Romanța tristeții incurabile și a toamnelor cu glas de ploaie: Paul Verlaine

Paul Verlaine, unul dintre cei mai influenți poeți francezi, a avut o copilărie și o familie care au jucat un rol semnificativ în formarea sa ca artist și în dezvoltarea temelor recurente din opera sa.

Născut pe 30 martie 1844, la Metz, în Franța, Verlaine provenea dintr-o familie de clasă mijlocie. Tatăl său, Nicolas Auguste Verlaine, era un ofițer în armata franceză, iar mama sa, Élisa Stéphanie Dehée, provenea dintr-o familie burgheză. Relația lui Verlaine cu părinții săi a fost una complexă, influențată de natura strictă și autoritară a tatălui său și de relația mai caldă și mai apropiată cu mama sa.

Familia s-a mutat la Paris în 1849, unde Verlaine a început să frecventeze liceul. A fost un student talentat, dezvoltând o pasiune timpurie pentru literatură și poezie. Deși a urmat studii juridice la cererea tatălui său, inima lui Verlaine a fost întotdeauna atrasă de lumea literelor.

Copilăria și adolescența sa au fost marcate de o sensibilitate profundă și o timiditate care l-au izolat adesea de colegii săi. Această izolare și sensibilitate au influențat profund opera sa poetică, oferindu-i o perspectivă unică asupra lumii. Se poate spune că adolescența lui Paul Verlaine și opera sa timpurie sunt strâns legate de dezvoltarea sa ca poet. Educația lui Verlaine a jucat un rol important în dezvoltarea sa ca poet. A frecventat Liceul Imperial Bonaparte (acum Liceul Condorcet) din Paris, unde a excelat în literatură și clasici. Încă din această perioadă, a început să dezvolte o sensibilitate poetică, influențată de lecturile sale variate, care includeau atât clasici ai literaturii franceze, cât și poeți romantici. Verlaine a început să scrie poezie în adolescență. Primele sale poezii reflectă influențele romantice ale epocii, marcate de o expresie emoțională intensă și o fascinație pentru natură, dragoste și melancolie. Aceste subiecte vor rămâne teme recurente în opera sa.

Debutul său literar a avut loc în anii 1860, când Verlaine a început să frecventeze cercurile literare pariziene, cunoscându-i pe poeții Charles Baudelaire și Arthur Rimbaud, care aveau să exercite o influență semnificativă asupra operei sale. Cel mai cunoscut era ”Cercul poeților blestemați”. Termenul de „Poète Maudit” a fost popularizat de Verlaine însuși într-o lucrare din 1884 intitulată „Les Poètes maudits”, în care a prezentat o serie de biografii ale unor poeți pe care i-a considerat neînțeleși și marginalizați de societate. Acești poeți, printre care se numărau Arthur Rimbaud, Tristan Corbière, Stéphane Mallarmé și, desigur, Verlaine însuși, erau văzuți ca figuri rebelioase, care sfidau normele literare și sociale. Ceea ce îi unea era o combinație de talent literar excepțional, un stil de viață nonconformist și adesea autodistructiv, și o relație conflictuală cu societatea. Acești poeți erau cunoscuți pentru stilurile lor inovatoare și expresive, explorând teme precum transcendența, revolta și suferința interioară. Multe dintre viețile și operele lor erau impregnate de o melancolie profundă și o sensibilitate extremă.Deși adesea marginalizați în timpul vieților lor, Poetii Blestemați au avut o influență profundă asupra literaturii și artei care au urmat. Abordarea lor inovatoare față de poezie a deschis drumul pentru mișcări literare ulterioare, inclusiv simbolismul și modernismul. Au sfidat normele poetice tradiționale, experimentând cu forme libere și explorând adâncimile experienței umane.

În 1866, Verlaine a publicat primul său volum de poezie, „Poèmes saturniens”, o colecție care demonstrează deja o maturitate poetică remarcabilă. Acest volum este marcat de tonuri melancolice și un stil care îmbină tradiționalul cu inovația, anticipând simbolismul.

Evoluția stilului poetic

Stilul poetic al lui Verlaine în adolescență și tinerețe se caracterizează prin fluiditate, muzicalitate și o tendință spre subtilitate și vag, în contrast cu stilul mai direct și mai descriptiv al romantismului. Acest stil va deveni mai pronunțat în lucrările sale ulterioare, precum „Fêtes galantes” și „Romances sans paroles”. Să ne amintim câteva dintre cele mai cunoscute poeme ale lui Verlaine…

„Chanson d’automne” („Cântec de toamnă”): Această poezie este probabil una dintre cele mai celebre ale lui Verlaine, cunoscută mai ales pentru primele sale versuri, „Les sanglots longs / Des violons / De l’automne”. Poemul evocă sentimente de melancolie și tristețe asociate cu trecerea timpului și schimbarea anotimpurilor.

„Clair de lune” („Lumina Lunii”): Inspirată de clasicismul francez, această poezie este apreciată pentru atmosfera sa visătoare și lirismul delicat. Descrie o scenă nocturnă calmă și contemplativă, ilustrând abilitatea lui Verlaine de a capta subtilitățile emoționale și peisajele lirice.

