Nu mai suntem. Cum să treci peste o despărțire?
Despărțirea de o persoană cu care aveați o legătură strânsă este întotdeauna tristă și dureroasă. Dacă părăsirea, ruperea, divorțul, durerosul rămas bun, plecarea pentru o lungă perioadă de timp) trece fără să lase urme de regret, tristețe profundă, stări de depresie sau anxietate, semnifică faptul că intimitatea nu a existat niciodată.
Când oamenii se despart de partenerii lor- indiferent cine inițiază pauza- atât cel care părăsește, cât și cel care este părăsit- simte ruptura, datorită atașamentului uman. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că atunci când oamenii ajung la finalul drumului dintre inimi, pierd ceva în acel moment, ceva ce cândva a creat un sens al lucrurilor; aceștia se rup de obișnuință și se trezesc singuri într-o mare de oameni. Chiar dacă ar exista un nou sens, căutarea refugiului într-o nouă relație, acest lucru nu va înlocui vechile sentimente, nu va cauza anihilarea pierderii a ceea ce a fost.
De ce este atât de greu să supraviețuiești ruperii relațiilor?
Când ne separăm de cineva cu care am petrecut ceva timp, viața noastră trebuie să se schimbe suficient de dramatic și să mențină în permanență o stare de incertitudini. Totul se schimbă, treptat, într-un mod mai puțin vizibil pe termen scurt, atunci când ne despărțim de cineva drag; aceste schimbări fiind vizibile pe termen lung, evidențiate de experiențele pe care le vom avea.
Uneori oamenii se despart și pretind că nu experimentează nimic și că „nu le pasă”. Dar acest lucru nu poate fi posibil, decât dacă într-adevăr nu exista o relație bazată pe sentimente puternic individualizate. Unele dintre mecanismele de protecție ale psihicului este să se înșele și să pretindă că nu există experiență. De fapt, acest lucru agravează situația, întârzie vindecarea și formează o obsesie inconștientă- creierul va trimite tot felul de semnale: ceva ce nu este trăit- în visuri, gânduri obsesive despre această persoană etc.
Adesea, după o ruptură a relațiilor, ne-ar putea părea că nimic altceva în viața noastră nu va fi bun. Nu vom mai putea avea încredere în nimeni, nu vom mai putea trăi cu aceeași intensitate și motivație. În cele momente, creierul pictează imagini absolut sumbre. Dar acestea sunt doar simple fantezii pentru că noi nu vom putea știi ce se va întâmpla în continuare- inclusiv faptul că nu va exista nimic sau orice va urma va fi ceva rău. În astfel de gânduri, psihicul încearcă să supraviețuiască pierderii, să „ardă” ceea ce a fost, să restaureze valoarea experienței.
Este foarte important să nu fugim de experiențele trăite pe urma despărțirii. Să nu încercăm să ne izolăm de ele, ci dimpotrivă- să o acceptăm ca pe o etapă necesară, să trăim pentru puțin timp în suferință, goliciune și regret. Trebuie să ne dăm seama ce nu a funcționat, ce a mers prost. Am vrut și nu s-a întâmplat. Regretul se naște din pierderea unor așteptări și aspirații neîmplinite pe care le-am investit în relații.
Despărțirea e o mică moarte.
Este absolut adevărat. Simțim că în trecut murim simbolic pentru a renaște într-o nouă calitate- în viitor. În acest viitor vom fi oameni diferiți, oameni care au supraviețuit separării. Uneori, pentru a face mai ușoară partajarea, oamenii încep să nu mai aprecieze experiența relațiilor. “Nu a fost nimic bun în aceste relații. Nu este ceva căruia merită să îi acorzi atenție.”
Creierul subapreciază experiența, astfel încât acesta nu creează niciun fel de îngrijorare. Dar de fapt, devalorizarea experienței relațiilor nu ajută niciodată, cu doar contribuie la înșelăciunea psihică pentru o perioadă de timp.
La urma urmei, nu putem șterge, nu putem uita nicio experiență din viața noastră- rămâne în mod automat în cuștile trupului nostru și este practic imposibil să o elimini. Pentru a face față pierderii este important să returnați valoarea experienței. Chiar dacă această experiență a fost complexă și ambiguă- a fost a ta și ai ales cu fiecare minut care a trecut, să fii acolo, cu acea persoană, făcând anumite lucruri.
Ce este foarte important să facem pentru a supraviețui rupturii relațiilor:
- Uneori se pare că după „pauză” totul dispare. De exemplu, nu poți vorbi mai mult, nu mai poți împărtăși aceleași sentimente cu cel care a plecat și atunci realizezi că el va rămâne închis pentru totdeauna într-un trecut în care nu mai aparții. Uneori, există astfel de cazuri, dar majoritatea nu au ocazia să se adreseze și să vorbească mereu. Încercați să vorbiți cu partenerul despre această posibilitate de a nu mai simți nimic după pauză. Doar ridică telefonul, formează numărul și vorbește astfel încât să se înțeleagă că sentimentele încă nu au murit, nimic nu este terminat definitiv și fără speranță.
- Discutați despre sentimentele voastre cu prieteni apropiați, cu oameni care va pot asculta și pe care îi simțiți aproape. Cereți să nu vă fie date sfaturi sau critici despre acțiunile voastre. Clarificați că aveți nevoie de prezența lor. Aceasta este cea mai vindecătoarea cale în această perioadă critică.
- Când sunteți deciși în privința pauzei, există deseori multe experiențe puternice, câteodată contradictorii. Poate fi mâine și bucurie în același timp, ușurare și singurătate, dorință și sentiment de libertate. Încercați să identificați care sunt sentimentele pe care le experimentați și motivul acestora. De exemplu, dezamăgirea- faptul că am planificat un lucru și nu am putut duce la bun sfârșit planul pe care îl aveam cu partenerul.
- Încercați să spuneți cât de important a fost cel ce pleacă pentru dumneavoastră. Încercați să îl eliberați, chiar dacă pare imposibil. Încercați să descoperiți ce beneficii v-au adus această relație, ce ați învățat din ea.
- Cadourile după despărțire sunt dureroase, dar benefice. Acestea nu vor înlocui pierderea, doar o vor ameliora. Din cauza resentimentelor puternice, avem tendința să refuzăm ceea ce ni se oferă, însă e important să îi oferim celuilalt ocazia să își exprime recunoștința pentru timpul petrecut împreună.
Psihoterapie?
Dacă simțiți că experiența separării a fost prelungită, că vă simțiți din ce în ce mai rău si că tristețea nu trece, că de exemplu, nu vă puteți împăca cu realitatea, cu situațiile care apar și dacă simptomele depresiei au apărut- somnolență excesivă sau absența acesteia, scăderea sau pierderea poftei de mâncare, scăderea stimei de sine etc. În această stare ar fi indicat cererea ajutorului unui medic psihoterapeutic.
