Cântec pentru Charlie Chaplin
Charlie Chaplin
Râdeţi, râdeţi, râdeţi, cu pământ cu tot
Până când vă mai suportă ultimul Charlot
Nu de el când râdeţi, râdeţi, râdeţi voi de voi
Că sunteţi grăbiţi şi cinici şi inculţi şi goi
Charlie Chaplin calcă-n dodii cu pantofi strâmbaţi
Hohotiţi, dar n-aveţi ştire, voi ce strâmb călcaţi
Face el cum face raţa şi e caraghios
Dar ce cârduri mari de raţe trec în sus şi-n jos.
R: O, Charlie Chaplin, înger vagabond
Hai, bătrâne, vino de sub orizont
O, Charlie Chaplin, hohot interzis
Redeschide teatrul ce ni l-au închis.
Nu mai sunt deloc parale, casierii trişti
Astăzi dau autografe, nu bani la artişti
S-au născut prea mulţi pragmatici, muzică nu pot
Hai, Pământ, reaminteşte-ţi că ai fost Charlot
Un şofer cu leafă mică şi cu mult umor
Mi te-a readus în minte ca pe-un luptător
Că ai fost al celor simpli şi al lor rămâi
Peste toată lumea veche hohotul dintâi.
Lăutarii împrumută bani pentru sacâz
Cifra noastră de afaceri – hohotul de râs
Facem bancă mondială şi băgăm în ea
Râsul sărăcimii triste, ca dobânzi să dea
Nu există omenie unde nu eşti tu
Că tu eşti curajul nostru de a spune „nu”
Învârteşte-te prin cosmos, spune ce-ai de spus
Între-atâtea stele moarte, tu planeta Râs…
Versuri: Adrian Păunescu
Muzica: Victor Socaciu
Și câteva gânduri:
- Sufletul omenesc îşi găseşte plăcere în liniştea naturii care se descoperă numai celor care o caută.
- Arta, înainte să dea aripi omului pentru a-şi lua zborul, îi rupe picioarele. Şi dacă va veni ziua când te vei simţi mai presus decât publicul, părăseşte scena.
- În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă contribuie la dezvoltarea mea personală. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte… maturitate.
- „Viața poate fi minunată dacă nu ți-e frică de ea.” (Charlot)
Charlie Chaplin: ”Trebuie să crezi în tine, ăsta-i secretul…”
