Tot am avut de gând să-mi dau și eu cu părerea despre virtualul ăsta care ne “mănâncă” nouă zilele, ca să nu mai zic și nu ne duce pe noi în ispită, Doamne! Atâta tura-vura că mediul ăsta virtual, este nociv și ne face creierii pane. Să vă spun un secret: îi aveam deja făcuți pane! “Caută-ți iubirea acolo, în real, aici totul e o joacă”, îmi spune cândva un bărbat pe care l-am îndrăgit ca să nu spun că mi-a intrat la inimă și care a făcut pașii înapoi, mai repede decât înainte, pași care l-ar fi dus spre adevărul cel mai adevărat, dar asta e altă poveste. Ideea este că un veni, vidi, vici, executat la vremea lui, nu te costă mai nimic, în schimb îți dă niște lămuriri care-ți reglează respirația instant, după care iți vezi iar liniștit de vite, adică de rutina zilnică.
Prieteniile se leagă datorită unor fire nevăzute, denumite energii, care curg și se leagă între ele care și te miri pe und,e indiferent de voința noastră, în timp ce noi văzduhim în on sau offline. Hăbăuci și beți de la atâtă apa rece și cu arsurile căpătate de la ciorba prea fierbinte ingurgitată de-a lungul vieții dar și cu dibăcia de-acum obținută pe drept, de a sufla în toate iaurturile vieții, suflăm și-n destin de cele mai multe ori ca-ntr-un puf de păpădie, după care cu mâna dusă streașină la ochi, ne uităm la puful dus de vânt, ca după bucățile din viață cum ni se duc și care ar fi putut fi cumva, dacă… Dacă și cu parcă! Stăm în realul nostru de cele mai multe ori, sumbru, pentru cei mai mulți dintre noi, fiindcă aia-i viața adevărată, nu-i așa? Da. Nu toți suntem antreprenori și directori. Ce să-i faci, dacă ne-am băut cerneala. Noi, oamenii de rând, (n.n. femeile, în special femeile-mame) plecăm dimineața la muncă, de luni până vineri, în cazurile fericite, cu unu, doi copii sau cu câți avem în dotare, genți, ghiozdane, echipamente și uneori și cu punga de gunoi într-o mână, o mână care de cele mai multe ori, o fi tot una virtuală, altfel nu-mi explic cum de eu pot căra uneori, atâtea…
Ajungem acasă, la ora 18:00, când o ardem tot așa pe real, cam până pe la ojină (interval între amiază și asfințit), după care mergem pe “corso” să socializăm, chipurile. Adică, pe corso în bucătărie printre tigăi, în camera copiilor, mai facem o adunare, o scădere, ori o scurtă conversație despre cum ne-a fost ziua, după care finalizăm realitatea zilei care pe unde putem, prin baie la duș, pe telefoane, TV, respectiv pe vreo rețea virtuală, unde se spune, că ne facem că trăim. Sau, nu mai mergem nicăieri, majoritatea dintre noi, sărim direct în pijamale și suntem fericiți dacă ne putem da dorului. Există și indivizi care nu reușesc să facă asta să știți, nici chiar cu pastile, ceea ce este foarte dăunător sănătății! Am pățit, este cumplit ca tot ceea ce-ți dorești, să fie să poți dormi. Dar asta e altă poveste. Aici, a te da dorului, are sens de a dormi, exclusiv. Trăim real și pe weekend-uri, când în viteză ne vizităm părinții, bifăm un clubbing,un eveniment cultural când și când sau un sprit cu doi, trei prieteni și repede la nani că ne începe săptămâna. Și uite așa din realul ăsta, face parte integrală și virtualul . Se amestecă până la omogenizare. Vă vine să credeți?
Există unii, care se întorc pe dos pe platforma asta, se arată sub diferite forme, cât se poate de autentic, adică, care se exteriorizează acolo și se simt ca peștii în apă. Unii joacă teatru, la fel ca și în viața reală. Vor să pară ceea ce nu sunt, adică alții, actori… ce vrei. Alții râd de dimineața până seara și noi pe lângă ei, la fel ca și în viața reală. Unii plâng acolo și noi le ținem isonu’, la fel ca și în viața reală. Alții scriu diverse. Ne bucurăm sau comentăm pe marginea textelor lor, ne regăsim uneori pe alocuri sau poate că ni se schimbă chiar și optica citindu-i, la fel ca și în realitate. Alții fac politică. Unii se implică, alții savurează de pe margine, la fel ca în viața reală. Și toți căutăm pe toate căile și pe toate cărările, iubirea. Unii chiar se îndrăgostesc și se căsătoresc pe-acolo, la fel ca și în viața reală. Introvertiții și cei care se consideră prea maturi ca să spună ce simt, așa pe direct, nu vor recunoaște niciodată asta. Realitatea este că atunci când ești prost însoțit și știi asta dar nu faci nimic, ești deja mort. Devii un mort viu, frustrat și arătător de paie din ochii altora. Aia de ce scrie, de ce-și face poze, de ce vorbește cu p și u și l și a, de ce-și pune poze cu copii, vacanțele, iubiții sau țoalele, de ce ne zice ce să facem și ce să nu facem. De unde știe ea ce se mai poartă, unde și când. De ce-și pune poze cu ce gătește. Și putem continua așa la infinit.
