<h2>Noua ciocoime: Ploconelile Èi parvenitismul în societatea contemporană</h2>
<p>Nu s-a schimbat mult această categorie socială, mai înfloritoare ca niciodată. Nici mecanismul prin care se urcă pe spatele celorlalÈi, cu zâmbete de complezenÈă Èi pretenÈii de rafinament sub care sticleÈte impostura.</p>
<p>Conceptul de &#8222;ciocoime&#8221; a evoluat de-a lungul timpului, adaptându-se la contextul social Èi economic contemporan. <strong>În esenÈă, termenul se referă la un grup de indivizi care obÈin statut social Èi privilegii prin conformarea la autoritate, adesea fără o justificare morală sau etică. AceÈti indivizi sunt caracterizaÈi printr-o atitudine subordonată, având tendinÈa de a accepta fără ezitare normele impuse de cei aflaÈi în poziÈii de putere.</strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong>„Parvenitul se târăşte de-a buşilea în faţa celor ce-i pot fi de folos şi este obraznic cu cei de care nu mai are nevoie.”— <a href="https://bel-esprit.ro/balzac-jovial-vanitos-genial/">Honoré de Balzac</a></strong></p>
<p>Cei care compun această ciocoime modernă demonstrează o <strong>flexibilitate în gândire Èi comportament</strong>, care le permite să se adapteze rapid la schimbările din societate. Această adaptabilitate se manifestă prin acceptarea normelor sociale dominante, chiar Èi atunci când acestea contravin propriilor credinÈe sau valori. Astfel, ciocoii devin capabili să îÈi asigure beneficiile Èi privilegiile, în timp ce rămân în armonie cu aÈteptările autorităÈilor. Dintre caracteristicile definitorii ale noii ciocoimi se numără oportunismul Èi tendinÈa de a promova, pe căi neortodoxe, interesele personale, valorizând avantajele pe termen scurt, în detrimentul unui angajament pe termen lung faÈă de comunitatea căreia îi aparÈin Èi pe care o reprezintă (prin sinecuri).</p>
<p>Mai mult, interacÈiunile sociale ale acestor indivizi sunt influenÈate de o dinamică specifică, unde relaÈiile de putere joacă un rol crucial. De cele mai multe ori, ciocoii îÈi îmbunătăÈesc statutul social prin dezvoltarea unor reÈele de contacte cu persoane influente, lăsând la o parte valori precum integritatea sau justiÈia. Publicul larg observă adesea aceste comportamente Èi devine, la rândul său, critic faÈă de sistemele care susÈin apariÈia Èi perpetuarea noii ciocoimi, generând astfel un sentiment general de nemulÈumire faÈă de structurile sociale existente.</p>
<p style="text-align: center;"><strong>„Sunt mulÈi care, ajunÈi la un vârf de munte, au ameÈeli Èi cad; iertaÈi-i pe parveniÈi.”— Octavian Goga</strong></p>
<h2>ImplicaÈiile sociale ale slugărniciei</h2>
<p>Slugărnicia, definită ca un comportament servil sau umil faÈă de o autoritate, poate avea consecinÈe adânci asupra structurilor sociale Èi a relaÈiilor interumane. Această atitudine nu doar că afectează indivizii care se supun, dar influenÈează Èi cultura organizaÈională Èi comunitatea din care aceÈtia fac parte. Fenomenul se manifestă adesea prin subordonarea valorilor personale Èi eticii individuale în favoarea dorinÈei de a plăcea sau de a obÈine aprobarea celor cu putere. Astfel, slugărnicia contribuie la crearea unui climat de frică Èi de neîncredere, taberele sociale devenind tot mai divizate. EducaÈia a devenit o <a href="https://bel-esprit.ro/educatia-cea-de-toate-zilele/" target="_blank" rel="noopener"><strong>fata morgana </strong></a>pe care doar cei din urmă autentici educatori o mai văd. Curând va dispărea cu totul, pentru că, încetul cu încetul, ne stingem sub nepăsare Èi îngropaÈi în dispreÈul suveran al acestor &#8211; mult spus &#8211; ariviÈti.</p>
