<p dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><a href="https://bel-esprit.ro/lumea-vazuta-prin-ochii-lui-orhan-pamuk/" target="_blank" rel="noopener"><strong>Orhan Pamuk</strong></a>, unul din cei mai renumiÈi <a href="https://polirom.ro/autori/2380-orhan-pamuk" target="_blank" rel="noopener">scriitori turci</a> contemporani, a fost prezent luni, 3 aprilie, la TimiÈoara, unde i s-a decernat titlul de <strong>Doctor Honoris Causa</strong> al UniversităÈii de Vest din TimiÈoara. Într-o discuÈie liberă Èi într-o atmosferă caldă, romancierul care a făcut din Istanbul un oraÈ etern a vorbit, împreună cu <strong>Radu Paraschivescu</strong>, despre socitatea de astăzi Èi rolul scriitorului, precum Èi despre problemele cele mai stringente ale societăÈii actuale.</p>
<p dir="ltr" data-placeholder="Traducere">Evenimentul a făcut parte din programul cultural „La UVT, Cultura este Capitală!”, inclus în Programul Cultural „TimiÈoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii”.</p>
<p dir="ltr" data-placeholder="Traducere">Laureat al <strong>Premiului Nobel pentru Literatură</strong> în anul 2006, <a href="https://polirom.ro/autori/2380-orhan-pamuk" target="_blank" rel="noopener">Orhan Pamuk</a> este cunoscut pentru scriitura sa de o fineÈe unică Èi pentru viziunea pe care o are asupra literaturii Èi asupra scriitorilor. Discursul său din momentul decernării premiului Nobel, susÈinut în limba turcă, este grăitor din acest punct de vedere. Se întâmpla în 7 decembrie 2006. L-am tradus cu sfială, încercând să redau măcar puÈin din catifeaua cu care îmbracă toate cuvintele, indiferent de ocazia cu care dă drumul în lume. Mâna de catifea, aÈa l-am numit.</p>
<div id="attachment_48239" style="width: 910px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/04/Pamuk1.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-48239" class="size-full wp-image-48239" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/04/Pamuk1.jpg" alt="" width="900" height="600" /></a><p id="caption-attachment-48239" class="wp-caption-text">UVT, pagina de Facebook</p></div>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Cu doi ani înainte de moartea lui, tatăl meu mi-a dat o valiză mică plină cu scrierile, manuscrisele Èi caietele lui. Luându-Èi aerul obiÈnuit de glumă Èi ironie, mi-a spus că vrea să le citesc după ce ”pleacă”, adică după ce moare, voia să spună. </span></em></strong></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">&#8211; Aruncă o privire, spuse el, părând uÈor stânjenit. „Vezi dacă există ceva înăuntru pe care să îl poÈi folosi. Poate după ce voi pleca, poÈi face o selecÈie pe care o poÈi publica.”</span></em></strong></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro"> Eram în biroul meu, înconjuraÈi de cărÈi. Tatăl meu căuta un loc unde să depună valiza, bătând camera în lung Èi în lat ca un bărbat care dorea să se scape de o povară dureroasă. În cele din urmă, a lăsat-o într-un colÈ discret, în liniÈte. A fost un moment ruÈinos pe care niciunul dintre noi nu l-a uitat vreodată, dar odată ce a trecut Èi ne-am întors din nou în rolurile noastre obiÈnuite, luând viaÈa cu uÈurinÈă, spiritele noastre glumete Èi ironice au preluat controlul Èi ne-am relaxat. Am vorbit aÈa cum am făcut întotdeauna, despre lucrurile banale ale vieÈii de zi cu zi, despre nesfârÈitele necazuri politice ale Turciei Èi despre afacerile eÈuate ale tatălui meu, fără să simÈim prea multă durere.</span></em></strong></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Îmi amintesc că după plecarea tatălui meu, am petrecut câteva zile plimbându-mă pe lângă valiză fără să mă ating o dată de ea. Eram deja familiarizat cu această valiză mică, neagră, din piele, Èi încuietoarea ei Èi colÈurile ei rotunjite. Tatăl meu o lua cu el în călătorii scurte Èi o folosea uneori pentru a duce documente la serviciu. Mi-am amintit că, pe vremea când eram copil Èi tata venea acasă din vreo călătorie, deschideam această valiză mică Èi scotoceam printre lucrurile lui, savurând parfumul coloniei Èi al Èărilor străine. Această valiză era un prieten intim, o amintire puternică a copilăriei mele, a trecutului meu, dar acum nici măcar nu puteam s-o ating. De ce? Fără îndoială că a fost din cauza greutăÈii misterioase a conÈinutului său. </span></em></strong></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Acum voi vorbi despre semnificaÈia acestei încărcături. Este ceea ce o persoană creează atunci când se închide într-o cameră, se aÈează la o masă Èi se retrage într-un colÈ pentru a-Èi exprima gândurile – adică exact sensul literaturii.