Pablo Neruda, cunoscut poet chilian și laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1971, a murit în circumstanțe controversate. Se întâmpla în 23 septembrie 1973, la doar 12 zile după lovitura de stat militară din Chile care a dus la răsturnarea președintelui Salvador Allende și la instaurarea unei dictaturi militare conduse de generalul Augusto Pinochet.
Cauza oficială a morții a fost cancerul de prostată, boală de care suferise de mai mulți ani. Cu toate acestea, au existat suspiciuni și speculații cu privire la circumstanțele exacte ale decesului său, deoarece Neruda fusese un critic vocal al noii dictaturi și existau temeri că ar fi putut fi otrăvit. În anii care au urmat, au existat investigații și controverse privind moartea poetului, iar în 2015, corpul său a fost exhumat pentru a se efectua noi analize medicale.
Anchetele ulterioare nu au confirmat otrăvirea și au menținut cauza oficială a morții ca fiind cancerul de prostată. Cu toate acestea, moartea lui Pablo Neruda rămâne un subiect de dezbatere și discuții în Chile și în comunitatea internațională de literatură și politică.
Cine moare
Şi de-ar fi să mă uiţi vreodată
Pablo Neruda
Vreau să reţii
o singură chestiune.
Deja ştii cum funcţionează:
dacă-mi arunc privirea-nspre
luna de cristal sau ramul ruginiu
al toamnei liniştite, ce-mi bate în fereastră,
dacă alint
focul şi
cenuşa imaterială
ori coaja încreţită a butucului arzând,
îmi zboară gândul la tine
de parcă toate cele ce sunt:
miresme, lumină, metale
ar fi mici luntri care plutesc
spre insulele tale care m-atrag.
Ce-o fi, o fi!
dacă azi un pic, mâine alt pic vei înceta să mă iubeşti
voi înceta şi eu să te iubesc azi un pic, mâine alt pic.
Dacă subit
mă vei uita,
să nu mă mai cauţi
pentru că eu deja te voi fi uitat.
Dacă ţi se pare năvalnic şi nebun
vântul în vele
ce-mi trece prin viaţă
şi dacă vei alege
să mă debarci la malul
inimii în care m-am ancorat,
ia aminte
că în aceeaşi zi,
la aceeaşi oră,
voi ridica braţele
şi se va smulge ancora plecând
în căutarea altui loc, mai bun.
Dar
dacă zi şi noapte,
la tot ceasul
vei simţi că-mi eşti sortită
cu neprihănitu-ţi şarm.
Dacă zi de zi se-nalţă
spre buzele tale o floare şi mă caută,
of, dragostea mea, of, mie,
în mine se reaprinde focul,
în mine nimic nu se stinge şi nimic nu se uită,
dragostea mi se alimentează din dragostea ta, iubito,
şi veşnic ea va rămâne-n braţele tale
fără a se dezlipi dintr-ale mele.
Traducere Dan Costinaș
Citiți și Sigmund Freud, inepuizabil?
