fetei de împărat. Costumul era superb, doar eu nu mă regăseam în el. Eram o CenuÈăreasă debusolată Èi, cu tot avântul meu în rochia largă cu poale fluturânde pe scena improvizată, am clacat. Sinapsele mi s-au blocat preÈ de o clipă Èi urnindu-se greoi, prin cine Ètie ce vibraÈii misterioase, am reuÈit să îngân ceva-ceva, gâtuită de emoÈii, din spusele Cătălinei: “O, dulce-al nopţii mele domn/ De ce nu vii tu? Vină/ Cobori în jos, luceafăr blând/Alunecând pe-o rază/ Pătrunde-n casă şi în gând/ Şi viaţa-mi luminează!”</p>
<p>Amintirea acelei prestaÈii jalnice îmi este Èi acum impregnată de o anume jenă, atunci însă credeam că eÈecul meu va rămâne săpat în piatră pentru veÈnicie, că va rămâne veÈnic viu Èi neîncărunÈit. Nivelul meu de sofisticare nu a avut atunci o legătură direct proporÈională cu locul în care mă aflam.</p>
<p>Doamna Beldiman, de care îmi era teamă că dezamăgind-o mă va iubi mai puÈin, cu o mângâiere duioasă pe cap ce-mi scutura umilinÈa suferită, îmi spune: ”Nu-Èi face griji, ai fost superbă, un premiu tot o să iei!”. Am luat nemeritat premiul doi, aÈa cum se obÈine mai mereu câte ceva în viaÈă, pe bază de favoritism.</p>
<p>Doar pentru că eram preferata ei, a trebuit să-mi dea votul Èi domnul Beldiman, soÈul doamnei, profesor de sport, răspunzător cu activitatea sportivă a taberei.</p>
<p> ;</p>
<p>Splendoarea carnavalului a fost copleÈitoare, doar cel ce se îndrăgostise de mine fierbea, clocotea că nu am luat premiul întâi. Ne iubim Èi acum, într-un fel aparte, o iubire ce poartă pecetea nevinovăÈiei,căci amândoi avem acum familii frumoase. El, dintr-un copil abandonat crescut de bunici, este acum primul gospodar al satului, este un primar destoinic, cu înÈelegere Èi milă nemărginită pentru omul în nevoie, pentru omul zdrobit de nenoroc, cu suflet rătăcit.</p>
<p>Focul de tabără din seara dinaintea plecării a fost spectaculos. Pe de-a dreptul.</p>
<p>Am adunat o zi întreagă lemne de foc din zona apropiată a pădurii. Pe jos găseam suficiente lemne, bucăÈi mai groase decât încheietura mâinii. Pe cele mai grele le adunau băieÈii mai mari Èi profesorii. Le-am aÈezam la început în formă conică, sprijinite unele de altele în vârf, lăsând loc în interior pentru iasca din frunze uscate Èi vreascuri mici, firave, astfel încât să putem aÈâÈa focul Èi am continuat cu lemne din ce în ce mai groase. Conul de la început se transformat într-un tetraedru uriaÈ ce urma să ne asigure un impresionant foc de tabără piramidal.</p>
<p>După o zi plină de frenezie, am fost răsplătiÈi de seara miraculoasă petrecută în jurul acelui spectacular foc de tabără. Petrecerea a început când soarele era la asfinÈit, coborât deja îndărătul copacilor Èi a continut până târziu, în solemnitatea fermecată a nopÈii, cu dans Èi muzică, un veritabil elixir al veseliei pe care l-am băut însetoÈaÈi dintr-o înghiÈitură, până la fund.</p>
<p><strong> Am avut un repertoriu vast Èi pestriÈ în acelaÈi timp, muzică folk din glasuri cristaline, “Andrii Popa”, “Vivat veselia”, “</strong>Românaşului îi place”,<strong> “</strong>Pentru pace şi popor/ Ne batem în dormitor/ Ne batem cu pernele/… “<strong>. </strong>În sunet de voci celeste curgea poezia în acorduri splendide ce veneau de la chitara magică a Alinei Èi de la flautul fermecat al Monică. O muzică în sunete armonioase, liniÈtitoare, hipnotizantă pentru fluturaÈii abia conturaÈi ce roiau în zborul lor dintâi în stomăcelul nostru din prag de adolescenÈă. În sunet vrăjit de flaut încolÈea visător în fiecare dintre noi, un Tamino sau o Pamină, fiică a Reginei NopÈii.</p>