</span></em></strong></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Când în sfârÈit am atins valiza tatălui meu, tot nu m-am gândit să o deschid, dar Ètiam ce se afla în unele dintre acele caiete. Îl văzusem pe tatăl meu scriind în câteva dintre ele. Nu era prima dată când auzeam de încărcătura din valiză. Tatăl meu avea o bibliotecă mare; în tinereÈe, la sfârÈitul anilor 1940, îÈi dorise să fie un poet din Istanbul Èi îl tradusese pe Valéry în turcă, dar nu Èi-a dorit să trăiască genul de viaÈă care se potrivea cu a scrie poezie într-o Èară săracă, cu puÈini cititori. Tatăl tatălui meu – bunicul meu – fusese un om de afaceri bogat; tatăl meu a dus o viaÈă confortabilă, copil Èi tânăr fiind nu-Èi dorea să îndure greutăÈi de dragul literaturii, al scrisului. </span></em></strong></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">El iubea viaÈa cu toate frumuseÈile ei – asta am înÈeles. Primul lucru care m-a Èinut departe de conÈinutul valizei tatălui meu a fost, desigur, teama că s-ar putea să nu-mi placă ceea ce citesc. Pentru că tatăl meu Ètia acest lucru, îÈi luase precauÈia de a se comporta ca Èi cum nu i-ar fi luat în serios conÈinutul. După ce am lucrat ca scriitor timp de 25 de ani, m-a durut să văd asta. Dar nici nu voiam să fiu supărat pe tatăl meu pentru că nu a luat literatura suficient de în serios&#8230; Frica mea adevărată, lucrul crucial pe care nu voiam să-l cunosc sau să-l descopăr, era posibilitatea ca tatăl meu să fie un scriitor bun. N-am putut deschide valiza tatălui meu pentru că mi-era frică de asta. Èi mai rău, nici măcar nu am putut recunoaÈte asta în mod deschis. Dacă din valiza tatălui meu ar fi apărut o literatură adevărată Èi mare, ar fi trebuit să recunosc că înăuntrul tatălui meu a existat un om cu totul diferit. Aceasta a fost o posibilitate înspăimântătoare. Chiar Èi la vârsta mea înaintată am vrut ca tatăl meu să fie doar tatăl meu, nu scriitor.</span></em></strong></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Un scriitor este cineva care petrece ani de zile încercând cu răbdare să descopere a doua fiinÈă din interiorul lui Èi lumea care îl face ceea ce este: când vorbesc despre scris, ceea ce îmi vine mai întâi în minte nu este un roman, o poezie sau o tradiÈie literară, este o persoană care se închide într-o cameră, se aÈează la o masă Èi, singură, se întoarce spre propria interioritate; în umbrele ei, el construieÈte o lume nouă din cuvinte. Acest bărbat – sau această femeie – poate folosi o maÈină de scris, poate profita de uÈurinÈa unui computer sau poate scrie cu un pix pe hârtie, aÈa cum fac eu de 30 de ani. În timp ce scrie, poate bea ceai sau cafea sau poate fuma. Din când în când, se poate ridica de la masă pentru a se uita pe fereastră la copiii care se joacă pe stradă Èi, dacă are noroc, la copaci Èi la priveliÈte, sau poate privi un perete întunecat. El poate scrie poezii, piese de teatru sau romane, la fel ca mine. Toate aceste diferenÈe vin după sarcina crucială de a sta la masă Èi de a te întoarce cu răbdare spre interior. A scrie înseamnă a transforma această privire lăuntrică în cuvinte, a studia lumea în care trece acea persoană când se retrage în sine Èi a face asta cu răbdare, încăpăÈânare Èi bucurie. În timp ce stau la masa mea, zile, luni, ani, adăugând încet cuvinte noi pe pagina goală, simt ca Èi cum aÈ crea o lume nouă, ca Èi cum aÈ aduce la viaÈă acea altă persoană din mine, în acelaÈi felul în care cineva ar putea construi un pod sau o cupolă, piatră cu piatră. Pietrele pe care noi scriitorii le folosim sunt cuvintele. În timp ce le Èinem în mâini, simÈind felurile în care fiecare dintre ele este conectată cu celelalte, privindu-le uneori de departe, alteori de aproape, mângâindu-le cu degetele Èi vârfurile pixului, cântărindu-le, miÈcându-le, an de an, cu răbdare Èi speranÈă, creăm lumi noi.</span></em></strong></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Secretul scriitorului nu este inspiraÈia – pentru că nu este niciodată clar de unde vine – ci încăpăÈânarea lui, răbdarea lui. Acea zicală minunată turcească – a săpa o fântână cu un ac – mi se pare că a fost spusă cu gândul la scriitori. În poveÈtile vechi, ador răbdarea lui Ferhat, care sapă prin munÈi pentru dragostea lui – Èi o înÈeleg Èi eu. În romanul meu, ”Mă numesc RoÈu”, când am scris despre vechii miniaturiÈti persani care desenaseră acelaÈi cal cu aceeaÈi pasiune atâÈia ani, memorând fiecare tuÈă încât puteau recrea acel cal frumos chiar Èi cu ochii închiÈi, am Ètiut că vorbesc despre profesia de scriitor Èi despre propria mea viaÈă. Dacă un scriitor trebuie să-Èi spună propria poveste – o spune încet Èi ca Èi cum ar fi o poveste despre alÈi oameni – dacă ar trebui să simtă puterea poveÈtii ridicându-se în el, dacă ar trebui să se aÈeze la o masă Èi se predea cu răbdare acestei arte – acestui meÈteÈug – trebuie să i se fi dat mai întâi o speranÈă. Îngerul inspiraÈiei (care îi vizitează în mod regulat pe unii Èi rareori îi cheamă pe alÈii) îi favorizează pe cei plini de speranÈă Èi pe cei încrezători iar atunci când un scriitor se simte cel mai singur, când se simte cel mai nesigur cu privire la eforturile, visele sale Èi valoarea scrisul lui – când crede că povestea lui este doar povestea lui – în astfel de momente îngerul alege să-i dezvăluie poveÈti, imagini Èi vise care vor atrage lumea pe care doreÈte să o construiască. Dacă mă gândesc la cărÈile cărora le-am dedicat toată viaÈa, cel mai mult sunt surprins de acele momente în care am simÈit că propoziÈiile, visele Èi paginile care m-au făcut atât de fericit nu au venit din propria imaginaÈie, ci o altă putere le-a găsit Èi mi le-a prezentat cu generozitate.