<h3><strong>O legendă vie &#8211; Regina Elisabeta a II-a</strong></h3>
<p>Pentru restul europenilor, britanicii au fost mereu „altfel”. CirculaÈia pe stânga, sistemul de măsuri, absenÈa ConstituÈiei au făcut ca insularii să pară exotici, excentrici Èi, de aceea, uneori de neînÈeles. Pe această linie a originalităÈii simpatice se înscrie, fără îndoială, Èi imaginea unei instituÈii uimitoare: monarhia britanică. Mereu vie, surprinzătoare, în pas cu vremea, regalitatea Albionului a rămas performantă, impunându-se lumii întregi prin câÈiva factori esenÈiali: prestanÈă, rigurozitate, conservarea sentimentului de solidaritate a Commonwealth-ului Èi nu în ultimul rând gestionarea înÈeleaptă a derapajelor din familie.</p>
<p>Regina Victoria a rămas emblematică pentru ideea imperială britanică a secolului al XIX-lea. UrmaÈa ei, nu imediată, Elisabeta a II-a, i-a călcat pe urme, adaptându-se în acelaÈi timp fără ezitare noilor realităÈi istorice. Observarea unor tradiÈii seculare se îngemănează la suverană cu acceptarea unor practici moderne. Această pendulare inteligentă între valorile trecutului Èi presiunea noului o aduce mereu pe Elisabeta a II-a în actualitate, o aÈază, necondiÈionat, în vitrina oamenilor de excepÈie din lumea contemporană.</p>
<p>Să Èii atenÈia lumii vie vreme de 67 de ani este un record neegalat Èi Elisabeta a II-a reuÈeÈte cu fiecare apariÈie publică, mesaj televizat, vizită protocolară, acÈiune de binefacere să Èină publicul cu sufletul la gură. Adeseori imprevizibilă, totdeauna însă justificată în decizii, regina Angliei este în permanenÈă ocupată. Agenda riguros întocmită cuprinde vizite în cele 16 Èări ale Commonwealth-ului, în Èări străine, primiri de oaspeÈi din afara spaÈiului britanic, urmărirea unor lucrări în curs, ca faimoasa „Elizabeth Line” a metroului londonez ce va fi dată în folosinÈă anul acesta, inaugurări, supravegherea activităÈii unor societăÈi caritabile. Un bilanÈ menit CărÈii Recordurilor arată că suverana Marii Britanii a făcut până acum peste 1 000 de vizite oficiale, în 100 de Èări, patronează 626 de opere de binefacere, iar contul ei pe Twitter a fost urmărit, din clipa deschiderii, de 2 milioane de persoane.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-13599" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/09/70714214_509818136419014_8666926669669335040_n-e1568209373381.jpg" alt="" width="600" height="802" /></p>
<p>IniÈiată încă din adolescenÈă de tatăl ei în secretele treburilor de stat, Elisabeta a II-a va consulta, la rândul ei, prea bine cunoscutele „cutii roÈii”, cu tot ce se întâmplă în lume, spre a putea dialoga în cunoÈtinÈă de cauză cu miniÈtrii ei Èi a decide în consecinÈă.</p>
<p>De timpuriu, Elisabeta îÈi asumă puzderie de îndatoriri ce îi vor modela personalitatea, transformând-o într-o fiiinÈă care trăieÈte în vitrină. E o metamorfoză la care britanicii asistă cu bucurie, cu încredere. La 14 ani rosteÈte primul discurs la Radio, iar la 18 ani, în anul 1944, în calitate de auxiliar clasa a II-a, e mecanic auto, repară Èi conduce camioane, ambulanÈe, maÈini de teren.</p>
<p>Revenirea la vremuri de pace înseamnă Èi un moment de fericire pentru prinÈesa moÈtenitoare: în 1947 se căsătoreÈte cu Philip de Mountbatten. Ceremonia nunÈii ca atare împleteÈte tradiÈia cu mediatizarea ce începe să-Èi facă loc cu destulă brutalitate în viaÈa Elisabetei. Va Èti pe parcursul întregii vieÈi să-i facă faÈă cu stăpânire de sine exemplară.</p>
<p>ViaÈa aproape burgheză a prinÈesei e curmată brusc, în 1952, prin moartea tatălui ei, George al VI-lea. Lilibet, cum era cunoscută de apropiaÈi, se transformă în Elisabeta a II-a, regina Marii Britanii Èi a unui Èir de state care formează în continuare Commonwealth-ul. De aici înainte, viaÈa suveranei este pusă sub deviza „Datoria înainte de toate”. Orice gest, orice decizie destinată să schimbe statutul unei instituÈii sau destinul unui membru al familiei regale vor fi subsumate ideii de lealitate, în sensul cel mai larg, în primul rând faÈă de Èară.</p>