<h3 style="text-align: center;"><a href="https://bel-esprit.ro/scoala-dauna-totala/" target="_blank" rel="noopener"><strong>Ècoala, daună totală</strong></a></h3>
<p>Un aspect crucial al acestei subordonări este că afectează dezvoltarea personalităÈii indivizilor. Cei care se adaptează la comportamentele slugarnice îÈi pierd din vigoare, din capacitatea de a gândi critic Èi de a exprima viziuni alternative. În loc să contribuie din interior la îmbunătăÈirea eticii Èi valorilor grupului, aceÈtia devin complici involuntari la stagnarea progresului social. De asemenea, această mentalitate poate perpetua inegalităÈile, deoarece cei care adoptă o atitudine servilă pot accepta cu uÈurinÈă stereotipuri Èi prejudicii, perpetuând astfel un ciclu vicios de discriminare Èi inechitate.</p>
<p>În contextul relaÈiilor interumane, slugărnicia influenÈează modul în care oamenii interacÈionează unii cu alÈii. Aceasta generează o dinamică în care autenticitatea este sacrificată, iar relaÈiile devin superficiale. InteracÈiunile se bazează pe temeri Èi calcul strategii în loc de încredere Èi respect reciproc. De această manieră, valorile fundamentale ale coeziunii sociale sunt erodate, ceea ce duce la o fracturare a comunităÈilor Èi la o diminuare a sentimentului de apartenenÈă.</p>
<h2>Parvenitismul Èi frica de a nu se conforma</h2>
<p>În societatea contemporană, <a href="https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/ciocoii-vechi-si-noi-sau-ce-naste-din-sluga-597108.html" target="_blank" rel="noopener"><strong>parvenitismul</strong> </a>reprezintă un fenomen complex legat de dorinÈa unora de a se integra Èi a valorifica oportunităÈile sociale oferite de cei influenÈi. Această tendinÈă este adesea alimentată de frica de a nu se conforma unui standard social, ceea ce determină indivizii să adopte comportamente submisive, cunoscute sub denumirea de ploconeli. Această practică se manifestă prin aplecarea în faÈa autorităÈii, manifestându-se în special în relaÈiile sociale Èi profesionale, unde puterea Èi influenÈa devin canale de accedere la succes.</p>
<p>MotivaÈiile care stau la baza parvenitismului sunt variate Èi, deÈi la prima vedere ar putea părea superficiale, ele sunt adesea înrădăcinate în <strong>frica de a pierde statutul social</strong>. Un individ ar putea considera că pentru a fi acceptat în cercuri privilegiate este necesar să se conformeze aÈteptărilor celor care deÈin puterea. În acest sens, ploconelile devin un mecanism de apărare împotriva respingerii sau a excluderii. În contextul economic Èi social actual, în care competitivitatea este acerbă, astfel de comportamente pot fi văzute ca un mijloc de a asigura continuitatea oportunităÈilor profesionale. Nu există valori, nici limite ale servilismului. Există doar gestul sublim, de o plăcere organică, de a săruta papucul, nu contează al cui sau dacă e de bărbat sau de damă. Să fie primit!</p>
