Site icon Bel-Esprit

Pastișa ca exercițiu de stil

Un exercițiu de Ovidiu Stanomir (pastișă la Odă în metru antic)

O, da !

Nu credeam să-nvăţ a trăi vrodată.
Pururi mofluz, bâjbâind prin ceţuri,
Ochii mei plecam vinovat spre maica
                                               Ţărâna.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Bucurie tu, dureros de dulce…
Te-am sorbit cu nesaţ, îmbătat de
                                       plăcere.

Ne distrăm grozav, de nimic ne pasă,
Nici ne dă prin minte să fim mai discreţi;
Râsul nostru a-l opri nu pot toate
                                  mutrele acre.

De-ale mele temeri prea puţin îmi pasă,
Pe al vieţii ring ţopăiesc frenetic.
Aş putea să izbucnesc acum în plâns ca
                              Poetul nepereche?

Apară mereu ochii turburători în cale-mi,
Vino iar în sân bucurie dulce ;
Ca să pot vieţui pe deplin, la mine
                                   vino, ah, vină!

foto arhiva personală

Citește și Jocul de-a oastea

 

 

Exit mobile version