<p>Prima confruntare, cu o conotaÈie dilematică, urmată, vai, de nenumărate împrejurări similare, e legată de televizarea ceremoniei de încoronare. Regina nu-Èi mai aparÈine sieÈi sau doar poporului ei, e o personalitate mondială Èi lumea vrea s- o vadă, să-i urmărească fiecare pas, să-i surprindă vreo ezitare, s-o admire, s-o critice; oricum, să fie, chiar dacă pentru un răstimp scurt, obiectul atenÈiei universale. Ca Èi în alte ocazii, de aici înainte, Elisabeta a II-a va decide: pentru a da satisfacÈie mulÈimii, va fi o transmisiune, dar parÈială; momentele sacre (mirungerea, rugăciunile, împărtăÈania) rămân în afara privirii muritorilor de rând. E cea dintâi care înÈelege, desăvârÈit, importanÈa spectacolului oferit de regalitate. La încoronare, străbate jumătate din Londra în caleaÈca incomodă de patru tone, datând din 1821, mărturisind zâmbind, după 65 de ani, ce anevoios a fost acel drum.</p>
<p>7 500 de invitaÈi o urmăresc pe regină când primeÈte sceptrul, simbol de clemenÈă, măsură Èi echilibru – acestea vor rămâne caracteristicile domniei sale. A fost, neîndoios, un eveniment Èi Jean des Cars îl descrie cu lux de amănunte ca apoi să conchidă: „Elisabeta a II-a e prima regină mondială a imaginii”.</p>
<p>A doua zi însă regina îÈi reia îndatoririle atât de solicitante. Winston Churchill, prim-ministrul care odinioară, pe când ea era doar o copilă, o Èinuse în braÈe, „tigrul” care insuflase încredere britanicilor în timpul războiului, e silit de povara anilor să demisioneze. Regina face acum o serie de gesturi neobiÈnuite spre a-Èi manifesta munificenÈa faÈă de acest slujitor de excepÈie. La cererea ei expresă, se vor face, în 1965, funeralii naÈionale, lui, celui socotit de zgârcitul în laude, generalul De Gaulle, „omul secolului”. N-a fost o încălcare a protocolului, ci o interpretare inteligentă a rolului regalităÈii britanice în lumea contemporană. În acelaÈi timp, înseamnă începutul unui Èir de decizii care vor capta atenÈia generală: de unde în anii ʼ50 divorÈul era de neconceput, în familie ori printre membrii personalului, după 1968 acesta e îngăduit; la fel, avorturile, relaÈiile homosexuale. Apoi regina face înnobilări neaÈteptate în lumea spectacolului, a sportului. Ba în timpul domniei acestei regine fără pereche se lansează, dintr-o vitrină de butic londonez, o piesă vestimentară ce va cuceri lumea, minijupa!</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Elisabeta a II-a reuÈeÈte gestionarea fermă, dar atât de istovitoare, a scandalurilor, amplificate continuu de mass-media, izbucnite mereu în viaÈa rudelor ei. De la tribulaÈiile lui Margaret, „prinÈesa tristă”, măritată cu un fotograf, până la Diana, „prinÈesa inimilor”. A trebuit de fiecare dată să găsească soluÈia, dacă nu ideală, măcar convenabilă, pentru păstrarea prestigiului instituÈiei monarhice. Èi lucrul e valabil Èi în relaÈia cu propriul ei soÈ, transformat în 1957 în prinÈul consort Philip. Mai mult, din 1960, Casa regală britanică Windsor îÈi adaugă pentru descendenÈi numele de familie al acestuia, Mountbatten.</p>
<p>Epoca noastră privilegiază recordurile, iar regina Angliei, cum aminteam Èi mai sus, deÈine multe dintre ele: în mai puÈin de doi ani, a rostit 102 discursuri în călătorii oficiale în străinătate Èi a ascultat alte 176; a ascultat imul care o proslăveÈte de 508 ori, a primit 5 000 de dovezi de respect sub forma reverenÈelor feminine. În fine, e Èeful de stat cu cele mai multe Èi mai lungi călătorii pe mapamond.</p>
<p>Elementele de „imagine” sunt covârÈite de evenimente internaÈionale cu reverberaÈii dintre cele mai grave; regina, implicându-Èi Èara, e direct răspunzătoare. AÈa, criza Suezului se termină cu un eÈec. Dar în 1961, Elisabeta a II-a surprinde din nou vizitând o Èară fostă colonie britanică, acum un stat de expresie marxistă, Ghana. Dictatorul ei, umflat în pene de vizita regală, îÈi numeÈte oapetele „cel mai mare monarh socialist din istoria omenirii!”.</p>
