Non-Stop Black Friday

Non-Stop Black Friday

Mihail Medrea

Povestire scrisă ca urmare a provocării lansate
bunei mele prietene Anamaria Borlan din Brașov

O planetă pustie. Până au descins pe ea primii oameni. Intenționau să poposească doar pentru refacere. Activitate vulcanică redusă. Cât să întrețină apele termale la temperaturi rezonabile. Apele termale s-au dovedit benefice. Popasul s-a prelungit. Pentru unii. Cei blazați. Primii coloniști. Ceilalți au plecat mai departe. Cât mai departe. Să li se piardă urma.

Se spune că ar fi fost descendenți ai atlanților, un popor antic cu o istorie glorioasă. Încheiată brusc datorită unui cataclism. Într-o noapte de coșmar.

Puțini au fost cei care au reușit să scape. Fugind. Departe. Mereu mai departe. Cât mai departe de mânia Regelui zeilor.

I-a protejat zeul tutelar, fratele zeului suprem.

Au luat cu ei bogății fabuloase.

Legende. Mituri. Prilej de speculații. Fără dovezi. Și fără finalitate practică.

Orice se poate spune despre cei de pe Athlantix – că sunt corupți până în detaliile codului genetic, că sunt degenerați în ultimul hal, că nu au respect decât pentru bani, că nu se închină decât unui singur zeu: Norocul. Dar nu se poate spune că ar fi lipsiți de simț practic. În ce privește simțul practic nu au egal în partea asta de galaxie. Nimeni nu-i întrece când e vorba de făcut bani. Și sunt în stare să facă bani și din piatră seacă. Pot găsi oricând amatori de investiții, până și pentru exploatări abandonate sau autostrăzi neterminate. Ca să-i înhațe pe investitori li se oferă acestora acțiuni la tripouri. Acestea aduc profituri exorbitante. Cu minimum de efort. Și maximum de cinism.

Clienții dau iama pe Athlantix. În orice fracțiune de secundă cineva joacă. La risc. Își joacă banii, uneori chiar și viața. Mânat de setea de cîștig. Sau de răzbunare. Alții vor să-și ia revanșa. La masa de joc, în separeurile desfătării, pe terenurile ori sălile de sport, în bazele special amenajate pentru dueluri sau pentru bătălii între grupări rivale. Totul înecat în alcool. Ațâțat cu droguri. Și sex. Sălbatic.

Nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Norocul nu e o jucărie pe care să o arunci după ce ai stricat-o. Meșteri de înaltă calificare pot repara orice obiect. Există echipe de intervenții pentru orice situații. Sunt profesioniști care veghează neîncetat. Urmăresc totul și pe oricine. Trupe speciale îi neutralizează fără șovăire pe recalcitranți. Și pe cei care și-au pierdut mințile. Din cauza furiei, alcoolului, drogurilor sau ghinionului.

Totul se repară. Se pune la punct. Se aplanează. Se lichidează. După caz.

Totul este strict reglemetat. Se joacă ori se duc lupte după reguli stricte. Care nu se respectă. Nimic mai tentant decât să încalci regulile. Să trișezi, Să disimulezi. Să tragi clapa. Să forțezi limitele.

Dacă „ține”, bine. Dacă nu, asta e. Încerci data viitoare. În cazul că mai apuci o ,,dată viitoare”.

Iar atunci când pierzi toți banii, toate bunurile de valoare, tot îți mai rămâne ceva. Sufletul. Viața. Pe sufletul celui/celei stors/stoarse de bani ori de vitalitate, pe sufletele ghinioniștilor, ale celor învinși, nu dă nimeni nici o para chioară.

Viața însă are preț. Depinde cine o evaluează.

Cine nu are curajul să-și pună viața în joc pe câmpul de luptă mai are un argument: trupul. Nu e nevoie ca acesta să fie tânăr sau bine întreținut. Bordelurile sunt destinate oricăror orientări sexuale. Aici se pot practica unele dintre cele mai insolite jocuri sexuale. Oferta e mai mult decât generoasă.

Athlantix e un imens carusel. Se rotește non-stop. Aduce mereu profit. E un consumator nesățios.

Cine câștigă – vrea să câștige mai mult. Și mai mult. Cine pierde – mai încearcă o dată. Sau altădată. După ce face rost de bani. Pentru asta există băncile. Multe. Foarte multe. Ele dau credite. Dobânzi mari. Garanții solide, ingenios stipulate în contracte ,,beton”. Băncile nu se joacă. La scadență, trebuie plătită rata. Dacă nu ai cu ce, pierzi garanția. Proprietățile ipotecate.

Ăsta e jocul. În care câștigă cine trebuie.

Norocul nu e ceva pe care să-l lași la voia întâmplării. Riscul e pentru amatori. Și pentru pătimași.

Pe Athlantix jocurile nu încetează o clipă

Athlantix e cea mai profitabilă planetă. Iluzia îmbogățirii rapide, a ,,loviturii” spectaculoase face mereu și mereu victime.

Athlantix e un magnet irezistibil. Un gigantic aspirator.

Pe Athlantix este un necontenit ,,Black Friday”.

Cei pe care nu-i orbește mirajul câștigului facil încearcă să pătrundă în sistem. Dau mită unde și cui trebuie.

Iată-i de partea cealaltă a mesei de joc. Crupier(ă), funcționar(ă) la ghișeele de schimb, bodyguard, plasator/oare, curier(ă), menajeră. Orice.

Ca să nu mai vorbim de extrem de variata gamă a serviciilor, începând de la cele din domeniul alimentar și încheind cu cele din domeniul medical.

Totul este să muncești pe brânci și să nu faci nazuri.

Cine știe, cu perseverență, lipsă de scrupule, răbdare și un dram de noroc s-ar putea să ajungi, cândva, printre acționari.

Pe Athlantkix până și imposibilul pare accesibil.

foto tumblr.com

Citește și HyQ