<div dir="auto">Dumnezeu a dat oamenilor sentimentele, să se îmbrace cu ele, să se hrănească Èi să îÈi construiască locuinÈe în care să le fie răcoare vara Èi cald iarna, exact aÈa cum ar fi trebuit să fie în locul din care au purces. Copiii se simÈeau fericiÈi, pentru că primeau totul de-a gata, dumicate numai bune de întors de două ori prin gură cât să le simtă gustul, ba unii le înghiÈeau pe nemestecate. Nu se plângea unul de crampe sau de vreo durere, nici nu existau spitale de pediatrie, ci numai locuri de joacă.</div>
<div dir="auto">Pe la 15-16 ani, începeau să-Èi simtă, treptat, organele vitale: au văzut că respirau pe un anumit ritm, Èi că totul se petrecea undeva în coÈul pieptului, de unde răsărea soarele în fiecare dimineaÈă. Întâi ca niÈte gâdilituri, de parcă ar fi fost niÈte picioruÈe de păianjeni căutând umbra, apoi ca niÈte zbateri volatile, iar spre seară ca niÈte largi bucăÈi de pânză care acopereau cu cerul, Èi bătăile, Èi respiraÈia. Parcă era ceva care le dădea un sentiment de nesiguranÈă Èi de teamă, deÈi abia aÈteptau trezirea. Într-un final, au observat că toate acestea au o legătură cu anumiÈi oameni cu care li se întâlneau paÈii, undeva anume, mai departe de ochii lumii. Mai toÈi simÈeau aÈa, dar nu în acelaÈi timp.</div>
<div dir="auto">Se făceau adulÈi atunci când păianjenii lăsau locul unor libelule de mai mare frumuseÈea, sau să fi fost oare fluturi? Ar fi prea banal, toată lumea Ètie că a simÈi fluturi în stomac înseamnă să te îndrăgosteÈti. Mai bine să le spunem niÈte păsări delicate, cu pene moi, care nu zburau, ci doar făceau cuib din propriul penaj undeva între coaste, în locul unde se naÈte delta între maluri Èi mai răzbate încă apropierea caldă a unui fel de ceas care Èinea cu exactitate secundele. MulÈi se speriau de lucrul acesta, că simÈeau greutate din ce în ce mai mare Èi ajungeau de se clătinau pe picioare, parcă ar fi fost bătuÈi de cel mai aprig vânt, Èi încercau din răsputeri să se elibereze.</div>
<div dir="auto"><img class="aligncenter size-full wp-image-33462" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/05/31772916_2075003725861721_6556065524902526976_n.jpg" alt="" width="433" height="640"></div>
<div dir="auto">Unul Èi-a crestat odată pieptul Èi din el a ieÈit o pasăre albă, rotată, cu ochi de agate, care l-a privit drept în faÈă, întrebător. Nu Èi-a dat seama, săracul, că în locul ei va rămâne un loc gol, ca o văgăună, Èi că acolo nu va mai creÈte nici iarbă, căci nu va mai vedea nici soarele, nici luna. Altul s-a dus la vrăjitor Èi l-a descântat cu tăciuni încinÈi, până când albul ochilor i s-a înnegrit cu totul Èi a rămas orb ca o stafie, să bântuie fără noroc prin Valea Plângerii. Pe ici pe colo, câte unul sărea Èi râdea fericit, căci moÈata puise înlăuntrul lui Èi îl hrănea mereu acum ea pe el, cu ce avea, cu ce prindea peste zi, dar nici nu mai conta, ce vă mai povestesc eu&#8230;</div>
<div dir="auto">Atât erau de fericiÈi că nu înÈelegeau de ce le albeÈte părul Èi barba, de ce se trezeau mai greoi dimineaÈa, de ce pasul era mai aÈezat, mai cuminte, mai cumpănit, că doar nu sufereau de nimic&#8230; Între timp, pasărea crescuse Èi ea&#8230; atâta se foise, că pieptul în care crescuse generaÈii de zburătoare se făcuse cât un hambar, Èi toÈi veneau Èi plecau în voia lor, iar cuibul nu se răcea niciodată&#8230; Le umpleau păsările pieptul cu aripile lor mari, Èi respirau cu ele atunci când nu mai aveau aer de atâta fericire.</div>
<div dir="auto">Èi numai câteodată, cel mai probabil după amurg, în liniÈte deplină, câte unul însera cu ultima bătaie Èi pasărea îÈi aÈeza liniÈtită capul pe inima lui, desfăcându-Èi, la fel Èi ea, ocrotitor, oasele pieptului într-o îmbrăÈiÈare care unea sânge cu sânge, ultima secundă cu ultima zvâcnire, coastele se contopeau desprinzându-se fără cea mai mică durere Èi omul-pasăre adormea tăcând, prelung, mai întâi ca o fâlfâire, mai apoi ca o părere, până când paÈii neÈtiuÈi ai unei mici gângănii se pierdeau prin nisipul fin al amintirilor&#8230;</div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:c&#111;ncu&#114;sr&#097;&#100;&#117;&#115;t&#097;&#110;ca&#064;y&#097;&#104;&#111;o.&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>