<p>Îi plăcea mirosul dimineÈilor. Credea Èi simÈea că aerul se simte altfel când soarele e încă pitit după plapuma de nori. Parcă viaÈa încă moÈăie Èi tot ceea ce respiri e început. Iar începutul are un iz aparte. De nou, de speranÈă, de putinÈă. Domnul Toma Ètia acest lucru. Îl aflase de pe vremea când era doar un Èânc cu muci înnodaÈi sub barbă. Îl trezeau ai lui cu noaptea în cap, îl înfofoleau la repezeală Èi alergau cu el de o mână să prindă un autobuz prea plin Èi pentru sufletul lui mic. Atunci nările i-au fost pentru prima oară gâdilate de aromele începutului unei zile. Erau aburi de griji, de grabă Èi de trudă. Miros de ud Èi întuneric. Înecăcioasă senzaÈie, de care nu s-a putut scutura multă vreme.</p>
<p>Azi, însă, iubea să fie primul pe străzi. Să mângâie cu curiozitate acoperiÈurile caselor Èi să se bucure de tăcerea tremurândă. O clipă Èi zumzetul începea, lumea se trezea, grijile Èi truda fiind în continuare mereu pe fugă, mereu aceleaÈi.</p>
<p>Mergea cu mâinile băgate adânc în buzunare, încâlzindu-se la aburii propriei respiraÈii. Când coti la dreapta, atenÈia îi fu atrasă de un cuplu apărut aparent de nicăieri. Un el Èi o ea, aruncaÈi de un hazard cinic în tabloul atât de calm până în acel moment. Domnul Toma scăpă o înjurătură printre dinÈi. Dacă era ceva ce detesta, acela era neprevăzutul. Nu degeaba ieÈea din casă la o oră atât de timpurie. Dorea să fie doar el, să calce apăsat peste gânduri fără a fi întrerupt de banal. Era dreptul lui, iar faptul că azi lucrurile dădeau semne să dea totul peste cap, îi creă o stare de neliniÈte aproape la limita furiei.</p>
<p>Se opri pentru a-Èi căuta pipa în sacoul uzat de ani. Îndesă tutunul cât putu de bine, cu degetul mare pe post de futac Èi începu să pufăie cu ochii închiÈi. ÎÈi strânse dureros pleoapele, sperând că în momentul când le va deschide din nou, cei doi îÈi vor fi văzut de drum. Zadarnic gând! Îi văzu în continuare în mijlocul străzii, statui cu gesturi de oameni antrenaÈi într-o discuÈie în contradictoriu.</p>
<p>Domnul Toma îÈi făcu curaj Èi lipindu-se de pereÈii caselor de la marginea drumului începu să înainteze ca o umbră cocoÈată de resemnare. Când ajunse în dreptul cuplului, o voce stridentă îl făcu să înghită fumul, fapt care îi produse un acces de tuse, complet nedorit.</p>
<p>-Spune Èi tu! Spune-i, că pe mine nu mă crede! Stăm aici de două ore Èi urlăm unul la altul! Există sau nu păpădii? Spune! Ai văzut tu vreuna de când eÈti? Doar tâmpitul ăsta suÈine că sunt, că cresc nu Ètiu pe unde! Poate la dracu-n praznic le-a văzut! Un dobitoc! Da, eÈti un dobitoc!, ea se întoarse ameninÈător spre el Èi îi înfipse degetul arătător fix între ochi.</p>
<p>-Nu o băgaÈi în seamă! E nebună! Ea nu e în stare să vadă nici ce îi sub nasul ei, d-apoi să recunoască o floare aÈa plăpândă ca păpădia! Este o minune a naturii, ea păpadia, pe cuvântul meu de om iubitor de frumos! CreÈte doar sub soarele cald Èi lângă un verde dat în pârg de bucurie. Normal că o persoană aÈa spurcată la suflet ca ea nu le poate vedea! Măcar de ar tăcea din gură, dar nu! Se apucă să urle trezind Èi cocoÈii susÈinând doar inepÈii. Èi acum vă bagă Èi pe dumneavoastră în delirul ăsta! Absurd! Un absurd absolut, domnule drag! Absolut!</p>
