o iarnă de neuitat
mihail medrea
iernile astea molatice din ultimii ani
îmi amintesc prin contrast
de o alta
straşnică în copilărie
eram prin clasa a patra ieşisem în pauză şi
cum necum iată-ne pe malul Târnavei
văzuserăm Coman şi cu mine ceva din curtea şcolii
am sărit gardul am coborât malul nu prea înalt
pe firul apei prins într-o pojghiţă de gheaţă
era un băţ de bambus o comoară
mai toţi puştanii erau pescari împătimiţi
eu mai așa-și-așa
însă bățul din bambus mă atrăgea ca un magnet
o clipă n-am stat pe gânduri am mers pe gheaţă
vrând să pun mâna pe o asemenea pleaşcă
am şovăit când gheaţa a început să pârâie era din ce în ce
mai subţire tentaţia era prea mare m-am aplecat
şi m-am trezit în apă
nu-mi venea să cred trecusem Târnava
pe gheață de atâtea ori
fără nici o problemă eram o ţandără de copil
bunicul chiar râdea de mine că-s mai uşor decât un mieluţ
iată-mă în apă
cred că ai încremenit de spaimă şi de frig
nici pomeneală
ţin minte de parcă ar fi fost ieri
am fost surprins de cât de caldă putea fi apa
afară era un ger de crăpau pietrele
apoi m-am temut să nu-mi pierd ochelarii în Sighişoara
nu era nici un atelier de optică
trebuia să mergem până la Mediaş
ei şi abia după aceea mi-am dat seama
cât de adâncă era apa
nu atingeam fundul râului nici măcar cu vârful ghetelor
şi chiar nu te-ai speriat?
deloc m-am agăţat de gheaţă
moment în care s-a petrecut ceva straniu
mă simţeam ca într-o sală de cinema eram atât spectator
unul curios de ce se va întâmpla cât şi protagonist
o voce interioară m-a întrebat dacă vreau să văd filmul
până la capăt sigur că vreau am zis după care cum se zice
mi s-a rupt filmul
îmi aduc aminte foarte clar numai că încercam
să ies din apă
mă săltam pe gheaţa subţire ce se crăpa
sub braţele mele pirpirii şi iarăşi am încercat şi iar şi iar
şi tot aşa de vreo câteva ori
iată-mă în fine culcat pe gheaţă sub mine era un sloi
ce plutea uşurel la vale şi începuse să se scufunde
şi după aia iar nu mai ştiu ce s-a întâmplat
acuma sunt convins că îngerul păzitor l-ai văzut?
de ce să mint
nu am simţit nici un fior transcendental atunci
dar când? o cu mult mai târziu la Sibiu în cu totul alte
împrejurări bine bine dar atunci în apă?
atât îmi amintesc
că am prins mâna lui Coman colegul cu care
coborâsem pe malul Târnavei
el m-a tras afară era mult mai voinic
decât mine m-a ajutat să urc malul
m-au înconjurat copiii m-au dus la cabinetul medical asistenta m-a dezbrăcat m-a şters bine
cu nişte prosoape mi-a dat o aspirină
cred că şi un ceai fierbinte
m-a vârât în pat acoperindu-mă cu câteva pături
un coleg mi-a dus uniforma acasă
maică-sa
a pus-o la uscat
am stat eu cît am stat în scutece mă scăpa pipi
asistenta nu mai ştiu pe unde era
am mers la toaletă învelit într-o pătură ţâşnea din mine
un jet interminabil la un moment dat
m-am plictisit şi m-am întors în pat am aţipit
între timp colegul mi-a adus înapoi uniforma şi ghetele uniforma uscată şi călcată cât de cât
era o stofă destul de proastă mama se cam chinuia
până s-o pună la punct ghetele erau încă jilave
o fetiţă îmi adusese într-un sufertaş
mâncare caldă
şi un ceai fierbinte cu lămâie după ce am mâncat
asistenta mi-a mai luat o dată temperatura mi-a spus că
e în ordine totuşi să mă ducă mama la policlinică
pentru orice eventualitate
am zis săru mâna
colegii mi-au adus din clasă paltonaşul căciuliţa fularul mănuşile şi ghiozdanul
câteva zile am fost răsfăţatul clasei
şi ce-a zis maică-ta când te-a văzut? m-a certat
că am venit aşa tîrziu de la şcoală şi că
mi-am udat ghetele în halul ăla
i-am spus că m-am dat cu sania împreună cu Attila prietenul meu cel mai bun
şi am nimerit într-o baltă ce avea doar
o pojghiță de gheață deasupra
mama mi-a tras
vreo două palme peste fund mi-a dat să mănânc
şi m-a vârât în pat drept pedeapsă
io nu dormeam niciodată după-masa
voiam să ies la joacă ghetele încă îmi erau ude
nu ai răcit?
nu-mi aduc aminte decât de perdaful pe care
mi l-a tras tata după câteva zile aflând întâmplător
de la un vecin de boacăna mea
dar îngerul? ce înger?
începuseşi să spui de o cu totul altă împrejurare
asta s-a întâmplat la Sibiu cu mai bine
de douăzeci de ani după
începe să semene cu romanele lui Dumas
nici vorbă să nu cădem în clişee
şi nici în Târnavă mda în Târnavă am mai căzut o dată
însă era vară şi deja ştiam să înot
foto tumblr.com
Citește și între…