<p><strong>Presiunea socială</strong> joacă un rol crucial în perpetuarea acestui comportament, iar indivizii care refuză să se conformeze pot simÈi consecinÈe serioase, inclusiv pierderea de oportunităÈi sau ostracizarea din grupuri de elită. Conformitatea este adesea premiată, ceea ce încurajează parvenitismul ca un mecanism de supravieÈuire socială. Din acest motiv, devine esenÈial să analizăm nu doar efectele parvenitismului, ci Èi mediul social care îi susÈine perpetuarea. O mai bună înÈelegere a acestor dinamici ar putea ajuta la conturarea unui spaÈiu social în care autenticitatea Èi integritatea sunt mai apreciate decât supunerea faÈă de putere. DeÈi se vede clar că nu se va schimba nimic &#8211; nu pentru cei mulÈi, de partea cealaltă a ”baricadei”. Pentru că breÈa dintre ”cei de sus” Èi cei de jos care le fac munca a devenit insurmontabilă. Am zis.</p>
<h3 data-pm-slice="1 1 []"><strong>Parvenitismul – o moÈtenire fanariotă cu rădăcini adânci</strong></h3>
<p>În istoria noastră colectivă, sunt răni care s-au închis prost. Unele dintre ele poartă nume sofisticate, dar efecte vizibile. Parvenitismul este una dintre ele. Èi dacă vrei să înÈelegi de ce în societatea românească de azi încă se confundă valoarea cu poleiala, succesul cu impostura Èi încrederea cu linguÈeala, trebuie să cobori în timp, până în secolul al XVIII-lea, în epoca domniilor fanariote.</p>
<p>Domnii fanarioÈi au fost greci numiÈi de Înalta Poartă să conducă Èările Române. Nu veneau din interes patriotic, ci dintr-o logică a profitului Èi a oportunităÈii. FuncÈia era o investiÈie – una care trebuia amortizată repede. AÈa că domnia devenea afacere, iar guvernarea – prilej de îmbogăÈire. Pentru ei, puterea nu însemna responsabilitate, ci prilej de acumulare. Iar pentru cei din jurul lor, ascensiunea se făcea nu prin merit, ci prin apartenenÈă, favoruri, supunere oarbă Èi arta de a părea important.</p>
<p>Parvenitul fanariot nu era doar un oportunist. Era un actor. Un om fără rădăcini, dar cu ambiÈii nelimitate. ÎÈi schimba limba, hainele, convingerile, atitudinea – totul, în funcÈie de interes. Nu iubea Èara, dar invoca tradiÈia. Nu avea coloană vertebrală, dar Ètia să se încline impecabil.</p>
<p>Această logică a supravieÈuirii prin servilism, a ascensiunii prin relaÈii, a strălucirii fără fond – toate acestea au pătruns adânc în cultura noastră socială. După plecarea fanarioÈilor, reflexul a rămas: să cauÈi &#8222;un om&#8221;, să impresionezi, să te arăÈi important chiar Èi atunci când nu eÈti. Să conteze mai mult cui îi eÈti pe plac decât ce Ètii cu adevărat.</p>
<p>Parvenitismul moÈtenit din epoca fanariotă nu a fost niciodată cu totul dezrădăcinat. Doar s-a modernizat. Azi, nu mai avem iscoade cu iatagane Èi caftane, dar avem consultanÈi cu badge Èi limbaj de startup. Nu mai construim palate cu foiÈă de aur, dar ridicăm imaginea personală cu postări bine filtrate. Nu mai visăm la domnii, ci la funcÈii, la granturi, la notorietate. Dar visul e acelaÈi: să ajungi sus, repede, fără să te întrebi dacă meriÈi cu adevărat.</p>
<p>Èi totuÈi, antidotul există. Se numeÈte răbdare. Profunzime. EducaÈie. Èi mai ales, repulsia sănătoasă faÈă de prefăcătorie. Poate nu putem rescrie istoria, dar putem decide ce anume din ea ducem mai departe.</p>
<p>Pentru că nu fanarioÈii ne-au condamnat să avem parveniÈi. Ci faptul că, la un moment dat, am uitat să râdem de ei.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<h3 data-pm-slice="1 1 []"><strong>Ciocoii de ieri Èi ciocoii de azi – despre formele vechi Èi noi ale parvenitismului</strong></h3>
