<p class="pq" style="text-align: center;"><strong><em>”Nu poţi trăi în chip de salcie plângătoare&#8230; viaţa, orice ai spune, e un lucru magnific.”</em></strong></p>
<p>Primul scriitor rus laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1933, <i>„pentru măiestria viguroasă prin care a dezvoltat tradiÈiile prozei ruse clasice” </i>a fost <strong>Ivan Alekseievici Bunin</strong> (n. 22 octombrie 1870 – d. 8 noiembrie, 1953).</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-35992" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/10/ivan_bunin-300x169.jpg" alt="" width="300" height="169" /><br />
S-a născut la Voronej, la 22 octombrie (stil vechi 10 octombrie) 1870, într-o veche familie de nobili scăpătaÈi. Copilăria Èi-a petrecut-o în gubernia Orlovsk, într-o „mare de grâne, iarbă Èi flori”, „în cea mai adâncă liniÈte a câmpiei”.<br />
În anul 1881 a fost înscris la gimnaziu, dar, fără a termina cele patru clase, a continuat instruirea sub îndrumarea fratelui său mai mare. Sărăcia l-a silit să-Èi părăsească, în anul 1889, familia Èi să lucreze, în calitate de corector, statistician, bibliotecar, la diferite ziare.</p>
<p>În anul 1891 i-a apărut prima culegere de versuri, marcată de o peisagistică lirică subtilă. A continuat Èi după aceea să cânte frumuseÈile naturii, cu simÈul rafinat al omului format la Èară.</p>
<p>ObÈine „Premiul PuÈkin” pentru culegerea „Cad frunzele” (1901) &#8211; exemplu de perfecÈionare a formei poetice clasice, proprie marilor maeÈtri din secolul al XIX-lea. Publică Èi nuvele timpurii, despre satul sărăcit Èi conacele decăzute.</p>
<p>Maxim Gorki este cel care îl susÈine în încercarea de a colabora cu Editura „Znanie”.</p>
<p style="text-align: center;"><em>„&#8230; a început să scrie aÈa o proză &#8211; </em>notează Gorki<em> &#8211; încât dacă se va spune despre el că e cel mai bun stilist al contemporaneităÈii &#8211; nu va fi nicio exagerare”.</em></p>
<h4>Sreda</h4>
<p style="text-align: left;">Apetitul său pentru viaÈă Èi aventură l-a purtat din oraÈ în oraÈ. În cele din urmă, în căutarea faimei literare Èi a unui salariu stabil, a pornit să cucerească Sankt Petersburg Èi Moscova.</p>
<p>S-a împrietenit rapid cu elita poetică Èi literară din ambele oraÈe, a făcut cunoÈtinÈă cu Anton Cehov Èi a făcut o vizită legendarului Lev Tolstoi.</p>
<p>La Moscova, Bunin a devenit membru al cercului literar „Sreda”, alături de scriitori populari ai vremii precum Maxim Gorki Èi Leonid Andreev. Cu toate acestea, gloria literară îi scăpa.<img class="aligncenter wp-image-35994" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/10/sreda_members-300x231.jpg" alt="" width="453" height="348" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Scriitori ruÈi din cercul literar „Sreda”. Linia de jos S-D: Leonid Andreyev, cântăreÈul Feodor Chaliapin, Ivan Bunin, Nikolai Teleshov, Konstantin Pyatnitsky; linia superioară: Skitalets (Stepan Petrov), Maxim Gorki.</em></span></p>
<h4>Abia după publicarea colecÈiei de poezie simbolistă <em>Listopad</em> (<em>Cad frunzele</em>) în 1901, numele său a apărut pe buzele oamenilor. Chiar dacă unii critici au considerat poeziile sale monotone, prea asemănătoare poeziei secolului al XIX-lea Èi lipsite de talent, recenzentul Premiului PuÈkin a recunoscut în poeziile lui Bunin „un limbaj încântător, figurativ, care nu a fost împrumutat de la nimeni” Èi i-a acordat în mod corespunzător premiul.</h4>
<h4>A devenit un mare scriitor în exil</h4>