</span></em></strong></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Mi-a fost teamă să deschid valiza tatălui meu Èi să-i citesc caietele pentru că Ètiam că nu va tolera dificultăÈile pe care le îndurasem eu, că nu iubea singurătatea, ci agapele cu prietenii, mulÈimile, saloanele, glumele, compania. Dar, mai târziu, gândurile mele au luat o altă întorsătură. Aceste gânduri, aceste vise de renunÈare Èi răbdare, erau prejudecăÈi pe care le căpătasem din propria mea viaÈă Èi din propria mea experienÈă de scriitor. Au fost o mulÈime de scriitori geniali care au scris înconjuraÈi de o mulÈime de oameni Èi de familie, aflaÈi mereu în verva companiei Èi a poveÈtilor fericite. În plus, tatăl meu s-a săturat, când eram noi, de monotonia vieÈii de familie Èi ne-a părăsit pentru a merge la Paris, unde – la fel ca mulÈi scriitori – stătea în camera lui de hotel Èi umplea caiete. Ètiam Èi eu că unele dintre acele caiete erau în această valiză, pentru că în anii de dinainte de a mi-o aduce, tatăl meu începuse în sfârÈit să-mi vorbească despre acea perioadă din viaÈa lui. A vorbit despre acei ani chiar Èi când eram copil, dar nu a menÈionat vulnerabilităÈile lui, visele lui de a deveni scriitor sau crizele de identitate care îl chinuiseră în camera lui de hotel. Îmi spunea, în schimb, despre toate momentele în care l-a văzut pe Sartre pe trotuarele Parisului, despre cărÈile pe care le-a citit Èi despre filmele pe care le-a văzut, toate cu sinceritatea exaltată a cuiva care dă Ètiri foarte importante. Când am devenit scriitor, nu am uitat niciodată că s-a datorat parÈial faptului că aveam un tată care mi-a vorbit despre scriitorii lumii mult mai mult decât vorbea despre paÈa sau despre mari lideri religioÈi. AÈa că poate a trebuit să citesc caietele tatălui meu având în vedere acest lucru Èi să-mi amintesc cât de îndatorat eram faÈă de marea lui bibliotecă. Trebuia să Èin cont de faptul că, atunci când locuia cu noi, tatălui meu, ca Èi mine, îi plăcea să fie singur cu cărÈile Èi gândurile sale – Èi să nu acorde prea multă atenÈie calităÈii literare a scrierilor sale.</span></em></strong></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Dar, în timp ce mă uitam atât de nerăbdător la valiza pe care mi-o lăsase moÈtenită tatăl meu, am simÈit Èi că acesta era exact lucrul pe care nu l-aÈ fi putut face. Tatăl meu se întindea uneori pe divan în compania cărÈilor, apoi abandona cartea din mână sau revista Èi se pierdea într-un vis, se pierdea cel mai mult timp în gânduri. Când am văzut pe chipul lui o expresie atât de diferită de cea pe care o purta în mijlocul glumelor, tachinărilor Èi certurilor din viaÈa de familie – când am văzut primele semne ale unei priviri lăuntrice – aÈ fi înÈeles, mai ales în copilărie Èi tinereÈe, cu teamă, că era nemulÈumit. Acum, atâÈia ani mai târziu, Ètiu că această nemulÈumire este trăsătura de bază care transformă o persoană într-un scriitor. Pentru a deveni scriitor, răbdarea Èi truda nu sunt suficiente: trebuie mai întâi să ne simÈim obligaÈi să scăpăm de mulÈime, de companie, de lucrurile obiÈnuite, din viaÈa de zi cu zi Èi să ne închidem într-o cameră. Ne dorim răbdare Èi speranÈă ca să putem crea o lume profundă în scrisul nostru. Dar dorinÈa de a te închide într-o cameră este cea care ne împinge la acÈiune. Precursorul acestui gen de scriitor independent – ​​care îÈi citeÈte cărÈile după pofta inimii Èi care, ascultând doar vocea propriei conÈtiinÈe, se sfădea cu cuvintele altora, care, intrând în conversaÈie cu cărÈile sale, îÈi dezvoltă propriile gânduri Èi propria sa lume – a fost cu siguranÈă Montaigne, în primele zile ale literaturii moderne. Montaigne a fost un scriitor la care tatăl meu se întorcea des, un scriitor pe care mi l-a recomandat. Mi-ar plăcea să mă văd ca aparÈinând tradiÈiei scriitorilor care – oriunde s-ar afla în lume, în Orient sau în Occident – ​​se despart de societate Èi se închid cu cărÈile în camera lor. Punctul de plecare al adevăratei literaturi este omul care se închide cu cărÈile în camera lui.</span></em></strong></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Dar odată ce ne izolăm, descoperim curând că nu suntem atât de singuri cum credeam. Suntem în compania cuvintelor celor care au venit înaintea noastră, a poveÈtilor altora, a cărÈilor altora, a cuvintelor altora, a ceea ce numim tradiÈie. Consider că literatura este cel mai valoros tezaur pe care l-a adunat omenirea în încercarea ei de a se înÈelege pe sine. SocietăÈile, triburile Èi popoarele devin mai inteligente, mai bogate Èi mai avansate pe măsură ce acordă atenÈie cuvintelor neclare ale autorilor lor Èi, după cum Ètim cu toÈii, arderea cărÈilor Èi denigrarea scriitorilor sunt ambele semnale că urmează vremuri obscure Èi lipsite de predictibilitate. Dar literatura nu este niciodată doar o preocupare naÈională. Scriitorul care se închide într-o cameră Èi pleacă mai întâi într-o călătorie în interiorul său va descoperi, de-a lungul anilor, regula eternă a literaturii: trebuie să aibă talentul de a-Èi spune propriile poveÈti ca Èi cum ar fi poveÈtile altora Èi de a spune altora poveÈtile oamenilor de parcă ar fi ale lui, căci asta este literatura. Dar mai întâi trebuie să călătorim prin poveÈtile Èi cărÈile altora.