<p>Când spui &#8222;ciocoi&#8221; în limba română, nu spui doar un cuvânt. Spui o întreagă istorie de inechitate, aroganÈă Èi urcare socială pe scurtătură. Imaginea clasică a ciocoiului vine din literatură – în special din romanul lui <strong>Nicolae Filimon, <em>&#8222;Ciocoii vechi Èi noi&#8221;</em></strong> (1863) – unde Dinu Păturică este personajul parvenit, fără origine nobilă, dar cu o ambiÈie feroce Èi o lipsă totală de scrupule.</p>
<p><em><strong>”Dinu Păturică dete o privire repede Èi dispreÈuitoare camerei sale, apoi deschise fereastra Èi începu să se uite în curte. Privi cu băgare de seamă mulÈimea de găini, gâÈte, raÈe, claponi, cocori Èi călifari ce furnicau prin curtea boierească, apoi se întoarse către bucătărie Èi, la vederea mulÈimii de tingiri de diferite capacităÈi, în care se pregăteau cele mai gustoase bucate din Fanar, faÈa lui se coloră de o bucurie nedrescriptibilă; iar după o reflecÈiune de câteva minute, zise în sine: Iată-mă în sfârÈit ajuns în pământul făgăduinÈei; am pus mâna pe pâine Èi pe cuÈit: curaj Èi răbdare, prefăcătorie Èi iuÈchiuzarlâc Èi ca mâine voi avea Èi eu case mari Èi bogăÈii ca ale acestui fanariot.”</strong></em></p>
<p>Ciocoiul din secolul al XIX-lea este omul care face avere în contextul tulbure al decăderii boierimii Èi al apariÈiei unei noi clase de funcÈionari Èi comercianÈi. El nu este un aristocrat, dar se poartă ca Èi cum ar fi. Nu are cultură, dar afiÈează pretenÈii. Nu respectă regulile vechi ale onoarei, dar profită de fiecare oportunitate de a urca, indiferent de preÈ. În fond, ciocoiul literar e întruchiparea parvenitului clasic – cel care vrea totul, fără să construiască nimic durabil.</p>
<p>Dar ciocoii nu au dispărut. Ei doar s-au schimbat la faÈă. Astăzi, îi găsim sub forme noi, dar cu esenÈe vechi.</p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2025/06/ChatGPT-Image-Jun-7-2025-11_01_44-AM.png"><img class="aligncenter wp-image-59568" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2025/06/ChatGPT-Image-Jun-7-2025-11_01_44-AM.png" alt="" width="355" height="355" /></a></p>
<p><strong>Ciocoiul contemporan</strong> poartă costum slim fit Èi vorbeÈte despre &#8222;leadership&#8221; Èi &#8222;success&#8221; în engleză de mall. Are cont de LinkedIn, maÈină scumpă în leasing Èi o dorinÈă nestăvilită de validare. Nu mai ridică palate kitsch în stil oriental, dar ridică branduri personale fără substanÈă. Nu mai face favoruri domnitorului, ci sponsorizează campanii, cumpără influenceri sau îÈi fabrică imaginea cu postări despre &#8222;valori&#8221; Èi &#8222;muncă grea&#8221; – în timp ce angajează pe pile Èi plăteÈte la gri.</p>
<p>Ciocoiul de azi e oportunist digital. Nu mai vine cu salbe de aur, ci cu telefon de ultimă generaÈie Èi jargon corporatist. Se caÈără în ierarhii folosind networking-ul ca pe o armă Èi face &#8222;mentorat&#8221; pe teme pe care nu le stăpâneÈte nici măcar teoretic.</p>
<p>Dar asemănările sunt izbitoare. AroganÈa. Obsesia pentru imagine. Nepotismul. Cultul improvizaÈiei în locul competenÈei. Lipsa de profunzime în combinaÈie cu o agresivitate socială mascată de &#8222;încredere în sine&#8221;. În esenÈă, ciocoiul rămâne acelaÈi: un personaj care urcă repede Èi superficial, într-o societate care nu mai are răbdare pentru merit autentic.</p>