<p>RevoluÈiile din 1917 l-au prins pe Bunin la Moscova unde a început să Èină un jurnal detaliat, pe care l-a publicat ulterior sub titlul <em>Zile blestemate</em>. MulÈi dintre colegii săi scriitori au salutat revoluÈia cu entuziasm, dar nu el. Când bolÈevicii au venit la putere în octombrie, Bunin Èi Vera Muromtseva (a treia soÈie) au părăsit Moscova într-o maÈină de ambulanÈă supraaglomerată împreună cu alÈi refugiaÈi, oprindu-se la Odessa.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Când a izbucnit războiul civil, la scurt timp după aceea, Bunin Èi-a luat un loc de muncă în departamentul de propagandă aflat sub conducerea generalului Anton Denikin, comandantul armatei de voluntari albi anti-bolÈevici. După 18 luni, când era clar că roÈii vor câÈtiga, în ianuarie 1920, Bunin Èi Muromtseva s-au îmbarcat pe un vapor Èi au părăsit definitiv Rusia.</p>
<p>Cuplul a ajuns la Paris, unde Bunin Èi-a reluat activitatea literară cu o vigoare reînnoită. Lucrările sale au început să apară în publicaÈiile emigranÈilor din toată Europa, iar problemele sale cu banii s-au evaporat.</p>
<h4>În ciuda faptului că a trăit restul vieÈii (de 33 ani) în FranÈa, el nu a învăÈat niciodată franceza &#8211; comunitatea de emigranÈi ruÈi era atât de extinsă, încât nu avea nevoie.<img class="aligncenter size-medium wp-image-35997" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/10/bunin_Paris-201x300.jpg" alt="" width="201" height="300" /></h4>
<h4>În anii 1920, scriitorii ruÈi exilaÈi la Paris au început să prezinte candidaÈi pentru Premiul Nobel pentru literatură &#8211; printre aceÈtia s-au numărat Ivan Bunin, Ivan Shmelev, Dmitri Merezhkovsky Èi Konstantin Balmont. Astfel că, în 1933, Bunin a devenit primul scriitor rus care a primit premiul: în cuvintele comitetului Nobel, <em>„pentru măiestria riguroasă cu care dezvoltă tradiÈiile prozei clasice ruse”.</em></h4>
<h4 style="text-align: center;"><em>Femeia scăldată</em></h4>
<p style="text-align: center;"><em>Cu tremur palid chipu-şi şterge</em><br />
<em>Şi luciul ei s-a-ntunecat.</em><br />
<em>Pe trupu-nfrigurat şi rece</em><br />
<em>Luna c-un semn s-a arătat.</em><br />
<em>S-o vadă stelele se-apleacă</em><br />
<em>Din depărtări fără sfîrşit</em><br />
<em>Şi-un vînt uşor smolitul chip</em><br />
<em>Şi părul să-i răsfire-ncearcă.</em><br />
<em>Îndepărtata de Crimeie</em><br />
<em>Cu munţii toţi priveşte mut</em><br />
<em>Şi urma-i caldă de femeie</em><br />
<em>Prin vii uscate s-a pierdut.</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>* * *</em></p>
<h4 style="text-align: center;"><em>Èiganca</em></h4>
<p style="text-align: center;"><em>Înainte-i libertate,</em><br />
<em>Stepă, ceruri şi cărări.</em><br />
<em>Drac bătrîn în timp de noapte</em><br />
<em>Duce drumu-n depărtări.</em><br />
<em>Dar a obosit, fireşte,</em><br />
<em>Scuipă sîmburi şi, privind,</em><br />
<em>De-a ei inimă-mi vorbeşte</em><br />
<em>Cu otravă şi cu jind.</em><br />
<em>Îmi vorbeşte&#8230; Dar cum joacă</em><br />
<em>Ochii negri, de cărbuni?</em><br />
<em>Numai soarele-şi mai cearcă</em><br />
<em>Veşnicia în minuni.</em></p>
<p style="text-align: center;"><em>Cîte fuste!Şi ce tare</em><br />
<em>Pîsla-nfăşură-un picior,</em><br />
<em>Glezna în nelinişti pare</em><br />
<em>Că ar tremura uşor&#8230;</em><br />
<em>Înainte-i libertate,</em><br />
<em>Drac bătrîn, privind spre roţi,</em><br />
<em>Fericire peste toate,</em><br />
<em>Soare, stepă, vînturi, bolţi.</em></p>
<p><span style="color: #999999;">foto <a href="http://tumblr.com">tumblr.com</a></span></p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#108;u&#109;in&#105;t&#097;&#046;&#103;i&#117;rg&#105;&#117;.a&#064;gm&#097;i&#108;.co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>