<p><strong> Au fost momente cu totul deosebite, cu gust de fericire neînÈeleasă atunci. ÎnsăÈi noaptea, sprijinită pe v</strong>â<strong>rfurile copacilor, privea misterios, ascult</strong>â<strong>nd vocile noastre. Unele se pierdeau în înălÈarea către cerul presărat cu stele lucitoare, altele răsunau departe în desiÈul înnoptat al pădurii. Feeria unei astfel de seri petrecută admirabil se întipăreÈte cu desăv</strong>â<strong>rÈire, vie pentru totdeauna, în amintire. Memoria credincioasă păstrează intacte grăunÈele de recunoaÈtere înÈirate pe cărarea de întoarcere în amintiri.</strong></p>
<p>În ultimile zile ale perioadei petrecute acolo, Alina tot scria aferată în caietul- jurnal de tabără, un fel de copy-paste a activităÈilor seriilor precedente, a tot ce era aÈezat deja în tradiÈia taberei, căci nu prea văd ce avea nou de raportat, pentru că mare lucru nu s-a întâmplat în acea serie de copii.</p>
<p>La festivitatea de încheiere a taberei mirajul s-a destrămat prin câteva discursuri, s-a cântat cu melancolie, “La revedere, tabără dragă/ La revedere, noi plecăm/ Să Ètii tu, dragă, ce rău ne pare/ Èi cât de mult noi regretăm”. Erau acordurile părerii de rău ce ne scârÈâia sufletul, zdrenÈuind încântarea acelor zile magice ale copilariei noastre.</p>
<p>Multe sunt frânturi de amintiri. Emil, îndrăgostit de mine până peste cap, m-a căutat zadarnic mulÈi ani. Reprezentam pesemne, pentru el, o culme a perfecÈiunii, doar că destinul a vrut să ne revedem mult mai târziu, când fiecare dintre noi era bine aÈezat lângă adevărata lui jumătate. Din toată povestea asta ne-am ales cu o prietenie trainică ce nu a putut fi roasă la temelie de trecerea timpului, în destule contexte ale vieÈii în care, nici eu dar nici el, nu am fost sub protecÈia vreunui clopot de sticlă. Este adevărat că nu eram nici cel mai sociabil dintre copiii de acolo, dar nici tocmai dornic de a lega prietenii vremelnice. Această singură prietenie ce dăinuie, a avut la început gustul unei iubiri de la grădiniÈă Èi s-a transformat în bucuria de a descoperi, mereu, că preÈuirea acelui om creÈte constant sub ochii tăi.</p>
<p>Cu câÈiva am făcut schimb de adrese Èi am Èinut legătura o vreme, până ce s-au prăvălit talazurile uitării, căci ne-am avântat temerari, cu încredere nestrămutată, în forÈa semeaÈă a tinereÈii însufleÈitoare, fiecare pe drumul lui, fără zăbavă, să cucerim cetăÈi, să urcăm Araratul. Până la urmă, viaÈa s-a dovedit a fi o serie continuă de despărÈiri,<em> dincolo de care transcend larma frumoasă a copilăriei, chiotele de bucurie, Èotiile Èi pofta unică de a trăi! Èi amintiri pe viaÈă!</em><strong> Praf de vise</strong><em> peste verde de codru! </em></p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/nu-plangi-tu-plange-vinul-silvia-cuzum/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Nu plângi tu, plânge vinul!, </a>o poveste (cel puÈin) la fel de frumoasă&#8230;
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Silvia Cuzum' src='https://secure.gravatar.com/avatar/7d0b3df76cd3f5880b0230b8cd1864076eaecbfa4fbf0885f1bf4e0ce8491c44?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/7d0b3df76cd3f5880b0230b8cd1864076eaecbfa4fbf0885f1bf4e0ce8491c44?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/silvia-cuzum/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Silvia Cuzum</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:sc&#117;z&#117;m&#064;&#121;a&#104;&#111;o.&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>