<p>Ochii domnului Toma erau aÈa de mari, încât simÈi că dacă nu clipeÈte în clipa următoare o să îi pleznească pielea de pe faÈă. Nu Ètia ce îl stupefia mai tare. Tonul familiar al cucoanei, vorba teatrală a însoÈitorului ei sau nonsensul celor auzite. O gheară îi strânse pântecele într-un dezgust greu de scuipat. Încercă să facă un pas, dar parcă tone de plumb îi umplu Èosetele. Privi spre sandalele rupte pe alocuri Èi albul murdar care îi acoperea picioarele îi zgârie retina. Se făcu zi. Mult prea <span class="skimlinks-unlinked">repede.Mult</span> prea brusc. De ce nu putea să înainteze? Ce se întâmpla? Ce forÈă îl Èinea Èintuit locului, martor involuntar al unei scene desprinse dintr-un scenariu kafkian?</p>
<p>-Trebuie să mă crezi! Nu mă interesează că eÈti bătrân Èi te crezi mai înÈelept ca mine! Păpădiile nu există! Datoria noastră este să luptăm împotriva zănaticilor care încearcă să ne sucească minÈile cu asemenea neadevăruri! Vocea ei căpătă un ton atât de strident încât văzduhul începu să se cutremure. Domnul Toma ar fi putut jura că auzise niÈte geamuri spărgându-se în jur. Trase adânc aer în piept Èi îngăimă un „Mă scuzaÈi!” atât de răguÈit încât se miră Èi el că acel sunet i-ar fi aparÈinut.</p>
<p>Poate nici nu rostise de fapt nimic, pentru că cei doi nu părură a-l fi auzit.</p>
<p>-Nu accept să se creeze o anarhie! Cuvintele mele sunt sfinte, ceea ce spun eu e singurul adevăr! cucoana continua să zgârie dimineaÈa, deja târzie.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Fără nici un avertisment, domnul până atunci de un calm reÈinut Èi care totuÈi îÈi păstrase o anumită postură de intelectual, sări la femeie Èi îi curmă discursul sucindu-i gâtul ca unei găini. Se prăbuÈi pe caldarâm, horcăind ceva ce nu mai putea fi înÈeles. El îÈi aranjă tacticos paltonul Èi trecând pe lângă domnul Toma, îi Èopti:</p>
<p>-A fost o proastă! E plin de păpădii peste tot!</p>
<p>Bătrânul înlemnit începu să respire abia după câteva secunde. O groază de nedescris îi sfredelea măruntaiele. Dintr-o dată, o duhoare care mustea în aer îl făcu să vomite. Era ceva de nesuportat. Se îndreptă târât de spaimă spre bucata de carne care zăcea în mijlocul străzii. Când se apropie îndeajuns, văzu doar bucăÈi de fum negru, un fum venit din furnalele Iadului care îi întunecase Èi ultima brumă de autostăpânire. Începu să alerge pe strada încă pustie Èi odată intrat în casă învârti de două ori cheia în broască, prăbuÈindu-se lângă uÈă. Un plâns nenăscut pe lume începu să îi scuture toate oasele dureros de bătrâne Èi bolnave. Teroarea, neputinÈa Èi lacrimile la un loc îl trimiseră în cel mai adânc somn de până atunci.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-6143" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/01/zombomeme-03052018133522569703720.jpg" alt="" width="790" height="989" /></p>
<p>*</p>
<p>În salonul întunecat era liniÈte. Un sforăit obosit se mai auzea din când, în când, dar nimeni nu părea deranjat de asta. Paturi aliniate unul lângă altul, fiecare ocupat de o pereche de pijamale care învelea câte un suflet uitat de cei de afară. Doamna TanÈa îÈi umplea fără grabă găleata cu apă, după care băga mopul în ea Èi îl trântea hotărâtă peste linoelumul de un verde acru. Amesteca dâre de mizerie cu o măiestrie Èi o indiferenÈă de invidiat.</p>