<p>Vizitele oficiale, cu precădere în spaÈiul Commonwealth-ului, sunt văzute de regină ca un element de coeziune. La fel ceremoniile, adesea cu iz medieval, legate de promovarea unui membru al familiei regale. În 1969, fiul cel mare, Charles, este învestit ca prinÈ de Wales, în castelul Caernavon din Èara Galilor. Èi aceasta când atentatele irlandezilor separatiÈti făceau ravagii. IminenÈa unei nenorociri părea certă în asemenea măsură, încât BBC pregătise Èi un program funebru, alături de cel al titularizării, pentru orice eventualitate&#8230; Dar Elisabeta a II-a, cu o voinÈă de fier, a refuzat amânarea sau transferarea evenimentului într-o parte mai liniÈtită a regatului.</p>
<p>Publicitatea, îngăduită între altele Èi prin turnarea unei pelicule despre viaÈa cotidiană a familiei regale, într-o manieră ce o apropie salutar de cea a oamenilor obiÈnuiÈi, are totuÈi un preÈ uriaÈ. Armata de reporteri, adevărată „haită”, cum o numeÈte autorul, îi urmăreÈte pe membrii familiei regale pretutindeni. InfidelităÈi, turpitudini, dezvăluiri Èocante ies la iveală spre satisfacerea curiozităÈii populare Èi Èubrezirea prestigiului regal: derapajele prinÈesei Margaret, care Èi-a schimbat porecla din „prinÈesa tristă” în „prinÈesa beată”, apoi căsătoria tumultuoasă a moÈtenitorului tronului cu Diana, „mincinoasa compulsivă”, rămân printre evenimentele cele mai mediatizate din lume.</p>
<p>În 1981, începe o succesiune de evenimente cu conotaÈie negativă: războiul cu Argentina pentru stăpânirea insulelor Maldive; Andrew, al doilea fiu al reginei, e subiect de cancan pentru tabloide, în timp ce mariajul CharlesâDiana se destramă, în preajma Camillei Parker-Bowels; Anna, singura fiică a reginei, divorÈează; un incendiu cumplit distruge parte din Palatul Windsor, ceea ce o face pe regină să vorbească de <em>annus horribilis </em>1992; vasul regal <em>Britannia </em>este retras din serviciu; în 1997, se produce „un cutremur mondial”, cum îl numeÈte Jean des Cars. E vorba de moartea accidentală a Dianei. Atitudinea imediată a reginei în acest caz nu întruneÈte unanimitatea opiniilor. Harry, mezinul principelui moÈtenitor, se afiÈează în costum de ofiÈer nazist, stârnind proteste internaÈionale&#8230;</p>
<p>Dar iată Èi reversul pozitiv al acestor ani: vizita papei Ioan Paul al II-lea la Londra marchează reluarea deplină a relaÈiilor interbisericeÈti, rupte din vremea lui Henric al VIII-lea Barbă Albastră; familia regală se apropie o dată mai mult de popor începând, din 1992, să plătească impozite. Apoi Anglia se vede legată pe sub Canalul Mânecii de continent printr-o linie de cale ferată de 50 de km. Izolarea atât de clamată a Albionului este de acum înainte istorie.</p>
<p>Jubileul de 50 de ani de domnie ai reginei dovedeÈte că dinastia rezistă, iar baia de mulÈime a acesteia, înconjurată de cântăreÈi rock, este un triumf. În anul 2009, căsătoria nepotului William cu Kate, o fată din clasa de mijloc, reÈine în faÈa televizoarelor 2 miliarde de oameni din întreaga lume. Èi încercarea nereuÈită de independenÈă a ScoÈiei trebuie considerată, chiar dacă indirect, un motiv de satisfacÈie pentru regină: fără a-Èi putea declara explicit opÈiunea (căci ea domneÈte, nu guvernează), în ziua referendumului, îmbracă un costum scoÈian. AcelaÈi răspuns solomonic îl dă pentru Brexit când declară: „Ei bine, eu sunt tot aici!”</p>
<p>Un personaj de asemenea dimensiuni ca Elisabeta a II-a avea nevoie de un cronicar pe măsură. ViaÈa ei, încă din adolescenÈă, devenise un subiect foarte ofertant. Azi, marele public are Èansa s-o cunoască din relatarea unui maestru al biografiilor regale, Jean des Cars. Pus în faÈa unui munte de informaÈii, acesta a trebuit să le judece, să le trieze, să reÈină esenÈialul Èi să redea pentru cititor elementele definitorii ale unei domnii unice în lume, începută cu mai bine de 65 de ani în urmă Èi care îÈi urmează cursul Èi azi. Documentarea aproape de exhaustiv, filtrată cu infinită grijă, imparÈialitatea, ca Èi evitarea circumspectă a relatării proprii tabloidelor au făcut din jurnalistul francez autorul cel mai autorizat pentru atare biografie. ReuÈita sa ne face să-i adresăm, recunoscători, mulÈumirile noastre căci ne-a oferit o întâlnire extraordinară cu ISTORIA!</p>
<p>Să-l urmăm!</p>
<p>GEORGETA FILITTI
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:p&#099;o&#110;&#099;urs&#064;&#121;a&#104;&#111;&#111;&#046;&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>