„Mon rêve familier” („Visul meu familiar”): Este o expresie a dorului și a visării, unde poetul descrie un vis repetitiv despre o femeie necunoscută, care reprezintă un ideal de iubire și înțelegere.

„Après trois ans” („După trei ani”): În această poezie, Verlaine explorează tema revenirii într-un loc familiar după o lungă absență, reflectând asupra schimbărilor și continuității timpului și spațiului.

„Il pleure dans mon cœur” („Plouă în inima mea”): Această poezie face parte din volumul „Romances sans paroles” și este remarcabilă pentru modul în care folosește imagini ale naturii pentru a reflecta stările interioare de tristețe și melancolie.

„Art poétique” („Arta poetică”): Este un fel de manifest poetic, unde Verlaine enunță principiile sale estetice, promovând muzicalitatea, subtilitatea și eleganța în poezie, în opoziție cu descrierile directe și excesive.

Poeme traduse de Octavian Soviany

După moartea tatălui său în 1865, Verlaine a început să trăiască o viață mai boemă, frecventând cercurile literare pariziene și începând să-și publice poeziile. Relația cu familia sa a rămas însă importantă pe tot parcursul vieții, mai ales legătura cu mama sa, care a rămas o figură centrală până la moartea ei.

Mari iubiri

Povestea de iubire dintre Paul Verlaine și Arthur Rimbaud este una dintre cele mai tumultuoase și influente relații din istoria literaturii. Această legătură pasională, complexă și adesea tumultuoasă între doi dintre cei mai renumiți poeți francezi ai secolului al XIX-lea a avut un impact semnificativ asupra vieții și operei lor. Relația lor a început în 1871, când Verlaine, deja un poet stabilit și căsătorit, a fost profund impresionat de poezia tânărului Rimbaud, care avea atunci doar 17 ani. Fascinat de talentul și personalitatea lui Rimbaud, Verlaine l-a invitat pe tânărul poet la Paris. Rimbaud, un spirit rebel și nonconformist, a acceptat invitația și a sosit în capitala Franței, ceea ce a marcat începutul unei relații intense și complexe.

Relația dintre Verlaine și Rimbaud a evoluat rapid într-o afecțiune profundă, dar și într-un parteneriat literar. Împreună, au explorat noi direcții în poezie, influențându-se reciproc. Totuși, relația lor a fost plină de tensiuni, caracterizată prin episoade de beție, dispute violente și reconcilieri pasionale. Acestea au fost reflectate în operele lor, care au devenit mai introspective și mai revoluționare.

Relația lor a avut un impact semnificativ asupra vieții personale, în special asupra căsătoriei lui Verlaine. Mathilde Mauté, soția lui Verlaine, a devenit din ce în ce mai neliniștită de influența lui Rimbaud asupra soțului ei. Tensiunile au atins apogeul când Verlaine a părăsit-o pe Mathilde pentru a fi cu Rimbaud, decizie care a declanșat un scandal public.

Perioada Londra și Bruxelles

În 1872, Verlaine și Rimbaud s-au mutat împreună la Londra, unde au trăit o viață boemă, scriind și explorând cultura locală. Cu toate acestea, relația lor a continuat să fie volatilă. În 1873, în timpul unei alte perioade petrecute împreună la Bruxelles, după o serie de dispute intense, Verlaine l-a împușcat pe Rimbaud într-un act de violență care a dus la arestarea și închisoarea lui Verlaine.

Despărțirea 

După incidentul cu împușcătura și perioada petrecută de Verlaine în închisoare, relația lor a luat sfârșit. Cu toate acestea, influența lor reciprocă a continuat să se manifeste în operele lor. Poeziile lui Verlaine din această perioadă, cum ar fi cele din colecția „Romances sans paroles”, sunt adesea văzute ca fiind influențate de relația cu Rimbaud. La fel, opera lui Rimbaud, inclusiv „Une Saison en Enfer”, reflectă experiențele și transformările suferite în timpul relației lor.

Ecranizări celebre

Povestea de iubire între Paul Verlaine și Arthur Rimbaud a fost subiectul unei ecranizări celebre, reflectând fascinația continuă pentru relația lor tumultuoasă și impactul lor în lumea poeziei.

„Total Eclipse” (1995), film este regizat de Agnieszka Holland  îi are în rolurile principale pe Leonardo DiCaprio ca Arthur Rimbaud și David Thewlis ca Paul Verlaine. „Total Eclipse” explorează relația pasională și adesea turbulentă dintre cei doi poeți, punând accent pe dinamica complexă a relației lor și pe impactul acesteia asupra vieții și lucrărilor lor.

Scena geloziei

Acest film își propune să captureze nu doar detaliile biografice, ci și esența creativă și emoțională a relației dintre Verlaine și Rimbaud. Prin natura sa artistică și interpretativă, el oferă o perspectivă cinematografică asupra uneia dintre cele mai faimoase și controversate relații din istoria literaturii.

Arthur Rimbaud – Nu iubesc femeile