<p>Întrebarea nu e unde sunt ciocoii. Îi vedem zilnic. Întrebarea este: cum de societatea îi tolerează, uneori chiar îi admiră?</p>
<p>Poate pentru că ne e teamă că, în absenÈa lor, succesul ar trebui să se bazeze pe altceva decât noroc, tupeu Èi PR. Poate pentru că, în adâncul nostru, Ètim că meritul e lent, tăcut Èi discret – iar lumea de azi e zgomotoasă, grăbită Èi îndrăgostită de strălucirea falsă.</p>
<p>Ciocoiul modern nu mai stă la curtea domnitorului. Stă în prime time, pe reÈelele sociale, la TEDx Èi în funcÈii cheie. Nu mai zice &#8222;să trăiÈi, boierule&#8221;, ci &#8222;te pup, boss&#8221;. Dar esenÈa e aceeaÈi: să pară mare, chiar dacă nu este.</p>
<p>Iar dacă literatura i-a ridiculizat odinioară, poate că astăzi ar trebui să o facă din nou. Nu cu condeiul, ci cu luciditatea.</p>
<p>Pentru că, aÈa cum ne învăÈa Filimon, ciocoii înfloresc doar acolo unde valoarea adoarme.</p>
<p>Greu de crezut în schimbare. Vorba lui conu&#8217; Iancu:</p>
<p class="quoteText"><strong>„Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”. </strong>Adică tot ei, tot la conducere.</p>
<p>ProÈtii rămân proÈti.</p>
<h3><strong>În loc de concluzie&#8230;. </strong><strong>Cum urcă un om fără valoare pe scara socială? </strong></h3>
<p>În fiecare epocă, în fiecare birou, în fiecare colÈ al unei instituÈii – există cel puÈin un specimen cunoscut instinctiv de toată lumea: omul fără valoare, dar mereu în ascensiune. Nu pentru că este competent. Nu pentru că e respectat. Ci pentru că Ètie să se ploconească atât de bine, încât devine o unealtă perfectă în mâinile puterii. Uneori face curăÈenie în casa Èefului, pentru că asta îi asigură sinecura. Pentru Èef, atât de simplu, un ordin: ”La instituÈia X rămâne Y.” Y nu poate decât să spere că Èeful prinde Èi el cât mai multe sinecuri. Èi Èeful, la rândul lui, speră ca Èeful lui să prindă Èi el cât mai multe rădăcini (pardon, sinecuri).</p>
<p>Èi totuÈi, cum e posibil ca un asemenea individ – gol pe dinăuntru, dar mereu cu badge-ul la gât – să urce, să fie promovat, să ajungă chiar influent? Psihanaliza are un răspuns: nu e vorba de merit, ci de <strong>strategie inconÈtientă de supravieÈuire</strong>. Cu alte cuvinte, linguÈeala ca plan de carieră.</p>
<p>Omul fără valoare reală trăieÈte cu un gol adânc în sine. Nu are repere interioare, nu are coloană vertebrală. AÈa că îÈi construieÈte un sine fals – din cliÈee, jargon, aparenÈe. Nu Ètie să fie, dar Ètie să pară. Se agaÈă de funcÈii, de Èefi, de orice i-ar putea da un strop de importanÈă reflectată. Asta nu e stimă de sine, e <strong>machiaj pe o rană veche. </strong>Freud ar fi numit-o „identificare cu agresorul”. El nu doar se supune, ci copiază puterea. ÎÈi asumă manierele Èefului, împrumută tonul, îÈi face din obedienÈă un spectacol. Nu crede în autoritate, dar o pupă cu zel. La propriu Èi la figurat. Èi dacă trebuie să calce pe colegi pentru un like de la superior, o va face zâmbind.</p>
<p>Ascensiunea lui nu este o construcÈie, ci o disimulare. O acoperire. O răzbunare personală pe faptul că, în adâncul lui, Ètie că n-ar fi ajuns nicăieri dacă s-ar fi bazat pe propriile idei. El nu convinge, ci se lipeÈte. Nu cucereÈte, ci se infiltrează. Nu are valoare, dar îÈi construieÈte imaginea din firimiturile lăsate de cei cu putere.</p>
<h3>Èi de ce funcÈionează?</h3>