</span></em></strong></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Tatăl meu avea o bibliotecă serioasă – 1 500 de volume în total – mai mult decât suficientă pentru un scriitor. Până la 22 de ani, poate că nu le citisem pe toate, dar eram familiarizat cu fiecare carte – Ètiam care sunt importante, care sunt uÈoare, dar uÈor de citit, care sunt clasice, care sunt o parte esenÈială a oricărei educaÈii, care sunt relatări uitate dar amuzante despre istoria locală, sau cărÈi din autori francezi pe care tatăl meu le-a apreciat foarte mult. Uneori mă uitam la această bibliotecă de la distanÈă Èi îmi imaginam că într-o zi, într-o altă casă, îmi voi construi propria bibliotecă, o bibliotecă Èi mai mare – îmi construiesc o lume. Când m-am uitat la biblioteca tatălui meu de departe, mi s-a părut a fi o mică imagine a lumii reale. Dar asta era o lume văzută din propriul nostru colÈ, din Istanbul. Biblioteca era dovada acestui lucru. Tatăl meu Èi-a construit biblioteca din călătoriile sale în străinătate, mai ales cu cărÈi aduse din Paris Èi din America, dar Èi cu cărÈi cumpărate din magazinele care vindeau cărÈi în limbi străine în anii 40-50 de la vechii Èi noii librari din Istanbul, pe care îi cunoÈteam Èi eu. Lumea mea este un amestec de local – naÈional – Èi Occident. În anii 70 am început Èi eu, oarecum ambiÈios, să-mi construiesc propria bibliotecă. Nu mă hotărâsem să devin scriitor – aÈa cum am povestit la Istanbul, am ajuns să simt că, până la urmă, nu voi deveni pictor, dar nu eram sigur pe ce cale va urma viaÈa mea. Era în mine o curiozitate necruÈătoare, o dorinÈă de speranÈă de a citi Èi de a învăÈa, dar în acelaÈi timp simÈeam că viaÈa mea lipseÈte într-un fel, că nu voi putea trăi ca alÈii. O parte din acest sentiment era legat de ceea ce am simÈit atunci când m-am uitat la biblioteca tatălui meu – să trăiesc departe de centrul lucrurilor, aÈa cum am fost făcuÈi să simÈim toÈi cei care am trăit în Istanbul în acele vremuri, acel sentiment de a trăi în provincii. Mai era un motiv de îngrijorare Èi de lipsă cumva, căci Ètiam prea bine că trăiesc într-o Èară care manifesta foarte puÈin interes faÈă de artiÈtii ei – fie pictori sau scriitori – Èi care nu le dădea nicio speranÈă. În anii &#8217;70, când luam banii pe care mi-i dădea tatăl meu Èi cumpăram cu lăcomie cărÈi decolorate, prăfuite, de la vechi librării din Istanbul, eram la fel de afectat de starea jalnică a acestor librării second-hand – Èi de disperarea dezordine a sărmanilor vânzători de cărÈi obosiÈi peste măsură, care îÈi aÈezau marfa pe marginea drumurilor, în curÈile moscheilor Èi în niÈele zidurilor dărâmate – aÈa cum eram Èi după cărÈile lor.</span></em></strong></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">În ceea ce priveÈte locul meu în lume – în viaÈă, ca Èi în literatură, sentimentul meu de bază era că „nu eram în centru”. În centrul lumii era o viaÈă mai bogată Èi mai interesantă decât a noastră Èi, cu tot Istanbulul, cu toată Turcia, eram în afara ei. Astăzi cred că împărtăÈesc acest sentiment cu majoritatea oamenilor din lume. În acelaÈi fel, a existat o literatură mondială, iar centrul ei, de asemenea, era foarte departe de mine. De fapt, ceea ce aveam în minte era literatura occidentală, nu mondială, iar noi, turcii, eram în afara ei. Biblioteca tatălui meu a fost dovada acestui lucru. La un capăt, erau cărÈile Istanbulului – literatura noastră, lumea noastră locală, în toate detaliile ei iubite – iar la celălalt capăt erau cărÈile din această altă lume, occidentală, cu care a noastră nu se asemăna, iar asta ne-a dat Èi durere Èi speranÈă. A scrie, a citi, a fost ca Èi cum ai părăsi o lume pentru a găsi consolare în alteritatea celeilalte lumi, în stranietatea Èi minunăÈia ei. Am simÈit că tatăl meu a citit romane pentru a scăpa de viaÈa lui Èi pentru a fugi în Occident – ​​aÈa cum voi face Èi eu mai târziu. Sau mi s-a părut că în acele vremuri cărÈile erau lucruri pe care le-am luat pentru a scăpa de propria noastră cultură, pe care o găsim atât de săracă. Nu doar citind am părăsit vieÈile noastre din Istanbul pentru a călători în vest, ci Èi prin scris. Pentru a umple acele caiete ale lui, tatăl meu s-a dus la Paris, s-a închis în camera lui Èi apoi Èi-a adus scrierile înapoi în Turcia. În timp ce mă uitam la valiza tatălui meu, mi s-a părut că asta îmi provoca neliniÈte. După ce am lucrat 25 de ani într-o cameră pentru a supravieÈui ca scriitor în Turcia, m-a înfuriat să-l văd pe tatăl meu ascunzându-Èi gândurile adânci în această valiză, comportându-se de parcă scrisul ar fi fost o muncă ce trebuia făcută în secret, departe de ochii societăÈii, a statului, a oamenilor. Poate că acesta a fost motivul principal pentru care m-am simÈit supărat pe tatăl meu pentru că luase literatura la fel de în serios ca mine.</span></em></strong></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">De fapt, eram supărat pe tatăl meu pentru că nu dusese o viaÈă ca a mea, pentru că nu se certase niciodată cu viaÈa lui Èi îÈi petrecuse viaÈa râzând fericit cu prietenii Èi cu cei dragi. Dar o parte din mine Ètia că pot spune Èi că nu sunt atât de „furios” cât „gelos”, că al doilea cuvânt era mai precis Èi, de asemenea, asta m-a stânjenit. Atunci mă întrebam cu vocea mea obiÈnuită, dispreÈuitoare Èi furioasă: „Ce este fericirea?” Fericirea era să trăiesc o viaÈă profundă în acea cameră singuratică? Sau fericirea consta într-o viaÈă confortabilă în societate, în încrederea în aceleaÈi lucruri ca toÈi ceilalÈi sau ca Èi când ai fi chiar crezut în lucrurile astea? A fost fericire sau nefericire să treci prin viaÈă scriind în secret, în timp ce păreai să fii în armonie cu toÈi cei din jur? Dar acestea erau întrebări care mă iritau prea mult. De unde mi-a venit ideea că măsura unei vieÈi bune este fericirea? Oameni, hârtii, toată lumea s-a comportat de parcă cea mai importantă măsură a unei vieÈi ar fi fericirea. Oare nu chiar asta sugera faptul că ar putea merita să încerci să afli dacă Èi opusul este adevărat? La urma urmei, tatăl meu fugise de familia lui de atâtea ori – cât de bine îl cunoÈteam Èi cât de bine aÈ putea spune că i-am înÈeles neliniÈtea?