Site icon Bel-Esprit

oboseală

nu voi salva eu oboseala aceasta, cu-atât

mai puțin pe tine, cel

ce stai cu spatele lipit de perete, seara,

și mă aștepți cu roțile umbrei

strâmbe și desumflate

îți mângâi, în treacăt, părerea de pâclă,

cât să nu-i tulbur mai tare electronii 

zburătăciți pe orbite

și-mi jur să nu mă opresc, să merg mai departe

cu tălpile goale

înfipte până

la rădăcini în pedale de sticlă.

de-aș putea salva oboseala aceasta

de fantome boite

n-ar mai veni seara și nu s-ar lipi

umbrele, umbra ta

de perete.

foto sursa

Citește și intru în casa ta

Exit mobile version