<p>Pentru că <strong>slugile sunt comode</strong>. Ele nu pun întrebări, nu creează probleme, nu cer nimic. Livrează obedienÈă, cu ambalaj de loialitate. Iar în sistemele dominate de putere, Èefii nu vor oameni buni – vor oameni care spun &#8222;da&#8221; fără să clipească. Iar parvenitul fără valoare exact asta oferă: o oglindă care te flatează Èi o gură care te aplaudă. <strong>Când Èeful cade, cade Èi el. Pentru că n-a fost niciodată sprijin, ci decor. Iar decorul nu stă în picioare singur. În cel mai bun caz, se va agăÈa de alt Èef, ca o iederă flămândă de lumină. În cel mai rău caz, va rămâne ceea ce a fost mereu: un ambalaj gol, cu gust de linguÈeală veche.</strong></p>
<div><strong>Adevărul dureros e că acest tip de om nu urcă în ciuda faptului că nu are valoare, ci tocmai pentru că nu are.</strong> Pentru că nu deranjează cu idei proprii, nu încurcă pe nimeni cu personalitate. Este, într-o societate bolnavă de ierarhie Èi spectacol, produsul perfect: decorativ, docil Èi disponibil.</div>
<p>Èi totuÈi, când tăcerea noastră devine decor pentru urcarea lor, vina nu mai e doar a lor.</p>
<p>P.S Acesta este un pamflet. Sau nu.</p>
<p data-start="135" data-end="195"><strong data-start="135" data-end="195">Excerpt: The New Parvenus &#8211; A Modern Take on an Age-Old Phenomenon</strong></p>
<p data-start="197" data-end="522">In contemporary society, the term &#8222;ciocoime&#8221; refers to individuals who ascend the social ladder not through merit or hard work, but via connections, flattery, and opportunism. These modern-day parvenus often lack genuine competence, yet they manage to secure positions of influence by aligning themselves with those in power.</p>
<p data-start="524" data-end="853">Their rise is characterized by a keen ability to adapt, often mimicking the behaviors and language of their superiors to gain favor. They are adept at self-promotion, frequently showcasing their perceived successes on social media platforms, creating an illusion of achievement that masks their lack of substantive contributions.</p>
<p data-start="855" data-end="1139">This phenomenon is not new; history is replete with examples of individuals who have leveraged sycophancy and manipulation to climb societal ranks. However, the digital age has amplified their visibility, allowing them to craft carefully curated personas that further their ambitions.</p>
<p data-start="1141" data-end="1334">The article delves into the implications of this trend, questioning the values that enable such individuals to thrive and the impact they have on organizational integrity and societal progress.</p>
<p><!--more--></p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="cUezRr3WwF"><p><a href="https://bel-esprit.ro/oare-ce-va-fi-maine-cum-va-mai-fi-tara-asta/">&#8220;Oare ce va fi mâine? Cum va mai fi ţara asta?&#8221;</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; visibility: hidden;" title="&#8220;&#8220;Oare ce va fi mâine? Cum va mai fi ţara asta?&#8221;&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/oare-ce-va-fi-maine-cum-va-mai-fi-tara-asta/embed/#?secret=hAJeVk16rB#?secret=cUezRr3WwF" data-secret="cUezRr3WwF" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe></p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;&#099;&#111;&#110;&#099;&#117;&#114;&#115;&#064;y&#097;h&#111;o&#046;&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>