</span></em></strong></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Deci asta era în mintea mea când am deschis prima dată valiza tatălui meu. Avea un secret, o nefericire în viaÈa lui despre care nu Ètiam nimic, ceva ce ar fi putut îndura doar scriind? De îndată ce am deschis valiza, mi-am amintit de parfumul ei de călătorie, am recunoscut mai multe caiete Èi le-am observat pe cele pe care tatăl meu mi le-a arătat cu ani în urmă, dar fără zăbovesc prea mult la ele. Pe cele mai multe dintre caietele pe care le-am luat acum în mâinile mele le completase când ne părăsise Èi plecase la Paris în tinereÈe. În timp ce eu, la fel ca atâÈia scriitori pe care i-am admirat – scriitori ale căror biografii le-am citit – mi-am dorit să Ètiu ce a scris tatăl meu Èi ce gândise el când avea vârsta pe care o aveam acum. Nu mi-a luat mult să-mi dau seama că nu voi găsi nimic de genul acesta aici. Ceea ce mi-a provocat cea mai mare neliniÈte a fost când, ici Èi colo, în caietele tatălui meu, am dat de o voce de scriitor. Aceasta nu era vocea tatălui meu, mi-am spus; nu era autentic, sau cel puÈin nu aparÈinea bărbatului pe care îl cunoscusem drept tatăl meu. Sub teama mea că tatăl meu ar fi putut să nu fi fost tatăl meu când a scris, era o teamă mai profundă: teama că în adâncul meu nu eram autentic, că nu voi găsi nimic bun în scrisul tatălui meu, aceasta mi-a crescut teama de a descoperi că tatăl meu să fi fost influenÈat în exces de alÈi scriitori Èi m-am cufundat într-o disperare care mă chinuise atât de rău când eram tânăr, punându-mi în discuÈie viaÈa, însăÈi fiinÈa mea, dorinÈa de a scrie Èi opera mea. În primii mei zece ani ca scriitor, am simÈit aceste neliniÈti mai profund Èi, chiar dacă am luptat împotriva lor, uneori mi-e teamă că într-o zi va trebui să recunosc că – la fel cum făcusem cu pictura – cedând pe nesimÈite în faÈa neliniÈtii, mă voi lăsa de scris romane.</span></em></strong></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Am amintit deja cele două sentimente esenÈiale pe care le-am experimentat când am închis valiza tatălui meu Èi am pus-o deoparte: sentimentul de a fi fost izolat Èi teama că îmi lipseÈte autenticitatea. Cu siguranÈă, nu era prima dată când se făceau simÈite. De ani de zile, în lectura Èi scrisul meu, am studiat, descoperit, aprofundat aceste emoÈii, în toată varietatea Èi consecinÈele lor neintenÈionate, terminaÈiile lor nervoase, declanÈatoarele Èi numeroasele lor culori. Cu siguranÈă, spiritele mele fuseseră tulburate de confuziile, sensibilităÈile Èi durerile trecătoare pe care viaÈa Èi cărÈile mi le procuraseră, cel mai adesea în tinereÈe. Dar doar scriind am ajuns la o înÈelegere mai deplină a problemelor autenticităÈii (ca în ”Mă numesc RoÈu” Èi ”Cartea neagră”) Èi a problemelor vieÈii de la periferie (ca în ”Snow” Èi ”Istanbul”). Pentru mine, a fi scriitor înseamnă a recunoaÈte rănile secrete pe care le purtăm în noi, răni atât de secrete încât noi înÈine abia le conÈtientizăm, Èi să le explorez cu răbdare, să le cunosc, să le luminez cu răbdare, să ne asumăm aceste dureri Èi răni pentru a le putea face parte conÈtientă din spiritele noastre Èi din scrisul nostru.</span></em></strong></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Un scriitor vorbeÈte despre lucruri pe care toată lumea le Ètie dar nu Ètie că le Ètie. Să explorezi această cunoaÈtere Èi să o vezi cum creÈte este un lucru plăcut; cititorul vizitează o lume în acelaÈi timp familiară Èi miraculoasă. Când un scriitor se închide ani la rând într-o cameră pentru a-Èi perfecÈiona meÈteÈugul – pentru a crea o lume – dacă îÈi foloseÈte rănile secrete ca punct de plecare, el, indiferent dacă Ètie sau nu, îÈi pune o mare încredere în umanitate. Încrederea mea vine din credinÈa că toate fiinÈele umane se aseamănă între ele, că Èi alÈii poartă răni ca ale mele – Èi că, prin urmare, vor înÈelege. Toată literatura adevărată se naÈte din această certitudine copilărească, plină de speranÈă, că toÈi oamenii se aseamănă. Când un scriitor se închide ani la rând într-o cameră, cu acest gest el reprezintă imaginea unei individualităÈi, a unei lumi fără centru. </span></em></strong></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Dar, aÈa cum se poate vedea din valiza tatălui meu Èi din culorile palide ale vieÈii noastre din Istanbul, lumea chiar avea un centru Èi era departe de noi. În cărÈile mele am descris în detaliu modul în care acest fapt a evocat un sentiment cehovian de provincialitate Èi cum, pe o altă cale, a condus la întrebarea mea autenticităÈii. Ètiu din experienÈă că marea majoritate a oamenilor de pe acest pământ trăiesc cu aceleaÈi sentimente Èi că mulÈi suferă de un sentiment Èi mai profund de insuficienÈă, lipsă de siguranÈă Èi sentiment de degradare decât mine. Da, cele mai mari dileme cu care se confruntă omenirea sunt încă lipsa pământului, lipsa adăpostului Èi foamea&#8230; Dar astăzi televiziunile Èi ziarele noastre ne vorbesc despre aceste probleme fundamentale mai rapid Èi mai simplu decât poate face vreodată literatura. Ceea ce literatura are cel mai mult nevoie să spună Èi să investigheze astăzi sunt temerile de bază ale umanităÈii: teama de a fi lăsat afară Èi frica de a nu conta pentru nimic Èi sentimentele de inutilitate care vin cu asemenea temeri; umilinÈele colective, vulnerabilităÈile, neplăcerile, nemulÈumirile, sensibilităÈile