Ca să lămurim aceste aspecte, răspunsul este, fiindcă poate, fiindcă știe, fiindcă are cu ce. De-aia! Ceilalți, cei care doar ne uităm și derulăm în josul paginii, nu știm sigur dacă ne enervează prea tare naturalețea, lejeritatea cu care un individ face toate aceste lucruri, dacă să-i dăm unfollow sau block, sau să stăm așa și să suferim, să jinduim, să ne curgă balele a invidie, că altfel n-am mai avea ce viață să urmărim, deși noi pe a noastră ne-o trăim real, nu așa cum fac „ăștia” și în același timp să ne rugăm să le moară caprele tuturor din vecinătatea asta. Virtualul, nu-ți arată nimic altceva decât cum este omul în afara spațiului ăstuia, adică în comunitatea din care face parte, în viața aia reală a lui. Spune-mi cu cine te împrietenești ca să-ți spun cine ești este la fel de valabil și în zona asta. Omul îți poate da în cap și la propriu și la figurat indiferent că provine din mediul virtual sau din cel real. Minciuna este la ordinea zilei, purtată floare la butonieră, adică să se vadă, că oricum rușinea nu mai reprezintă nimic, din păcate, astăzi. Cine este infectat în caracter și lipsit de bun simț, pe acela nicio mască nu-l mai scapă de adevărata lui versiune. Mai devreme sau mai târziu, transpirația i-o va împinge la un moment dat de pe chip, oricât de măscărici priceput se vrea a fi. Poți trăi o viață în minciună, conștient și s-o accepți fiindcă ți-e cald și bine sau o poți trăi tot în minciună și să n-ai habar, să plutești pe norișorul tău pufos, în timp ce stai cu minciuna de mână, la masă sau dormi cu ea în pat. Da’ ești pe real. Să se noteze asta! Numai că este realitatea tristă a multor cupluri din zilele noastre. A celor care stau împreună sub același acoperiș dar dorm în paturi separate, a celor care stau împreună fiindcă au copii și ratele la casă tot împreună, a celor care-și acceptă tacit amantlâcurile fiindcă viața trebuie trăită și afacerile familiei nu trebuie să fie afectate, etc. A celor care cred că dacă au o viață dublă, trăiesc clipa, când de fapt, trăiesc pe jumătate, lipsiți de conținut, dar sunt reali…
Așa că, nu-și are rost cramponarea asta de niște șabloane, de niște clișee, părerea mea. Prieteni virtuali, relații virtuale… există, sigur. Ce în viața reală nu cunoaștem o sumedenie de oameni? Asta nu înseamnă că ne pupăm cu toți, nici măcăar nu ne salutăm, poate fiindcă ne cunoaștem din vedere de la coadă de la bere, etc. În online oamenii scriu, își scriu sau fac un pas în lateral din on în off, dacă vor să se cunoască mai mult.E ceva rău în asta? Acum douăzeci de ani, ar fi trebuit să mergi la vreo o sută de filme, ca să povestești cu un om, atâtea câte îți poți scrie astăzi. În realitate, poți cunoaște direct pe cineva, să-ți lase o primă impresie bună, dar la primul sms, să-ți lase un gust amar… E ceva rău în asta? Depinde de fiecare, de standardele fiecăruia. Nimeni nu deține pe nimeni. Toleranța și povestea leagă destine. Alegerea oamenilor potriviți, tot loterie se numește. Din păcate, nu exista nicio definiție sau vreo formulă pe care să o învățăm pe de rost și pe care s-o aplicăm când credem că ne apare în cale omul potrivit, prietenul, partenerul, jumătatea. Pac, stai să văd dacă te încadrezi, dacă nu, eject, ca la CD. Nu se poate! Cred că tot ce contează cu adevărat în alegerile noastre, este ceea ce putem tolera, la cei din preajma noastră, le cel pe care îl considerăm un potențial însoțitor de viață. Nimeni nu este perfect și niciodată nu va fi. Cu asta sau fără asta, pot trăi, dar fără tine n-aș putea! Curaj, oamenii sunt minunați sau falși și în virtual și în real și spun cu aceeași ușurință te iubesc și aici și acolo. Diferența o face inima fiecăruia. Alege înțelept, prietene virtual!
Citiți și E timpul să vorbim despre Facebook