<p>Când asistenta Maria trecu pe lângă ea cu mâinile pline de cutia cu tratament, doamna TanÈa îÈi îndreptă spinarea într-un semn clar de dezgust:</p>
<p>-Ai văzut? Iar s-a întors Păpădia!</p>
<p>-Da, Ètiu. L-au adus aseară cu Salvarea. A sunat vecina lui. Se pare că obiÈnuieÈte să se plimbe prin oraÈ cu noaptea-n cap, iar când se întoarce îÈi cumpără un pachet de tutun Èi ei o pâine. Ieri nu i-a adus-o Èi a Ètiut că ceva s-a întâmplat. Că i-au revenit delirurile. L-au găsit leÈinat pe podea, chircit ca un bebeluÈ, plâns tot Èi făcuse Èi pe el amărâtul!</p>
<p>-Of, o să mă înebunească iar! Să îi pun păpădii pe noptieră, auzi! Serios, cum să nu o iei razna într-un loc ca ăsta? Cum naiba să conteze dacă există păpădii sau nu?</p>
<p>-Nu-l băga în seamă! E un nenorocit de schizofrenic. Aseară, când l-au adus, mi-a spus că dacă nu recunosc că am văzut o păpădie în viaÈa mea, am să mor. O să mi se sucească gâtul ca unei găini! Lasă, că i-a dat domnul doctor tratament cât pentru un elefant Èi se calmează el!</p>
<p>-Da, până data viitoare! Mama lor de bătuÈi de soartă! Doamna TanÈa scuipă cu atâta silă Èi ciudă în acelaÈi timp, că trebui să mai frece de două ori locul, pentru a nu rămâne mărturie dezgustul ei în faÈa unei boli nemiloase.</p>
<p>Când deschise ochii, domnul Toma realiză că e din nou în spital. Îi era cunoscut locul Èi Ètia tot ce i se întâmplă, dar asta nu însemna că se simÈea confortabil. Îi era ciudă că iar ajunse aici. ÎÈi amintea că plecase să simtă mirosul dimineÈii. Atât. Voia doar un moment al lui cu liniÈte. Însă blestematele alea de halucinaÈii Èi de voci din capul lui! De ce nu le poate ignora?</p>
<p>Se ridică uÈor pe pernă Èi privi pe fereastră. Tot dimineaÈă! Ce ironie! Era liniÈte, o liniÈte râvnită, dar mirosea a antiseptice Èi a singurătate. Nu, nu era deloc ceea ce căuta. Se uită la punga de perfuzie. Îi păru o clepsidră care îi picura normalitate în vene. Realiză că nu mai era mult Èi ar fi uitat cine e. Ar fi uitat de păpădii. Închise ochii Èi încercă cu o ultimă sforÈare să îÈi amintească tot ceea ce poate simÈi, ce vise ar putea să aibă, că în fond, e om.</p>
<p>Gândul îl duse în cămăruÈa lui, locul unde păpădiile există. Puse un disc la patefon Èi lăsându-se pradă acordurilor care răsunau atât de dulce în încăpere, îÈi aprinse pipa Èi începu să fumeze tacticos. Dar perfuzia îÈi continua cadenÈa. Picătură după picătură. Camera începu să se cutremure. Geamurile se sparseră cu un bocet de implorare. Moloz Èi bucăÈi de pietre se aÈezau în jurul lui, de parcă o întreagă escadrilă s-ar fi concentrat doar pe micul apartament spălat de griul uitării colective.</p>
<p>Domnul Toma părea să nu bage de seamă. Se agăÈă de umbra păstrată în mintea lui, umbra lui, a celui de dinainte. Stătea aÈezat la marginea patului, trăgând cu toată puterea din pipă, ascultând melodii de mult uitate. Perfuzia se termină Èi el era în aceaÈi poziÈie. Izbândise! Păstrase vii păpădiile! Deoarece păpădiile există!</p>
<p>Pe Mona Rusinescu o găsiÈi Èi <strong><a href="https://ocartenescrisa.wordpress.com/">aici.</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;&#099;&#111;n&#099;u&#114;s&#064;&#121;&#097;&#104;o&#111;&#046;&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>