Èi insultele imaginare, precum Èi laudele Èi infatuările naÈionaliste care sunt de acelaÈi gen&#8230; Ori de câte ori mă confrunt cu astfel de sentimente Èi cu limbajul iraÈional Èi exagerat în care sunt de obicei exprimat, Ètiu că ating o parte întunecată din interiorul meu. Am asistat deseori la felul în care popoare, societăÈi Èi naÈiuni din afara lumii occidentale – Èi mă pot identifica cu uÈurinÈă cu ele – au cedat fricii care uneori le determină să comită prostii, toate din cauza temerilor de umilire Èi a sensibilităÈilor lor. De asemenea, Ètiu că în Occident – ​​o lume cu care mă pot identifica cu aceeaÈi uÈurinÈă – naÈiunile Èi popoarele care se mândresc excesiv cu bogăÈia lor Èi că ne-au adus RenaÈterea, Iluminismul Èi Modernismul, au, cedat din când în când, unei mulÈumiri de sine aproape la fel de stupide.</span></em></strong></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Asta înseamnă că tatăl meu nu a fost singurul, că toÈi acordăm prea multă importanÈă ideii unei lumi care are un centru. Întrucât lucrul care ne obligă să ne închidem să scriem în camerele noastre ani la rând este credinÈa în opusul acesteia; credinÈa că într-o zi scrierile noastre vor fi citite Èi înÈelese, pentru că oamenii din întreaga lume se aseamănă între ei. Dar ăsta, după cum Ètiu din scrierile mele Èi ale tatălui meu, este un optimism marcat de furia de a fi lăsat la margine, de a fi lăsat în afară. Dragostea Èi ura pe care Dostoievski le-a simÈit faÈă de Occident toată viaÈa am simÈit-o Èi eu de multe ori. Dar dacă am înÈeles un adevăr esenÈial, dacă am motive de optimism, este pentru că am călătorit cu acest mare scriitor prin relaÈia sa de dragoste-ură cu Occidentul pentru a vedea cealaltă lume pe care a construit-o pe cealaltă parte. ToÈi scriitorii care Èi-au dedicat viaÈa acestei sarcini cunosc această realitate: oricare ar fi scopul nostru originar, lumea pe care o creăm după ani Èi ani de scris plin de speranÈă se va muta, în cele din urmă, în alte locuri foarte diferite. Ne va îndepărta de masa la care am lucrat cu tristeÈe sau furie, ne va duce de cealaltă parte a acelei tristeÈi Èi a acelei furii, într-o altă lume. Oare tatăl meu nu ar fi ajuns el însuÈi într-o astfel de lume? Asemenea pământului care încet-încet începe să prindă contur, încet-încet ridicându-se din ceaÈă în toate culorile sale ca o insulă după o lungă călătorie pe mare, această altă lume ne încântă. Suntem la fel de amăgiÈi ca Èi călătorii occidentali care au călătorit dinspre sud pentru a vedea Istanbulul ridicându-se din ceaÈă. La sfârÈitul unei călătorii începute cu speranÈă Èi curiozitate, se află în faÈa lor un oraÈ de moschei Èi minarete, un amestec de case, străzi, dealuri, poduri Èi versanÈi, o lume întreagă. Văzând-o, dorim să intrăm în această lume Èi să ne pierdem în ea, la fel cum am face cu o carte. După ce ne-am aÈezat la o masă pentru că ne simÈeam provinciali, excluÈi, marginalizaÈi, supăraÈi sau profund melancolici, am găsit o lume întreagă dincolo de aceste sentimente.</span></em></strong></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Ceea ce simt acum este opusul a ceea ce simÈeam în copilărie Èi în anii tinereÈii: pentru mine, centrul lumii este Istanbulul. Asta nu doar pentru că am trăit acolo toată viaÈa, ci pentru că, în ultimii 33 de ani, i-am povestit străzile, podurile, oamenii, câinii, casele, moscheile, fântânile, eroii ciudaÈi, magazinele, personajele celebre, petele întunecate, zilele Èi nopÈile, făcându-le parte din mine, îmbrăÈiÈându-le pe toate. A sosit un moment în care această lume pe care o făcusem cu mâinile mele, această lume care exista doar în capul meu, a devenit mai reală pentru mine decât oraÈul în care trăiam de fapt. Atunci toÈi aceÈti oameni, străzi, obiecte Èi clădiri ar părea să înceapă să vorbească între ei Èi să interacÈioneze în moduri pe care nu le-am anticipat, de parcă ar trăi nu doar în imaginaÈia mea sau în cărÈile mele, ci pentru ei înÈiÈi. Lumea asta pe care o creasem ca un om care sapă o fântână cu un ac ar părea atunci mai adevărată decât orice altceva. Tatăl meu ar fi putut Èi el să fi descoperit acest fel de fericire în anii pe care i-a petrecut scriind, m-am gândit în timp ce mă uitam la valiza tatălui meu: nu ar trebui să-l judec. La urma urmei, i-am fost atât de recunoscător: el nu fusese niciodată un tată obiÈnuit, poruncitor, copleÈitor, pedepsitor, ci un tată care m-a lăsat mereu liber, mi-a arătat întotdeauna cel mai mare respect. Am crezut adesea că dacă am putut să-mi folosesc imaginaÈia, fie ea în libertate sau copilăroasă, a fost pentru că, spre deosebire de mulÈi dintre prietenii mei din copilărie Èi tinereÈe, nu mă temeam de tata, iar uneori am crezut foarte profund că am fost capabil să devin scriitor pentru că tatăl meu Èi-a dorit, în tinereÈe, să fie Èi el. A trebuit să-l citesc cu toleranÈă – să încerc să înÈeleg ce scrisese în acele camere de hotel.</span></em></strong></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Cu aceste gânduri pline de speranÈă m-am dus la valiza care stătea încă acolo unde o lăsase tatăl meu; folosindu-mi toată voinÈa, am citit câteva manuscrise Èi caiete. Despre ce scrisese tatăl meu? Îmi amintesc câteva priveliÈti de la ferestrele hotelurilor pariziene, câteva poezii, paradoxuri, analize&#8230; În timp ce scriu, mă simt ca cineva care tocmai a fost într-un accident de circulaÈie Èi se chinuie să-Èi amintească cum s-a întâmplat, dar în acelaÈi timp mă tem Èi de perspectiva de a-mi aminti prea multe. Când eram copil, iar tatăl meu Èi mama erau în pragul unor certuri – când cădeau într-una dintre acele tăceri de moarte – tatăl meu deschidea imediat radioul, pentru a schimba starea de spirit, iar muzica ne ajuta ca să uităm totul mai repede. </span></em></strong></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">LăsaÈi-mă să schimb starea de spirit cu câteva cuvinte dulci care, sper, vor servi la fel de bine ca muzica aceea. După cum ÈtiÈi, întrebarea care ni se pune cel mai des nouă, scriitorilor, întrebarea preferată, este: de ce scrii? Scriu pentru că am o nevoie înnăscută de a scrie! Scriu pentru că nu pot face o muncă normală ca ceilalÈi. Scriu pentru că vreau să citesc cărÈi ca cele pe care le scriu. Scriu pentru că sunt supărat pe voi toÈi, supărat pe toÈi. Scriu pentru că îmi place să stau toată ziua într-o cameră să scriu. Scriu pentru că nu pot participa la viaÈa reală decât schimbând-o. Scriu pentru că vreau ca alÈii, noi toÈi, lumea întreagă, să Ètie ce fel de viaÈă am trăit Èi să continuăm să trăim, la Istanbul, în Turcia. Scriu pentru că îmi place mirosul de hârtie, stilou Èi cerneală. Scriu pentru că cred în literatură, în arta romanului, mai mult decât cred în orice altceva. Scriu pentru că este un obicei, o pasiune. Scriu pentru că mi-e frică să nu fiu uitat. Scriu pentru că îmi place gloria Èi interesul pe care le aduce scrisul. Scriu ca să fiu singur. Poate că scriu pentru că sper să înÈeleg de ce sunt atât de foarte, foarte supărat pe voi toÈi, atât de foarte, foarte supărat pe toÈi. Scriu pentru că îmi place să fiu citit. Scriu pentru că odată ce am început un roman, un eseu, o pagină, vreau să-l termin. Scriu pentru că toată lumea se aÈteaptă să scriu. Scriu pentru că am o credinÈă copilărească în nemurirea bibliotecilor Èi în felul în care cărÈile mele stau pe raft. Scriu pentru că este interesant să transformi toate frumuseÈile Èi bogăÈiile vieÈii în cuvinte. Scriu nu pentru a spune o poveste, ci pentru a compune o poveste. Scriu pentru că vreau să scap de presimÈirea că există un loc în care trebuie să merg, dar – la fel ca într-un vis – nu reuÈesc să ajung acolo. Scriu pentru că nu am reuÈit niciodată să fiu fericit. Scriu pentru a fi fericit.</span></em></strong></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">La o săptămână după ce a venit în biroul meu Èi mi-a lăsat valiza, tata a venit să-mi facă o altă vizită; ca întotdeauna, mi-a adus un baton de ciocolată (uitase că aveam 48 de ani). Ca întotdeauna, am stat de vorbă Èi am râs despre viaÈă, politică Èi bârfe în familie. A sosit un moment când ochii tatălui meu s-au îndreptat spre colÈul în care îÈi lăsase valiza Èi a văzut că am mutat-o. Ne-am privit în ochi. A urmat o tăcere apăsătoare. Nu i-am spus că am deschis valiza Èi am încercat să-i citesc conÈinutul. În schimb, am privit în altă parte. Dar a înÈeles. AÈa cum am înÈeles că el a înÈeles. AÈa cum el a înÈeles că eu am înÈeles că el a înÈeles. Dar toată această înÈelegere a mers doar atât de departe în câteva secunde. Pentru că tatăl meu era un om fericit, liniÈtit, care avea încredere în sine; îmi zâmbea aÈa cum a făcut întotdeauna. Èi când a plecat din casă, a repetat toate lucrurile minunate Èi încurajatoare pe care mi le-a spus mereu, ca un tată. Ca întotdeauna, l-am privit plecând, invidiindu-i fericirea, temperamentul lui lipsit de griji Èi de neclintit. Dar îmi amintesc că în acea zi a existat Èi o sclipire de bucurie în interiorul meu care m-a făcut să-mi fie ruÈine. A fost îndemnat de gândul că poate nu mă simÈeam la fel de confortabil în viaÈă ca el, poate că nu dusesem o viaÈă la fel de fericită sau lejeră ca el, dar că o dedicasem scrisului – aÈi înÈeles&#8230; îmi era ruÈine să mă gândesc la astfel de lucruri pe cheltuiala tatălui meu. Dintre toÈi oamenii, tatăl meu, care nu fusese niciodată sursa durerii mele – care mă lăsase liber. Toate acestea ar trebui să ne reamintească că scrisul Èi literatura sunt strâns legate de o lipsă în centrul vieÈii noastre Èi de sentimentele noastre de fericire Èi vinovăÈie.</span></em></strong></p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Dar povestea mea are o simetrie care mi-a amintit imediat de altceva în ziua aceea Èi care mi-a adus un sentiment Èi mai profund de vinovăÈie. Cu douăzeci Èi trei de ani înainte ca tatăl meu să-mi lase valiza Èi la patru ani după ce m-am hotărât, la 22 de ani, să devin romancier Èi, abandonând orice altceva, să mă închid într-o cameră, am terminat primul meu roman, Cevdet Bey Èi Fii; cu mâinile tremurânde, îi dădusem tatălui meu un fragment din romanul încă nepublicat, ca să-l citească Èi să-mi spună ce părere are. Acest lucru n-a fost doar pentru că aveam încredere în gustul Èi intelectul lui: părerea lui era foarte importantă pentru mine pentru că el, spre deosebire de mama mea, nu se opusese dorinÈei mele de a deveni scriitor. În acel moment, tatăl meu nu era cu noi, ci departe. Am aÈteptat cu nerăbdare întoarcerea lui. Când a sosit două săptămâni mai târziu, am alergat să-i deschid uÈa. N-a spus nimic, dar Èi-a aruncat imediat braÈele în jurul meu într-un mod care mi-a spus că i-a plăcut foarte mult. Pentru o vreme, am fost cufundaÈi în genul de liniÈte incomodă care însoÈeÈte atât de des momentele de mare emoÈie. Apoi, după ce ne-am liniÈtit Èi am început să vorbim, tatăl meu a recurs la un limbaj foarte încărcat Èi exagerat pentru a-Èi exprima încrederea în mine sau în primul meu roman: mi-a spus că într-o zi voi câÈtiga premiul pe care sunt aici să-l primesc cu mare bucurie. El a spus-o nu pentru că încerca să mă convingă de părerea lui bună sau să-Èi stabilească acest premiu ca scop; a spus-o ca un tată turc, dându-i sprijin fiului său, încurajându-l spunând: „Într-o zi vei deveni paÈa!” Ani de zile, de câte ori mă vedea, mă încuraja cu aceleaÈi cuvinte. </span></em></strong></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Tatăl meu a murit în decembrie 2002. </span></em></strong></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><strong><em><span class="Y2IQFc" lang="ro">Astăzi, când mă aflu în faÈa Academiei Suedeze Èi a distinÈilor membri care mi-au acordat acest mare premiu – această mare onoare – Èi în faÈa distinÈilor lor oaspeÈi, îmi doresc din suflet să fie printre noi. </span></em></strong></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">Traducere din turcă de Maureen Freely</span></p>
<p dir="ltr" data-placeholder="Traducere">Textul în limba engleză este disponibil <a href="https://www.nobelprize.org/prizes/literature/2006/pamuk/lecture/" target="_blank" rel="noopener">AICI.</a></p>
<p data-start="81" data-end="113"><strong data-start="81" data-end="113">ExcerptOrhan Pamuk, the Velvet Hand</strong></p>
<p data-start="115" data-end="229"><span class="relative -mx-px my-[-0.2rem] rounded px-px py-[0.2rem] transition-colors duration-100 ease-in-out">Orhan Pamuk, one of the most renowned contemporary Turkish writers, was present on Monday, April 3, in TimiÈoara, where he was awarded the title of Doctor Honoris Causa by the West University of TimiÈoara.</span> <span class="relative -mx-px my-[-0.2rem] rounded px-px py-[0.2rem] transition-colors duration-100 ease-in-out">In a free discussion and a warm atmosphere, the novelist who has made Istanbul an eternal city spoke, together with Radu Paraschivescu, about today&#8217;s society and the role of the writer, as well as about the most pressing issues of contemporary society.</span><span class="" data-state="closed"><span class="ms-1 inline-flex max-w-full items-center relative top-[-0.094rem] animate-[show_150ms_ease-in]"><a class="flex h-4.5 overflow-hidden rounded-xl px-2 text-[0.5625em] font-medium text-token-text-secondary! bg-[#F4F4F4]! dark:bg-[#303030]! transition-colors duration-150 ease-in-out" href="https://bel-esprit.ro/orhan-pamuk-mana-de-catifea/?utm_source=chatgpt.com" target="_blank" rel="noopener"><span class="relative start-0 bottom-0 flex h-full w-full items-center"><span class="flex h-4 w-full items-center justify-between overflow-hidden"><span class="max-w-full grow truncate overflow-hidden text-center">bel-esprit.ro</span></span></span></a></span></span></p>
<p data-start="231" data-end="309"><span class="relative -mx-px my-[-0.2rem] rounded px-px py-[0.2rem] transition-colors duration-100 ease-in-out">The event was part of the cultural program &#8222;At UVT, Culture is Capital!&#8221;, included in the Cultural Program &#8222;TimiÈoara 2023 – European Capital of Culture&#8221;.</span><span class="" data-state="closed"><span class="ms-1 inline-flex max-w-full items-center relative top-[-0.094rem] animate-[show_150ms_ease-in]"><a class="flex h-4.5 overflow-hidden rounded-xl px-2 text-[0.5625em] font-medium text-token-text-secondary! bg-[#F4F4F4]! dark:bg-[#303030]! transition-colors duration-150 ease-in-out" href="https://bel-esprit.ro/orhan-pamuk-mana-de-catifea/?utm_source=chatgpt.com" target="_blank" rel="noopener"><span class="relative start-0 bottom-0 flex h-full w-full items-center"><span class="flex h-4 w-full items-center justify-between overflow-hidden"><span class="max-w-full grow truncate overflow-hidden text-center">bel-esprit.ro</span></span></span></a></span></span></p>
<p data-start="311" data-end="509"><span class="relative -mx-px my-[-0.2rem] rounded px-px py-[0.2rem] transition-colors duration-100 ease-in-out">A Nobel Prize in Literature laureate in 2006, Orhan Pamuk is known for his uniquely refined writing and his vision of literature and writers.</span> <span class="relative -mx-px my-[-0.2rem] rounded px-px py-[0.2rem] transition-colors duration-100 ease-in-out">His Nobel Prize acceptance speech, delivered in Turkish on December 7, 2006, is telling in this regard.</span> <span class="relative -mx-px my-[-0.2rem] rounded px-px py-[0.2rem] transition-colors duration-100 ease-in-out">We translated it with reverence, trying to convey at least a bit of the velvet with which he wraps all his words, regardless of the occasion.</span> <span class="relative -mx-px my-[-0.2rem] rounded px-px py-[0.2rem] transition-colors duration-100 ease-in-out">The Velvet Hand, as we called him.</span></p>
<p dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><em>Scopul acestui articol este să convingă cititorii că arta scrisului nu e deloc facilă, iar scriitorul nu e întotdeauna un binecuvântat. Dar lucrul pe care îl putem face noi, cititorii, este să le parcurgem opera Èi, asemeni lui Pamuk cu tatăl său, să mergem alături de ei, oriunde ne duc.</em>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;c&#111;n&#099;&#117;&#114;&#115;&#064;&#121;&#097;hoo&#046;&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>